Atunci când cultivați plante pentru hrană, faceți parte dintr-o revoluție culturală care datează de mai bine de 10.000 de ani. S-ar putea să nu pară foarte revoluționar astăzi, dar agricultura i-a ajutat pe strămoșii noștri vânători-culegători să semene semințele civilizației. Aproape că a fost ca și cum omenirea ar fi început în sfârșit să se dezvețe de sălbăticie.
Oricât de mult ne-a schimbat agricultura, totuși, ultima parte nu s-a întâmplat niciodată. Suntem încă integrați în sălbăticie, care ne oferă hrană, resurse și alte servicii ecosistemice. Totuși, ne oferă și dăunători, care uneori eclipsează toți potențialii aliați care ne împărtășesc habitatele. Gardurile și diverse metode de descurajare pot ajuta la apărarea fermelor și grădinilor de fauna sălbatică, dar la fel o poate face și altă faună sălbatică – dacă o lăsăm.
Cultivarea hranei nu înseamnă să ne batem joc de Mama Natură; înseamnă să o cunoaștem suficient de bine pentru a-i cere ajutorul. Pentru grădinarii amatori, asta înseamnă adesea evitarea pesticidelor cu spectru larg, deoarece acestea tind să ucidă mai mult decât simplii dăunători. Dar nu înseamnă neapărat să ne lăsăm grădinile nepăzite. Pe lângă măsurile defensive precum garduri, capcane sau repelenți, grădinarii înțelepți cultivă nu doar plante, ci și un habitat pentru fauna sălbatică care menține în mod natural dăunătorii sub control.
Pentru a adopta pe deplin această abordare, ați putea explora ideile generale despre agricultura biodinamică și managementul integrat al dăunătorilor (MIP) și să încurajați polenizatorii, precum și prădătorii și paraziții. De asemenea, merită menționat că animalele din această listă nu sunt panacee și, în funcție de specie și context, unele pot fi chiar dăunători. Cu toate acestea, pentru o introducere în beneficiile lor potențiale, iată câteva exemple de creaturi care vă pot ajuta să vă păziți grădina.
Furnicile
Multe furnici sunt ele însele fermieri, după ce au cultivat plante și au crescut animale de milioane de ani. Acest lucru nu le va determina să ne ajute – unele specii pasc dăunătorii culturilor, cum ar fi afidele, de exemplu – dar ilustrează cât de complexe și influente pot fi furnicile.
Nu numai că furnicile oferă beneficii indirecte, cum ar fi aerarea și îmbunătățirea solului (ceea ce este mai important decât ar putea părea), dar pot și respinge o gamă largă de insecte mai deranjante. Cercetările sugerează că anumite furnici controlează dăunătorii culturilor cel puțin la fel de eficient ca pesticidele; într-un studiu, copacii de caju păziți de furnicile țesătoare au avut randamente cu 49% mai mari decât copacii tratați cu pesticide și au produs, de asemenea, caju de calitate superioară, aducând fermierilor un venit net cu 71% mai mare. De asemenea, s-a constatat că furnicile rivalizează cu pesticidele chimice în protejarea culturilor precum mango, cacao și citricele.
Liliecii
Serile de vară sunt adesea un moment excelent pentru a lucra în grădină, deși țânțarii pot strica rapid plăcerea cultivării crepusculare. Este destul de greu să te concentrezi pe grădinărit în timp ce te aperi de hoardele de muște însetate de sânge.
Din fericire, o parte din fauna sălbatică locală ar putea fi bucuroasă să ajute. De exemplu, un singur liliac mic brun poate mânca sute de insecte într-o singură noapte. Liliecii insectivori s-ar putea să nu fie o soluție universală – este încă neclar cât de mult pot suprima populațiile de țânțari de unii singuri – dar, așa cum a constatat un studiu din 2018, anumite specii (și anume liliacul mic brun) sunt cu adevărat prădători prolifici ai țânțarilor.
