Elefanții sunt creaturi blânde care ne captiveză inimile și imaginația. Există trei specii de elefanți pe Pământ astăzi: elefanții din savana africană, elefanții din pădurile africane și elefanții asiatici.
Toți elefanții sunt în pericol. Elefanții asiatici trăiesc în păduri și ierburi în India, Sri Lanka și Asia de Sud-Est. Populația de elefanți africani migrează prin păduri dense și deserturi aride din 37 de țări din Africa sub-Sahariană.
Aceste creaturi inteligente sunt uriașe. Elefanții asiatici cântăresc până la șase tone și pot ajunge la o înălțime de peste 3,35 metri. Elefanții africani au o înălțime de la 2,5 la 4 metri și cântăresc peste șase tone și jumătate.
Atât elefanții asiatici cât și cei africani au o durată de viață de 60 până la 70 de ani. În ciuda istoriei noastre îndelungate de studiere a elefanților, există încă multe de învățat despre aceste creaturi complexe.
De la abilitatea lor de a distinge limbile până la comportamentele lor altruiste, și tu poți învăța mai multe despre elefantul extraordinar.
1. Elefanții nu uită niciodată
Memoria elefanților este legendară și pe bună dreptate. Dintre toate mamiferele terestre, elefanții au cele mai mari creiere. Ei își pot aminti fântâni de apă îndepărtate, alți elefanți și oameni pe care i-au întâlnit, chiar și după trecerea multor ani.
Elefanții transmit bogăția lor de cunoștințe din generație în generație prin matriarhat, iar acest schimb de informații a fost benefic pentru supraviețuirea lor. De asemenea, ei pot să își amintească drumul către surse de hrană și apă pe distanțe mari și cum să ajungă în alte zone, dacă este necesar.
Chiar mai impresionant este faptul că își ajustează programul pentru a ajunge exact la timp pentru ca fructele pe care le caută să fie coapte.
2. Ei pot distinge limbile
Elefanții manifestă o înțelegere profundă a comunicării umane. Cercetătorii din Parcul Național Amboseli din Kenya au redat vocile unor vorbitori din două grupuri diferite – unul care vânează elefanții și altul care nu o face.
Când elefanții au auzit vocile grupului de care se temeau, erau mai predispuși să reacționeze defensiv, adunându-se strâns și mirosind aerul pentru a investiga. Mai mult, cercetătorii au descoperit că elefanții au reacționat mai puțin intens la vocile femelelor și ale masculilor tineri, devenind cei mai agitați la vocile masculilor adulți.
Abilitățile lingvistice ale elefanților merg dincolo de înțelegere. Un elefant asiatic a învățat să imite cuvinte în coreeană. Cercetătorii teoretizează că, deoarece contactul său social principal în timpul creșterii a fost cu oamenii, a învățat să imite cuvintele ca o formă de legătura socială.
3. Ei pot auzi prin picioare
Elefanții au un simț al auzului extraordinar și abilitatea de a trimite vocalizări pe distanțe mari. Ei fac sunete diverse, inclusiv răcnete, urlete, țipete și lătrături. Dar ei sunt specializați în sunete de frecvență joasă și sunt capabili să perceapă sunete într-un mod neobișnuit.
Caitlin O’Connell-Rodwell, o bioloagă de la Universitatea Stanford, a descoperit că vocalizările de frecvență joasă și bătăile de picior ale elefanților vibrează la o frecvență pe care alți elefanți o pot detecta prin sol.
Oasele urechilor mărite și terminațiile nervoase sensibile din picioare și trompă permit elefanților să capteze aceste mesaje infrasonice. Abilitatea de a detecta astfel de vibrații seismice ajută elefanții să supraviețuiască.
Când un elefant agitat lovește pământul cu piciorul, nu doar că avertizează pe cei din apropiere, dar poate avertiza și alți elefanți aflați la distanțe mari. Și atunci când un elefant scoate un sunet de tunet, acesta poate fi destinat membrilor familiei aflați departe.
4. Elefanții sunt înotători excelenți
Nu este o surpriză că elefanții se distrează în apă. Sunt faimoși pentru cum își stropește apa cu trompa și pentru cum se răcoresc. Dar ar putea fi o surpriză să afli că acești uriași sunt și destul de buni la înot.
Elefanții au suficientă flotabilitate pentru a rămâne la suprafață și folosesc picioarele puternice pentru a înota.
De asemenea, își folosesc trompa ca un snorkel atunci când traversează ape adânci, pentru a putea respira normal chiar și când sunt sub apă. Înotul este o abilitate necesară pentru elefanți, deoarece traversează râuri și lacuri în căutarea hranei.
