Așa cum se întâmplă la multe specii, în lumea șopârlelor, cele mai colorate sunt considerate de obicei mai atractive pentru potențialii parteneri. Dar asta înseamnă și că sunt mai ușor de observat de către prădători.
Un nou studiu testează această presupunere veche, dar puțin cercetată. Oamenii de știință au descoperit că chiar și modelele de lut ale șopârlelor cu fanoane colorate – clapete de piele sub bărbie – sunt mai atractive pentru parteneri și prădători.
„Este destul de bine înțeles că trăsăturile sexuale vizibile sau greoaie, în general, pot atrage atenția prădătorilor. Cu toate acestea, în cadrul unui singur sex, știm surprinzător de puțin despre modul în care variația unei trăsături sexuale în sine poate influența prădarea”, a declarat pentru PlanetaNoastra primul autor, Lindsey Swierk, profesor asistent de cercetare în științe biologice la Universitatea Binghamton.
Cu alte cuvinte, spune Swierk, cercetătorii nu știu dacă diferența în cât de colorate sau vizibile sunt acele clapete a avut un efect asupra riscului de prădare.
„Aceasta este o întrebare cu adevărat interesantă pentru mine, deoarece, dacă fanoanele variază în cât de „periculoase” sunt în funcție de culoarea lor, atunci trebuie să existe un beneficiu care depășește riscul pentru ca aceste trăsături colorate să evolueze”, spune ea.
Pentru studiul lor, cercetătorii au creat modele de lut ale șopârlelor de apă (Anolis aquaticus), o specie de șopârlă găsită în Costa Rica și o mică zonă din Panama. Ei au desfășurat experimentul la Stația Biologică Las Cruces din Costa Rica. Folosirea modelelor de lut a permis cercetătorilor să schimbe doar culoarea fanonului, menținând constante toate celelalte trăsături ale șopârlei, cum ar fi dimensiunea și forma corpului.
Unele șopârle de apă au clapete de un roșu-portocaliu strălucitor, altele au o clapetă maro-roșiatică mai ternă, iar unele au culori mai șterse. Așa că au creat șopârle de lut cu fanoane colorate similar.
„Folosirea modelelor de lut pentru a studia prădarea ne permite să urmărim ușor tentativele de prădare: odată ce prădătorii mușcă șopârla de lut, își „dau seama” de greșeală și lasă în urmă modelul cu amprenta atacului imprimată în lut”, spune Swierk.
Au plasat sute de astfel de modele de lut în habitatul șopârlelor, verificându-le la fiecare câteva zile pentru urme de mușcături, ca dovadă că fuseseră atacate de prădători. Modelele de șopârle erau făcute din lut moale, așa că de fiecare dată când un prădător încerca să le muște, lăsa o amprentă.
„Avem multe exemple de ciocuri de păsări care „înțeapă” lutul de-a lungul capului sau spatelui șopârlei de lut. Prin urmare, am putut documenta orice „atac” asupra șopârlelor de lut”, spune Swierk.
Rezultatele au arătat că animalele mai colorate erau cu adevărat mai atractive pentru prădători. Descoperirile au fost publicate în jurnalul Evolutionary Ecology.
Deși pentru oameni, modelele s-ar putea să nu arate foarte mult ca niște șopârle, au fost suficient de autentice pentru a păcăli prădătorii.
„Prădătorii folosesc ceea ce se numește o „imagine de căutare” atunci când vânează prada – un set de reguli de bază pe care animalele le urmează atunci când clasifică ceva în mintea lor. Este același motiv pentru care o persoană ar sări dacă cineva i-ar strecura un păianjen mare de plastic în pat. Deși un păianjen de plastic nu arată chiar atât de mult ca un păianjen real, pentru un moment imaginea de căutare a unui om este păcălită”, explică Swierk.
„Așa că, în cazul nostru, a trebuit doar să facem șopârlele de lut să pară suficient de convingătoare pentru prădătorii lor pentru a păcăli imaginile de căutare, ceea ce înseamnă că trebuiau să aproximeze aceeași formă și dimensiune a unei șopârle, în special când sunt privite de sus. Nu numai că prădătorii au fost cel puțin inițial „păcăliți” de modele, dar și alte șopârle!”
Atragerea partenerilor
Dacă acești masculi mai colorați au vieți mai riscante, de ce îi preferă femelele în detrimentul celor mai puțin arătoși?
Masculii din această specie nu oferă femelelor niciun beneficiu material, cum ar fi îngrijirea parentală, așa că tot ce obțin dintr-o relație de împerechere este material genetic (spermă), spune Swierk. Din acest motiv, femelele caută masculi cu gene de cea mai înaltă calitate, astfel încât să poată transmite acele beneficii urmașilor lor.
„Masculii care pot arăta că sunt sănătoși, au un teritoriu grozav și își pot apăra resursele de alți masculi sunt atractivi pentru femele, deoarece este probabil să aibă gene cu adevărat grozave”, spune Swierk.
„În plus, masculii cu fanoane deosebit de vizibile au supraviețuit deja unui șir de încercări în viața lor, în ciuda acestei trăsături costisitoare și riscante. S-a emis ipoteza că femelele ar fi putut evolua să prefere masculii cu astfel de trăsături colorate, deoarece materialul genetic masculin trebuie să fie de o calitate suficient de înaltă pentru a le permite să supraviețuiască în ciuda acestui risc.”