Și asta nu e tot. Pe lângă țânțari, liliecii insectivori mănâncă și mulți fluturi de noapte ale căror omizi amenință direct culturile. Doar prin consumul de fluturi de porumb, de exemplu, liliecii le economisesc fermierilor americani de porumb aproximativ 1 miliard de dolari în fiecare an. (Și, la fel ca albinele și fluturii, unii lilieci care mănâncă fructe sunt și polenizatori importanți.) Dacă doriți să vă bucurați de beneficiile liliecilor, luați în considerare aceste sfaturi pentru a-i atrage și găzdui.
Păsările cântătoare
Păsările, la fel ca majoritatea animalelor de pe această listă, nu pot fi ușor categorisite. În timp ce unele tind să intre în conflict cu fermierii – de unde și tradiția antică a sperietorilor, de exemplu – vizitatorii aviari ne protejează adesea fermele și grădinile fără a primi recunoaștere.
Multe păsări cântătoare vânează dăunători ai culturilor, cum ar fi omizi, gândaci, melci și limacși, mai ales atunci când au guri înfometate de hrănit în sezonul de reproducere. Multe oferă beneficii tangibile oamenilor, cum ar fi reducerea abundenței cicadelor cu 50% în podgorii, reducerea la jumătate a daunelor cauzate de omizi în livezile de meri sau economisirea a până la 310 dolari pe hectar pentru fermierii de cafea prin consumul de gândaci sfredelitori, pentru a numi doar câteva exemple.
Pentru a atrage mai multe păsări cântătoare, ajută să știi ce insectivore trăiesc în apropiere și ce caută ele într-un habitat. (Discutați cu cultivatorii locali, consultați ghiduri de teren și încercați resurse precum Cornell Lab of Ornithology, U.S. National Audubon Society sau U.K. Royal Society for the Protection of Birds.) Arborii și arbuștii nativi pot fi o atracție majoră, potențial triplând diversitatea păsărilor în zonele agricole, deși unele păsări sunt pretențioase în legătură cu lucruri precum tipul de copac, înălțimea, frunzișul și distanța față de apă.
Există totuși o avertizare legată de atragerea păsărilor în grădina voastră: Ferestrele. Asigurați-vă că locuința voastră este sigură pentru păsări! Vedeți: Casa ta ucide păsări, iată ce poți face.
Păsările de pradă
Păsările cântătoare pot mânca insecte, dar ce facem cu dăunători mai mari, cum ar fi veverițele, iepurii, șobolanii sau cârtițele? Sau ce se întâmplă dacă păsările cântătoare vă atacă grădina în loc să o protejeze? Pentru a combate acești bandiți mai voluminoși, mulți oameni pur și simplu se împrietenesc cu un alt tip de pasăre.
Rapitoarele, cunoscute și sub numele de păsări de pradă, includ o varietate de prădători precum șoimii, ulii și bufnițele. Multe specii vânează tocmai creaturile care râvnesc culturile noastre, oferind uneori chiar o impulsionare clară a randamentelor și profiturilor. Cheia este identificarea dăunătorului, cunoașterea rapitoarelor locale și găsirea celei mai bune păsări pentru sarcina respectivă. Dacă iepurii vă mănâncă varza kale după lăsarea întunericului, de exemplu, s-ar putea să doriți să atrageți bufnițe nocturne, dar dacă veverițele vă fură roșiile în plină zi, răspunsul ar putea fi un șoim sau un uliu.
Unele rapitoare sunt, de asemenea, mai potrivite pentru anumite medii. O familie de bufnițe de hambar poate mânca 3.000 de rozătoare într-un ciclu de reproducere de patru luni, dar preferă proprietăți mai mari cu spațiu deschis pentru vânătoare. Ați putea instala o cutie de cuib pentru ele (sau mai multe, deoarece nu sunt teritoriale) sau ați putea viza o specie diferită, cum ar fi bufnițele dungate, care sunt locuitori ai pădurilor și care patrulează și zonele suburbane împădurite. (Puncte bonus dacă veți avea parte și de un majestuos huhăit nocturn.)