5. Ei susțin pe cei aflați în nevoie
Elefanții sunt creaturi extrem de sociale și inteligente, și demonstrează comportamente pe care noi, oamenii, le recunoaștem ca fiind compasiune, bunătate și altruism.
Într-un studiu despre comportamentul elefanților, cercetătorii au descoperit că atunci când un elefant devenea neliniștit, alți elefanți din apropiere răspundeau cu sunete și atingeri menite să-l consoleze.
Pe lângă oameni, acest comportament fusese observat anterior doar la maimuțe, canide și corvide. De asemenea, elefanții demonstrează comportament empatic și „ajutor țintit”, în care colaborează între ei pentru a ajuta un individ bolnav sau rănit.
6. Ei pot suferi de tulburare de stres post traumatic
Știm că elefanții sunt suflete sensibile, cu legături puternice cu membrii familiei, un necesar de confort și o memorie de lungă durată.
Așadar, nu este o surpriză că elefanții care experimentează tragedii, precum martorii uciderii unui membru al familiei de către braconieri, au simptome de tulburare de stres post-traumatic.
Vițeii orfani de braconieri vor prezenta simptome asemănătoare tulburare de stres post traumatic chiar și decenii mai târziu. Elefanții eliberați din situații abuzive prezintă simptome de tulburare de stres post traumatic mult după ce au găsit siguranța într-un sanctuar.
Aceste experiențe traumatice au un impact negativ și asupra învățării. Când indivizi selectați sunt uciși într-o curățare sau de către braconieri, tinerii elefanți pierd informații sociale vitale care ar fi fost transmise de adulți.
7. Elefanții au nevoie de vârstnicii lor
Toate informațiile necesare pentru supraviețuirea elefanților sunt transmise de către vârstnicii lor. Tinerii elefanți trebuie să petreacă timp cu membrii mai în vârstă ai familiei, în special cu matriarhii, pentru a învăța tot ce vor avea nevoie să știe ca adulți.
Matriarhul turmei poartă cunoștințele vârstnicilor și le transmite informații esențiale celor tineri, inclusiv cum să răspundă la diverse pericole și unde să găsească hrană și apă.
În timp ce elefanții trăiesc într-o societate matriarhală, cercetările au arătat că elefanții asiatici sunt mai puțin ierarhici decât cei africani și prezintă puțină dominanță bazată pe vârstă sau sex.
Această diferență în organizarea socială ar putea fi atribuită habitatului. În Africa, condițiile sunt mai dure, astfel că înțelepciunea vârstnicilor este mai valoroasă; în părțile din Asia, unde prădătorii sunt puțini și resursele sunt abundente, nu este la fel de mare nevoie de un lider puternic.
8. Nu pot trăi fără trompa lor
Umplută cu peste 40.000 de mușchi, trompa unui elefant este puternică și extrem de sensibilă. Elefanții își folosesc trompa prehensilă pentru a mirosi, a mânca, a respira sub apă, a face sunete, a se curăța și a se apăra.
Elefanții au „degete” la vârful trompei—elefanții africani au două, iar cei asiatici au unul—care le permit să ridice obiecte mici. Extrem de agili, elefanții pot forma o articulație cu trompa pentru a aduna mici materiale, cum ar fi boabe.
Un elefant își va întinde trompa și va folosi simțul mirosului pentru a determina ce alimente să mănânce. Într-un studiu din 2019, elefanții asiatici au reușit să determine care dintre cele două găleți sigilate conținea mai multă mâncare, doar pe baza mirosului.
Un alt studiu a arătat că elefanții africani pot face diferența între diverse plante și își aleg favorita, ghidați doar de miros.
Elefanții folosesc și trompa pentru a îmbrățișa, a mângâia și a consola alți elefanți—iar vițeii de elefant, ca și bebelușii umani, își sug degetul. Acest lucru îi ajută să învețe cum să folosească trompa mai eficient.
Cu peste 50.000 de mușchi în trompă, acest lucru ajută un tânăr elefant să învețe „cum să controleze și să manipuleze mușchii din trompă astfel încât să își ajusteze utilizarea.”
9. Sunt înrudiți cu hyraxul de piatră
Doar din punct de vedere al dimensiunii, este surprinzător să descoperim că cea mai apropiată rudă vie a elefantului este hyraxul de piatră, un erbivor mic și blănos, originar din Africa și Orientul Mijlociu, care seamănă cu un rozător. Alte animale înrudite cu elefanții includ lamantinii și dugongii (un mamifer marin care seamănă cu lamantinii).
