Vulpile sunt un membru răspândit al familiei canidelor, întâlnindu-se pe fiecare continent, cu excepția Antarctidei. Există 12 specii și 47 de subspecii recunoscute în categoria monofiletică a „vulpilor adevărate” din genul Vulpes, iar cea mai familiară și răspândită specie este vulpea roșie. Totuși, nu toate sunt roșii; ele pot fi și argintii, albe, negre sau maro. Unele trăiesc în desert, în timp ce altele preferă medii alpine.
Având atât de multe tipuri și atât de multe locuri, nu este de mirare că membrii genului au dezvoltat atâtea adaptări, rezultând într-o gamă largă de trăsături vicleană.
Iată opt specii fascinante de vulpi care poate nu arată ca vulpile obișnuite din povești.
Vulpea cu urechi de liliac
Vulpea cu urechi de liliac (Otocyon megalotis) își primește numele datorită urechilor sale extraordinar de mari, pe care le folosește pentru a localiza insectele și alte prăzi. Dieta sa este compusă din termite de recoltă (și alte termite), furnici, gândaci, lăcuste, păianjeni și alte nevertebrate. Aceste insecte nu doar că servesc drept hrană, dar furnizează și mare parte din aportul de apă al vulpii, deoarece există foarte puțină apă suplimentară în regiunile uscate de stepă și savanele aride din Africa, unde trăiește. Pe lângă urechile mari, această specie are și mai multe dinți decât orice altă vulpe sau mamifer placental.1
Vulpea de nisip tibetană
Vulpea de nisip tibetană (Vulpes ferrilata) poate avea urechi de mărime obișnuită, dar pare să aibă o capul neobișnuit de larg. Acest lucru se datorează în principal faptului că botul său este extrem de îngust și are o cantitate considerabilă de blană groasă în jurul feței. Corpul său este compact și picioarele sunt destul de scurte, ceea ce îi conferă un aspect asemănător unui desen animat. Această vulpe trăiește la altitudini mari pe platoul tibetan, în Nepal, Sikkim și pe platoul Ladakh, uneori la altitudini de peste 17.000 de picioare.2 Se hrănește cu pici și alți rozătoare, iepuri de lână și, uneori, șopârle.
Vulpea de cap
Vulpea de cap (Vulpes chama) poate fi găsită în zone din sudul Africii, inclusiv în Africa de Sud, Zimbabwe, Botswana și în regiunile de deșert Kalahari. Habitatul său preferat variază de la câmpuri de iarbă deschise până la tufișuri semi-deșertice. Ea caută adăpost de căldură stând în vizuini în timpul zilei și devenind activă în timpul orelor răcoroase ale nopții, deși poate fi văzută și în orele de aur ale dimineții și serii. Ca multe canide, vulpile de cap sunt solitare și pot avea pui în orice perioadă a anului. Totuși, adulții tind să caute hrană singuri, ceea ce înseamnă că nu sunt adesea văzuți în pereche.3
Vulpea care mănâncă crabi
Vulpea care mănâncă crabi (Cerdocyon thous), cunoscută și sub numele de vulpea de pădure, este originară din America de Sud și poate trăi în savane, păduri, păduri subtropicale sau păduri de lunci. Această specie își primește numele datorită prăzii sale. Se hrănește cu o dietă generalistă de crabi (găsiți pe câmpiile mlăștinoase în timpul sezonului umed), crustacee, insecte, rozătoare și păsări.4 Se pare că este ușor de domesticit și uneori este ținută ca animal de companie.5
Vulpea Fennec
Vulpea fennec (Vulpes zerda) este un locuitor al deșertului care poate supraviețui cu foarte puțină apă.6 Este nocturnă, rămânând răcoroasă în vizuina sa în timpul căldurii zilei și vânând noaptea. Urechile sale mari o ajută să localizeze prada, cum ar fi reptile, ouă și insecte, și să disipeze căldura. Vulpea fennec are capacitatea de a trăi perioade lungi de timp fără apă.
Vulpea fennec este cea mai mică specie de canide din lume, având o greutate medie de aproximativ trei kilograme și o lungime de aproximativ 30 de centimetri. Urechile sale pot avea între 8 și 15 centimetri. Aceste creaturi remarcabile sunt cunoscute pentru abilitatea lor de a sări până la 60 de centimetri în înălțime dintr-o poziție statică.
Vulpea Corsac
Vulpea corsac (Vulpes corsac) are o blană extrem de pufoasă iarna, motiv pentru care populațiile acesteia sunt mereu amenințate de braconieri. Trăiește în stepelul și semi-deșertul din Asia centrală și nord-estică, și uneori populațiile pot scădea cu până la 90% din cauza dezastrelor naturale, vremii nefavorabile cum ar fi iernile reci cu zăpadă multă, braconajului, dezvoltării urbane și altele.7 Totuși, specia tinde să se recupereze rapid, motiv pentru care vulpea corsac este considerată o specie cu risc scăzut de dispariție de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii.8 Ele sunt în principal nocturne, petrecând orele zilei în vizuini. O vulpe poate avea mai multe vizuini active în teritoriul său.
Vulpea argintie
Vulpea argintie este, de fapt, o variantă de culoare a vulpei roșii (Vulpes vulpes). Aceste vulpi se nasc cu melanină suplimentară, ceea ce le face blana mai închisă, cu vârfuri argintii care îi conferă un luciu unic. Ele pot fi complet negre cu doar coada cu vârf alb, sau pot fi albastre sau gri cenușii. Indiferent de nuanță, această variantă de culoare este apreciată în comerțul cu blănuri. Din acest motiv, vulpea argintie a fost încrucișată în captivitate până când a devenit domesticită.9 Astăzi, variantele naturale de argint ale vulpei sunt foarte rare în sălbăticie.
Ochii lor capătă o strălucire galben-aurie pe măsură ce maturizează. Sunt animale solitare și semi-teritoriale și, spre deosebire de alți canide, cum ar fi câinii și lupii, nu pot latra sau urla. În schimb, ele emit sunete de tipul „yip” sau „gekker”, un fel de râs sau sunet jucăuș care apare în timpul jocului sau când își apără teritoriul.10
Vulpea arctică
Cunoscută și sub numele de vulpea polară, vulpea albă sau vulpea de zăpadă, (Vulpes lagopus) trăiește în tundra arctică, adică în regiunile nordice ale Canadei, Rusiei, Europei, Groenlandei și Islandei. Spre deosebire de verii săi care trăiesc în deșert și care sunt adaptați la căldura extremă, acest canid măreț este echipat pentru frigul crunt. Are cea mai caldă blană dintre toate animalele găsite în Arctica, fiind capabilă să supraviețuiască la temperaturi de până la aproximativ -60°C.11 Această blană albă îl ajută să se camufleze în zăpadă, iar coada poate servi drept pătură pentru a-l menține mai cald în vizuină.