Nu toate rapitoarele sunt receptive la cutiile de cuib, așa că verificați mai întâi cu un grup precum Raptor Resource Project, Raptor Institute, Hungry Owl Project sau Barn Owl Trust.
Libelulele și demoazelele
Libelulele și demoazelele sunt vânători aerieni experți, capturând prada din zbor cu o rată de succes de până la 95%. Sunt deosebit de îndrăgite pentru că se hrănesc cu țânțari, musculițe și țânțari, un serviciu care poate face mult mai ușor să petreceți timp de calitate în grădina voastră sau în alte spații exterioare în timpul verii.
Acești vânători acrobați sunt cunoscuți și pentru că vânează fluturi de noapte și fluturi adulți. Acest lucru ar putea fi o mică consolare dacă omizile vă mănâncă deja culturile, dar libelulele și demoazelele fac totuși parte dintr-o abordare MIP, sau „o strategie bazată pe ecosistem care se concentrează pe prevenirea pe termen lung a dăunătorilor sau a daunelor cauzate de aceștia printr-o combinație de tehnici”, potrivit Universității din California Cooperative Extension.
Dacă doriți să atrageți libelule și demoazelele pe proprietatea voastră, existența unui iaz sau a unei alte amenajări acvatice este un plus semnificativ.
Broaștele, broaștele râioase și salamandrele
Amfibienii nativi pot fi o binecuvântare pentru fermieri și grădinari. Aceasta include broaștele, broaștele râioase și salamandrele, majoritatea fiind insectivore oportuniste.
Ca prădători generalisti, acești amfibieni pot mânca unele insecte benefice precum buburuzele, crisopidele sau libelulele. Totuși, erbivorele sunt adesea o pradă mai ușoară și, deoarece o singură broască sau broască râioasă poate mânca până la 100 de insecte pe noapte, orice mulțime de dăunători care mănâncă frunze în grădina voastră ar constitui o masă tentantă. Broaștele și broaștele râioase devorează tot felul de gândaci, muște, fluturi de noapte, omizi și alte larve de insecte, precum și limacși și melci, oferind un control puternic asupra hoților din grădină. Salamandrele au gusturi similare, hrănindu-se ca erbivorele și preferând, de asemenea, țânțarii și căpușele.
Cheia atragerii amfibienilor este crearea unui habitat potrivit pentru ei. Aceasta include frunziș și alte acoperiri împotriva prădătorilor, surse de umiditate și umbră și, eventual, un mic iaz (mai ales pentru broaște). Poate include și o casă pentru broaște râioase sau o casă pentru broaște, care poate fi la fel de simplă ca un ghiveci răsturnat pentru a oferi un loc răcoros și umed în care să se ascundă. Și, datorită pielii permeabile a amfibienilor, aceștia sunt extrem de sensibili la pesticide și poluanți, așa că substanțele chimice ar trebui evitate.
Buburuzele
Buburuzele, cunoscute și sub denumirea de gărgărițe, sunt unele dintre cele mai faimoase insecte benefice din grădină. Sunt iubite nu doar pentru aspectul lor emblematic, ci și pentru că vânează afide, păduchi țestoși, cicade, acarieni și alți dăunători ai culturilor. Unele buburuze se pot comporta ele însele ca dăunători, fie prin deteriorarea culturilor, fie prin suprasolicitând speciile native, dar în general acești gândaci sunt aliați valoroși. O singură buburuză poate mânca până la 5.000 de afide în timpul vieții sale.
Este posibil să cumpărați seturi de buburuze pentru a le elibera în grădina voastră, dar asta se poate întoarce împotriva voastră într-un mod neplăcut. Este mult mai bine să încercați să atrageți buburuze native, locale, în grădina voastră.