În ciuda aparenței sale, hyraxul are totuși câteva trăsături fizice în comun cu elefanții. Acestea includ colți care cresc din dinții lor incisivi (spre deosebire de majoritatea mamiferelor, care dezvoltă colți din dinții canini), unghii plate la vârfurile degetelor și mai multe similarități între organele lor de reproducere.
Lamantinii, hyraxul de piatră și elefantul au un strămoș comun, Tethytheria, care a dispărut acum mai bine de 50 de milioane de ani. A fost suficient timp pentru ca animalele să urmeze trasee evolutive foarte diferite. Deși arată și se comportă diferit, ele rămân strâns înrudite.
10. Elefanții onorează morții
Sensibilitatea abundentă a elefanților este bine documentată, dar natura lor conștientă este deosebit de remarcabilă în interesul pe care îl arată față de morți.
Chiar și printre animale neînrudite, elefanții arată interes examinând, atingând și mirosind animalul decedat. Cercetătorii au observat elefanți făcând vizite repetate, încercând să ajute animalele expirate și chemând ajutor.
Mult timp după ce un animal a murit, elefanții se întorc și ating oasele rămase cu picioarele și trompa.
The Washington Post a descris un tânăr elefant de 10 ani care vizitează cadavrul mamei sale în Kenya și pleacă cu „glandele temporale de pe fiecare parte a capului… curgând lichid: o reacție legată de stres, frică și agresivitate.” Poate o formă de lacrimi?
11. Folosesc pământul ca protecție solară
Există un motiv bun pentru care elefanții adoră să se joace în pământ. Deși pielea lor pare groasă, elefanții au o piele sensibilă care poate suferi arsuri solare.
Pentru a contracara razele dăunătoare ale soarelui, elefanții își aruncă nisip pe ei înșiși. Elefanții adulți vor stropi și tinerii cu praf. După o baie într-un râu, elefanții aruncă adesea noroi sau lut pe ei ca un strat de protecție.
12. Au abilități matematice
Elefanții asiatici ar putea fi unele dintre cele mai inteligente creaturi din regnul animal când vine vorba de matematică.
Cercetătorii din Japonia au încercat să învețe elefanții asiatici să folosească un panou tactil de calculator. Unul dintre cei trei elefanți, când i s-au prezentat diferite cantități, a reușit să aleagă panoul care arăta mai mult fruct.
Trebuie menționat că doar elefanții asiatici au arătat că posedă această abilitate. Cercetătorii susțin că despărțirea speciilor de elefanți africani și asiatici acum 7,6 milioane de ani ar fi putut duce la abilități cognitive diferite. Studiile arată că EQ-ul mediu este de 2,14 pentru elefanții asiatici și 1,67 pentru cei africani.
13. Elefanții sunt în pericol
Toți elefanții sunt în pericol. Elefantul asiatic este pe cale de dispariție, iar cele două specii de elefanți africani sunt în pericol (savana) și în pericol critic (pădurea). Amenințările principale pentru elefanți sunt pierderea, fragmentarea și degradarea habitatului.
Elefanții se confruntă și cu amenințări din partea oamenilor. Pe măsură ce fermierii pătrund în habitatul elefanților pentru a cultiva, conflictele dintre animale și oameni au dus la uciderea retaliatorie a elefanților.
Elefanții asiatici, în special, care trăiesc într-una dintre cele mai dens populate zone ale planetei, nu pot coexista cu populația umană în expansiune.
Există unele strategii pentru a descuraja elefanții să se apropie de așezările umane și ferme, reducând conflictul dintre cele două specii. Un exemplu este în Sri Lanka, unde fermierii sunt stimulați să planteze copaci de portocali în jurul caselor și grădinilor lor; elefanții nu suportă citricele, iar fermierii câștigă o cultură suplimentară pe care o pot vinde pentru profit.
În ciuda interzicerii comerțului internațional cu fildeș din 1989, vânătoarea ilegală și legală, precum și braconajul elefanților pentru colții, pielea, carnea și blana lor au fost factori importanți în declinul populațiilor de elefanți, în special în Africa.
Elefanții asiatici sunt, de asemenea, vânați, și deoarece doar masculii au colți, acest lucru duce la o lipsă de masculi în populația de reproducere și o scădere a diversității genetice.
Salvați elefanții
- Pentru a ajuta la eradicarea braconajului, nu cumpărați, vindeți sau purtați obiecte care conțin fildeș.
- Cumpărați cafea fair trade prietenoasă cu elefanții și produse din lemn certificate de Forest Stewardship Council (FSC).
- Adoptați un elefant prin organizația Save the Elephants pentru a susține protecția habitatului.
- Sprijină organizația Save the Elephants făcând o donație sau sponsorizând un elefant.
