Langurul cu bandă — sau maimuța-frunză cu bandă — este o primată mică, de culoare neagră, cu o dungă albă distinctivă pe partea inferioară. Odinioară obișnuit în junglele tropicale din Singapore, Indonezia și Peninsula Malacca, acești languri sunt clasificați ca fiind „aproape amenințați”, cu numărul lor în scădere, conform Listei Roșii a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN).
Timp de peste un secol, oamenii de știință au considerat aceste maimuțe ca fiind o singură specie, dar noi cercetări publicate în Scientific Reports sugerează că există de fapt trei specii distincte. Și două dintre speciile nou identificate se califică acum ca fiind în pericol critic de dispariție.
Langurii cu bandă Raffles au fost identificați în sudul Malaeziei și în Singapore în 1838 și clasificați ca o subspecie a langurilor cu bandă, Presbytis femoralis. Langurii cu bandă din Sumatra de Est și Robinson au fost identificați ca subspecii decenii mai târziu. Toți cei trei languri sunt predominant negri, cu mici diferențe în localizarea marcajelor albe.
În timp ce studia langurii cu bandă Raffles, primatologul Andie Ang a suspectat că maimuțele erau o specie separată.
„Doar privind morfologia lor și descrierile făcute în trecut, părea că sunt o specie diferită, dar nu aveam nicio informație care să susțină asta”, a declarat Ang, autor principal al studiului, pentru National Geographic.
Studierea excrementelor
Langurii sunt sperioși și greu de studiat, petrecându-și majoritatea timpului sus în copaci. Așa că Ang și o echipă de cercetători a trebuit să se orienteze către sol, concentrându-se pe excrementele animalelor. A fost un proces laborios, deoarece adesea trebuiau să aștepte ore întregi pentru a colecta mostre.
„Uneori mergeam toată ziua și nu defecau, sau nu găseam excrementele pentru că podeaua pădurii arăta exact ca excrementele pe care le căutam”, spune Ang. „Sau uneori muștele și gândacii de bălegar ajungeau acolo înaintea noastră.”
Odată ce au colectat suficiente mostre, au putut procesa date genetice, comparând informațiile ADN între langurii pe care i-au găsit și o bază de date cu alți languri.
Ei cred că cele trei subspecii „au divergat cu mult înainte de Pleistocen” — cu cel puțin 2,5 milioane de ani în urmă — și nici măcar nu sunt strâns înrudite.
Preocupări legate de conservare
Cercetătorii insistă ca noile descoperiri să determine reclasificarea a două dintre specii — langurul cu bandă Raffles (Presbytis femoralis) și langurul cu bandă din Sumatra de Est (Presbytis percura) — ca fiind în pericol critic de dispariție.
Datorită pierderii habitatului, în special din cauza plantațiilor extinse de palmieri, se estimează că au mai rămas doar aproximativ 300 de languri cu bandă Raffles în lume, inclusiv 60 în Singapore. În mod similar, populația de languri cu bandă din Sumatra de Est a scăzut cu peste 80% în ultimele trei generații din 1989, din cauza defrișărilor.
Langurul cu bandă Robinson (Presbytis robinsoni) se confruntă cu multe dintre aceleași provocări legate de pierderea habitatului, dar are o răspândire mai largă și este clasificat ca fiind „aproape amenințat” de IUCN.
Etichetarea ca specie, spre deosebire de clasificarea ca subspecie, poate fi uneori utilă pentru eforturile de conservare, atrăgând mai multă atenție asupra animalului.
„Dorim ca această lucrare să încurajeze mai multe cercetări asupra acestor specii total diferite de maimuțe din Asia”, spune Ang. „Există cu siguranță mult mai multă diversitate acolo decât știm – și dacă nu știm despre ea, riscăm să o pierdem.”