La fel ca în cazul majorității faunei sălbatice benefice, grădina voastră ar trebui să fie lipsită de insecticide care ar putea dăuna insectelor utile precum buburuzele. De asemenea, ar trebui să aibă afide sau alte insecte pe care să le mănânce, deși probabil de aceea doriți buburuze în primul rând. Și, deoarece multe specii de buburuze mănâncă nectar și polen pe lângă insecte, poate ajuta să cultivați plante al căror polen este popular printre buburuze.
Crisopidele verzi
La fel ca buburuzele, crisopidele verzi sunt prădători importanți ai insectelor cu corp moale și ai ouălor de insecte, potrivit entomologului Ric Bessin de la Universitatea din Kentucky, care scrie că, deși subapreciate, „contribuția lor la controlul insectelor este imensă”.
Spre deosebire de buburuze, însă, crisopidele verzi nu sunt carnivore în toate etapele vieții. În timp ce atât larvele, cât și adulții de buburuză se hrănesc cu afide și alte insecte, crisopidele verzi trec adesea de la hrănirea cu insecte în stadiul larvar la hrănirea cu nectar, polen și rouă de miere în stadiul adult. Adulții unor specii de crisopide continuă să mănânce insecte, notează Bessin, dar altfel, rolul lor principal în controlul dăunătorilor este producerea mai multor larve carnivore.
Larvele de crisopide verzi
Și acele larve nu sunt de glumit. Cunoscute și sub denumirea de „lei de afide” sau „lupi de afide”, ele atacă cu lăcomie afidele și alte insecte cu corp moale cu mandibulele lor mari (ilustrate mai sus). O larvă de crisopidă poate mânca până la 200 de afide pe săptămână și se poate chiar canibaliza cu celelalte larve dacă nu există suficientă pradă disponibilă.
Pentru a găzdui lei de afide, veți avea nevoie de un spațiu care să le impresioneze părinții. Crisopidele verzi sunt atrase de anumite plante de grădină, conform Permaculture Research Institute, inclusiv chimen, coriandru, păpădie, mărar, fenicul, saltbrush cu patru aripi, margaretă aurie, floarea soarelui de prerie, nalbă mov și regina nopții. Desigur, va trebui să tolerați și câteva afide sau acarieni pentru ca larvele să se hrănească.
Șerpii, șopârlele și broaștele țestoase
Șerpii au un talent de a speria oamenii, făcând dificil pentru unii grădinari să îi accepte ca aliați. Majoritatea șerpilor nu sunt veninoși, și chiar și cei care folosesc veninul în principal pentru a supune prada, nu pentru autoapărare. S-ar putea să nu fie înțelept să invitați șerpi veninoși în grădina voastră, dar nu ar fi înțelept nici să alungați pur și simplu toți șerpii. Majoritatea șerpilor nu sunt doar inofensivi pentru oameni, ci și utili în controlul dăunătorilor care ne cauzează de fapt probleme.
De exemplu, șerpii jartieră sunt cunoscuți pentru că vânează erbivore dăunătoare culturilor precum limacșii, melcii și lăcustele, precum și dăunători mai mari precum rozătoarele. La fel ca în cazul multor alte animale de pe această listă, cheia atragerii șerpilor benefici este oferirea unui habitat potrivit cu adăpost, o sursă de apă și substanțe chimice minime.
Dacă șerpii sunt un refuz
Dacă pur și simplu nu puteți tolera șerpii, alte reptile îndeplinesc un rol ecologic similar. De exemplu, multe șopârle se hrănesc cu limacși, melci și insecte care rod frunzele, cum ar fi gândacii, omizile și lăcustele. Există câteva specii de șopârle veninoase, dar marea majoritate a șopârlelor găsite în grădini nu prezintă nicio amenințare pentru oameni (sau plante). Broaștele țestoase mănâncă o varietate de alimente, în mare parte plante, deși anumite tipuri – precum broaștele țestoase de cutie nord-americane – mănâncă și dăunători de grădină, cum ar fi melcii, limacșii și gândacii.
