Când Mama Natură decide să specializeze un animal, o face cu stil. Aceste păsări au unele dintre cele mai uimitoare ciocuri din regnul aviar. Aceste ciocuri frumoase nu sunt doar de decor — aceste păsări elegante își folosesc ciocul special pentru a ajunge la crengi înalte sau la pești greu de prins. Strălucitoare și funcționale, ciocunurile mari ale acestor păsări au toate un stil aparte.
Pescărușul negru
Pescărușul negru are un cioc cu adevărat unic printre păsările de coastă și, de fapt, printre toate păsările nord-americane. Ciocul este mare, dar foarte subțire, iar mandibula inferioară se extinde dincolo de mandibula superioară, făcându-l ideal pentru modul în care această pasăre prinde hrana. În timp ce zboară, își scufundă mandibula inferioară în apă, căutând pești prin „răzuire”. Ciocul subțire ca un brici (descris ca având o formă „aproape laterală, ca o lamă de cuțit”) poate tăia prin apă și, atunci când simte un pește, își lasă brusc mandibula superioară peste el. Pescărușul negru este singura specie de pasăre din America de Nord și de Sud cu o astfel de tehnică de căutare a hranei.
Pasărea rinocer (Rhinoceros Hornbill)
Pasărea rinocer (Rhinoceros hornbill) are un nume pe cât de impresionant, pe atât de incredibil este ciocul său. Deasupra ciocului său se află o formațiune numită cască, care are o curbă izbitoare în sus, asemenea unui corn de rinocer, de unde și numele comun al păsării. Ciocul puternic ajunge la fructe de pe ramuri subțiri de copaci, iar acea cască impresionantă, făcută din keratină, este folosită ca o cameră de rezonanță pentru a amplifica strigătele puternice ale păsării. Această pasăre poate fi găsită doar în peninsula Malaezia, precum și pe insulele Java, Borneo și Sumatra.
Lingurar rozaliu
Este ușor de ghicit cum și-a primit această pasăre numele comun. Lingurarul rozaliu este una dintre numeroasele specii de lingurari, toate având acest cioc cu o formă unică. Se hrănește în ape dulci și de coastă puțin adânci și merge în timp ce își mișcă ciocul dintr-o parte în alta. Această pasăre magnifică își folosește ciocul mare pentru a filtra din apă mici elemente de hrană, cum ar fi crustaceele, insectele acvatice și peștii mici. Se crede că acest lingurar își capătă coloritul rozaliu de la pigmenții din crustaceele pe care le mănâncă.
Aceste păsări cu ciocuri mari pot fi găsite în zone mlăștinoase din Florida și de pe Coasta Golfului, unde populațiile lor se refac după ani de vânătoare excesivă.
Forfecuță
Forfecuța are un cioc care ar fi considerat o deformare la majoritatea celorlalte specii de cinteză. Dar pentru această specie, este modul perfect de a ajunge la principala sa sursă de hrană: semințele din conurile de pin. Chiar și conurile bine închise pot fi accesate datorită formei neobișnuite a ciocului său. Pasărea plasează vârfurile ciocului sub o solz de con și mușcă, ceea ce împinge solzul în sus și expune sămânța. Aceste păsări tind să trăiască în pădurile montane de conifere și în pădurile boreale.
Pasărea cioc-bocanc
La fel ca lingurarul, numele păsării cioc-bocanc are o sursă destul de evidentă. Această pasăre asemănătoare unei berze are un cioc în formă de bocanc mare, cea mai notabilă trăsătură a sa. Marginile ascuțite ale mandibulelor ajută pasărea cioc-bocanc să își ucidă prada piscicolă și să arunce vegetația prinsă pe parcurs. Are, de asemenea, un cârlig ascuțit la vârf, ceea ce îi permite păsării să prindă, să zdrobească și să străpungă prada simultan. Cu alte cuvinte, această pasăre cu un cioc mare este pe cât de dură pare. Pasărea cioc-bocanc trăiește în mlaștinile din Africa și este considerată o rudă a pelicanului și a stârcului. Uneori își clămpănește ciocul mare pentru a comunica cu ceilalți.
Culic cu cioc lung
Culicul cu cioc lung este o pasăre de coastă nord-americană care își petrece iernile pe coastă și se reproduce în pajiști. Ciocul său lung este adaptat pentru ambele locuri, prinzând creveți și crabi care trăiesc în vizuini adânci în zonele mlăștinoase litorale, precum și apucând râme din pășuni. Ciocul este unul dintre cele mai lungi dintre orice pasăre de coastă, rivalizând cu culicul din estul îndepărtat. Femela are un cioc mai lung decât masculul, iar al ei are o formă puțin diferită. În timp ce ciocul masculului se curbează pe toată lungimea sa, al ei este puțin mai plat deasupra, cu o curbură mai pronunțată la vârf.
Colibri cu cioc-sabie
Colibriul cu cioc-sabie are cel mai lung cioc raportat la mărimea corpului dintre toate păsările din lume. De fapt, este singura pasăre care are uneori un cioc mai lung decât corpul său. Ciocul este atât de lung, încât acest colibri trebuie să se îngrijească cu picioarele. De asemenea, trebuie să stea pe creangă cu capul înclinat în sus pentru echilibru. Avantajul este că se poate hrăni cu flori cu corole deosebit de lungi, ajungând la nectar indisponibil altor specii de colibri. Trăiește în America de Sud.
