Bananele dulci, pline și de încredere sunt cele mai populare fructe din Statele Unite, depășind vânzările de mere și portocale. Însă bananele moderne au înlocuit deja o întreagă varietate anterioară a acestui fruct ușor de gustat.
Dacă ai mâncat banane înainte de anii 1950, este foarte probabil să fi mâncat tipul original de banană Gros Michel. Până la începutul anilor 1960, toate acestea au fost înlocuite cu Cavendish, pe care o mâncăm și astăzi. Cavendish este mai puțin rezistentă decât Gros Michel și, conform executivilor de la acea vreme care se îngrijorau de respingerea Cavendish, mai puțin aromată.
Așadar, cum și de ce a avut loc această schimbare mare a bananelor? Aceasta banană dispărută implică clone, comerț internațional și o ciupercă persistentă.
Totul despre banana originală
Banana originală, numită Gros Michel, sau Big Mike, a fost adusă din Asia de Sud-Est pe insula Martinica din Caraibe de către naturalistul francez Nicolas Boudin, iar apoi a fost dusă în Jamaica de botanistul francez Jean Francois Pouyat, conform cărții „Banana: The Fate of the Fruit That Changed the World”, de Dan Koeppel.
Înca din anii 1830, bananele erau exportate din Caraibe. La sfârșitul secolului, îmbunătățirile în viteza de transport a fructelor de la câmp la client (datorită căilor ferate, drumurilor, telecabinei și navelor mai rapide) au făcut ca un aliment considerat odinioară un lux să devină disponibil frecvent, chiar și în zonele de interior.
La începutul secolului 20, plantațiile de banane exportau bananele cu coajă groasă și ușor de transportat în întreaga lume, iar fructul era esențial pentru economiile mai multor țări.
Gros Michel este varietatea care a popularizat și normalizat consumul de banane în zonele unde acestea nu pot fi cultivate și a fost un element esențial al comerțului internațional timpuriu.
Boala Panama schimbă o industrie
Problemele legate de boala Panama, o ciupercă care face ca planta de banană să se ofilească, au apărut la sfârșitul anilor 1800 și s-au răspândit. Denumită după primul loc unde a cauzat daune majore, ciuperca s-a răspândit spre nord din Panama, provocând pierderi masive de plantații de banane în Honduras, Surinam și Costa Rica în prima jumătate a secolului 20.
„No more bananas for me,” o melodie pe care mulți dintre noi o recunoaștem și în secolul 21, vorbea despre un magazin alimentar care rămăsese fără banane din cauza dezastrului provocat de boala Panama.
Boala Panama, Rasa 1 (termenul folosit de cercetători pentru a diferenția variantele diferite ale ciupercii) a cauzat pierderea a zeci de mii de hectare de plantații de banane, cu soluri infestată care nu mai puteau fi replantate cu bananieri.
Chiar dacă a fost incredibil de costisitor, nu exista nicio altă opțiune pentru industria bananelor decât să înceapă de la zero cu o nouă varietate, Cavendish, care a fost aleasă special pentru rezistența sa la boala Panama. Tranziția a durat ceva timp, dar până în anii 1960 a fost completă.
Dar acum există Rasa 4 a bolii, și aceasta face același lucru bananelor pe care le mâncăm astăzi. (Boala Panama nu face oamenii să se îmbolnăvească dacă mănâncă banane de la copaci afectați, dar în cele din urmă împiedică planta să producă banane, pe măsură ce aceasta moare lent.)
Zilele Cavendish ar putea fi numărate
Bananele Cavendish sunt atât de răspândite astăzi—poți chiar să le găsești la benzinărie, lângă batoanele de ciocolată uneori—că e greu de imaginat că ar putea dispărea.
Dar Rasa 4 (cunoscută și ca TR4 sau putregaiul fusarium), noua versiune a bolii Panama care a început să afecteze culturile din sub-tropice în anii 1980 și le-a distrus, s-a răspândit acum în Vietnam, Laos, Pakistan, India, Mozambic și alte zone. În 2019, boala a fost descoperită acolo. Pe măsură ce se apropie de America Latină, probabilitatea de a pierde Cavendish crește.
Asemenea bananei dispărute, bananele Cavendish sunt o monocultură, care se reproduc prin clonare mai degrabă decât prin semințe, ceea ce le face mai puțin capabile să lupte împotriva agenților patogeni. Orice boală, ciupercă sau dăunător care poate ataca și ucide o plantă le poate ucide pe toate.
Plantele care se reproduc prin semințe au mai multă diversitate genetică, creând un produs mai neregulat, dar o plantă mai rezistentă la boli. Bananele sunt constante în gust, previzibile în modul în care se coacesc și își schimbă culoarea la fel când sunt gata de mâncat, deoarece sunt toate clone. Dar aceste trăsături fac fructul mai vulnerabil.
Deși pierderea Cavendish ar putea însemna prețuri mai mari (și mult mai puține banane) în Statele Unite, ar putea fi deosebit de devastator pentru milioanele de oameni din Asia, Africa, Orientul Mijlociu și Caraibe care depind de ele pentru a satisface nevoile de nutriție de bază. Și, desigur, multe țări din aceste zone depind și de banane ca cultură importantă de export.
Până acum, nu există nici vaccinuri sau alte tratamente care să poată opri boala Panama.
Există ceva ce putem face pentru a preveni ca soarta Cavendish să urmeze aceea a bananei dispărute? Da, cum ar fi găsirea unei varietăți mai rezistente la boli.
Alte tipuri de banane
Au fost dezvoltate banane care sunt tolerante la boala Panama, cel mai notabil la Fundația Honduriană pentru Cercetări Agricole. Când noile varietăți de aceste fructe, Goldfinger și Mona Lisa, au fost introduse consumatorilor canadieni în anii 1990, nu au fost populare.
Totuși, multe s-au schimbat de atunci, în special în ceea ce privește cultura alimentară, și este posibil ca, dacă vrei o banană, la un moment dat să nu poți obține o Cavendish, forțând o nouă perspectivă asupra acestui fruct.
Un alt răspuns este că am putea cu toții să ne obișnuim cu ideea ca banana să însemne mai mult decât Cavendish-ul clonat. Așa cum știe oricine a cumpărat de la piețele din America Latină sau Caraibe, există mult mai multe tipuri de fructe—including banane—de încercat decât cele disponibile chiar și în magazinele gourmet din Statele Unite. La nivel mondial, există sute de varietăți de banane, inclusiv multe care sunt mult mai aromate decât Cavendish-ul, deși majoritatea sunt mai greu de transportat pentru că sunt mai fragile.
Bananele Ladyfinger, gustoase și dulci—aproape de dimensiunea unui deget uman, dar un pic mai groase—sunt doar un exemplu de tip care ar putea extinde ceea ce gândim despre acest fruct. Există și banane care devin roz cu pete atunci când sunt coapte, numite guineo morado, care au o textură cremoasă și sunt portocalii în interior. Există chiar banane care sunt acrișoare și unii spun că au gust de mere.
Așadar, la fel cum de obicei alegem din mai multe mărimi, culori și arome de mere sau cartofi, o ofertă mai biodiversă de banane, care nu s-ar baza pe o monocultură, ar extinde posibilitățile de gust și ar oferi opțiuni pentru producătorii de banane. Consumul unei varietăți mai largi de banane aduce și alte beneficii, inclusiv fiind mai sănătos pentru sol.