Pasărea mare rinocer (Great Hornbill)
Pasărea mare rinocer (Great Hornbill) este o altă pasăre cu un cioc deosebit de impresionant. Aceasta este una dintre speciile mai mari, alături de pasărea rinocer (rhinoceros hornbill). Poartă o cască galbenă și neagră, strălucitoare, deasupra ciocului său deja enorm. Deși pare să nu aibă niciun scop, casca goală ar putea fi folosită pentru selecția partenerului. Și interesant este că masculii speciei au fost văzuți lovindu-se reciproc cu capul, folosind casca, în timpul zborului.
Aceste păsări cu ciocuri mari se găsesc în Asia de Sud-Est, în Peninsula Malayeză și în Indonezia. Le plac pădurile umede, înalte, de conifere, și tind să cuibărească în copacii bătrâni care se extind deasupra coronamentului pădurii.
Tucan toco
Nu puteam omite din această listă tucanul toco. Ciocul mare și uimitor al acestei păsări reprezintă între 30% și 50% din întreaga suprafață corporală. Util pentru a ajunge la lucruri care altfel ar fi prea departe, ciocul tucanului poate fi, de asemenea, bun pentru a decoji fructele, pentru a intimida alte păsări și pentru a speria prădătorii. Ciocul mare are o limbă lungă și plată în interior, care ajută pasărea să mănânce șopârle, broaște și insecte.
Ciocul este făcut dintr-o structură tip fagure de keratină, așa că nu este deosebit de greu sau puternic. Dar acea structură îl ajută, de asemenea, să regleze temperatura corporală. Cercetările sugerează că, prin ajustarea fluxului sanguin către cioc, tucanii pot elibera mai multă căldură corporală și pot rămâne răcoroși. Pasărea este nativă în America de Sud.
Tucan cu cioc curcubeu
O altă specie de tucan cu un cioc mare deosebit de uimitor, care reprezintă o treime din întreaga sa lungime, este tucanul cu cioc curcubeu (keel-billed toucan). Are aceleași funcții ca și ciocul tucanului toco, dar adaugă culori de curcubeu în modele strălucitoare. De aceea și-a primit numele alternativ, tucanul cu cioc curcubeu. Se dezvoltă în climatele umede din America Centrală și de Sud, unde trăiește și cuibărește în grupuri.
Pelican alb american
Pelicanii au ciocuri cu adevărat uimitoare. Cu o pungă de piele numită sac gular, conectată la mandibula inferioară pentru a acționa ca o plasă, aceste ciocuri mari pot prinde pești și pot filtra apa. Ei se scufundă parțial, ca o rață, pentru a vâna, în loc să se arunce în apă ca un pelican brun.
Ce este interesant la pelicanul alb american este că își face ciocul mare deosebit de atrăgător în timpul sezonului de reproducere. Acești pelicani își dezvoltă un „corn” pe mandibula superioară, care este eliminat după ce depun ouăle. Este singura specie de pelican care își dezvoltă un astfel de apendice.
Flamingo
Flamingo are unul dintre cele mai recunoscute profiluri din lume. Dar adesea nu ne oprim să celebrăm acel cioc mare. Este conceput pentru a fi folosit cu capul în jos și are o structură păroasă, similară unui filtru, numită lamele, care căptușește mandibulele și ajută la separarea hranei de nămol și apă înainte de a elimina lichidul. Este un design similar cu cel al balenelor cu fanoane și îi permite Flamingo-ului mare să captureze pradă precum crustacee, moluște și insecte de până la aproximativ 2,5 cm lungime. Flamingo-ul mic, dimpotrivă, își folosește ciocul pentru a cerne plante minuscule, unicelulare.
Pasărea kiwi
Pasărea kiwi este singura pasăre cu nările la vârful ciocului. Alte păsări au nările mai sus, de obicei lângă baza feței. Kiwi are al doilea cel mai mare bulb olfactiv raportat la mărimea creierului anterior (condorul având cel mai mare), ceea ce înseamnă că are un simț olfactiv excepțional. Prin contrast, vederea sa este slabă.
Kiwi folosește acest simț olfactiv și aceste nări plasate special pentru a localiza hrana în așternutul de frunze. Există dovezi că își folosește chiar și nasul extern pentru a detecta mișcarea prăzii sub sol — chiar și o râmă care se află la aproximativ 2,5 cm adâncime. În timp ce merge, kiwi sondează pământul, adulmecă și apoi își folosește ciocul mare ca o pârghie pentru a lărgi gaura.
Pasărea scufundătoare atlantică (Puffin atlantic)
Dungile roșu cu negru, strălucitoare, de pe ciocul său triunghiular sunt sursa poreclelor acestei păsări: „clovnul mării” și „papagalul de mare”. Dar modelul de culoare îndrăzneț de pe ciocul păsării scufundătoare atlantice (Atlantic puffin) este doar începutul a ceea ce face acest cioc atât de special. Există zimți pe mandibula superioară, astfel încât puffin-ul poate transporta mai mult de 10 pești odată, ținându-i cu limba presată pe aceștia. Ciocul crește și capătă mai mulți zimți pe măsură ce pasărea îmbătrânește. Păsările tinere au ciocuri complet negre.
Ciocântors american
Ciocântorsul american are un aspect elegant, delicat, care se extinde și la ciocul său lung, uimitor de subțire și ușor curbat în sus. Își mișcă ciocul mare dintr-o parte în alta prin apă puțin adâncă, nu mai adâncă de aproximativ 20 cm, căutând crustacee și insecte. În timp ce vânează, uneori își scutură noroiul de pe picior la fiecare pas. Deși pare prea delicat pentru a fi crezut, pasărea își folosește ciocul pentru hrănire și va ataca agresiv prădătorii precum eretele de stuf și corbii.