Păianjenii
La fel ca liliecii și șerpii, păianjenii sunt nedrept încadrați ca fiind înfricoșători. Rar mușcă oamenii și chiar și atunci când o fac, majoritatea mușcăturilor sunt doar neplăceri minore. Veninul lor este destinat prăzii mult mai mici, inclusiv insectelor care cauzează mai multe probleme decât orice arahnidă. Păianjenii de casă patrulează locuințele noastre în căutarea dăunătorilor precum muștele, țânțarii, puricii și gândacii de bucătărie, iar păianjenii de exterior pot juca roluri chiar mai valoroase în ferme și grădini.
Vecinii voștri prietenoși, păianjenii, se prezintă sub mai multe forme de bază, fiecare cu propriile superputeri de control al dăunătorilor. O gamă largă de păianjeni țesători de pânze, de exemplu, își întind capcane mătăsoase pentru a prinde prada aeriană, cum ar fi gândacii, muștele, țânțarii și fluturii de noapte. (În America de Nord, un exemplu binecunoscut este iconic păianjen de grădină negru și galben.) Mulți păianjeni crab stau și așteaptă prada, dar în loc să țese o pânză, se ascund adesea printre flori până când o insectă neștiutoare apare pentru a fi prinsă în ambuscadă.
Unii păianjeni lup se bazează și ei pe vânătoarea din ambuscadă, dar acești arahnide robuști sunt cel mai bine cunoscuți pentru că hoinăresc în căutarea prăzii, ceea ce îi poate face deosebit de utili pentru fermieri și grădinari. Acest lucru este valabil și pentru păianjenii săritori, vânători impresionanți înarmați cu vedere excelentă și abilități de detectare a vibrațiilor. Unii folosesc tactici de vânătoare surprinzător de sofisticate, cum ar fi luarea de rute indirecte pentru a evita să fie văzuți, ceea ce a atras comparații cu felinele mari. Ei pot avea un efect semnificativ asupra dăunătorilor culturilor, dar, la fel ca în cazul multor păianjeni, s-ar putea să nu reacționeze bine la pesticide.
Viespile
Viespile sunt un grup divers de insecte, unele oferind mai multe beneficii decât altele. Multe viespi prădătoare vânează activ dăunătorii culturilor, dar, la fel ca alți prădători generalisti din această listă, pot vâna și insecte benefice, inclusiv albinele. Acest lucru nu le depășește neapărat beneficiile, dar deoarece unele viespi sociale își apără agresiv cuibul, mult depinde de specie și de context. Câteva viespi prădătoare ar putea ajuta, dar un cuib de viespi galbene printre culturile voastre este probabil mai mult o problemă decât merită.
Există însă și alte viespi care oferă o formă mai subtilă de control al dăunătorilor, fără amenințarea înțepăturilor dureroase. Cunoscute sub numele de viespi parazitoide, acestea sunt insecte extrem de diverse care țintesc adesea dăunători specifici din grădină ca gazde pentru urmașii lor. Unele folosesc tactici incredibile pentru a găsi și controla gazdele, cum ar fi detectarea substanțelor chimice din excrementele acestora sau injectarea unui virus pentru a le slăbi sistemul imunitar. Anumite viespi parazitoide sunt folosite ca agenți de control biologic pentru a combate dăunători agricoli majori.
Un astfel de dăunător este omida tomatelor, o omidă mare și vorace care poate defolia plantele de roșii cu o viteză alarmantă. Omizile sunt o gazdă populară pentru unele viespi parazitoide, care își injectează ouăle în omidă și apoi zboară, lăsând în urmă o progenitură care să eclozeze în interiorul gazdei vii. Ouăle eliberează în curând mici larve de viespi, care se hrănesc cu omida până când sunt gata să se împupeze. Larvele formează apoi coconuri vizibile în afara corpului gazdei.
Omida este încă vie în acest moment și poate continua să se plimbe, dar a încetat să mănânce. De fapt, dacă vedeți o omidă acoperită cu coconuri mici ca aceasta, cel mai bun mod de a vă proteja grădina este să o lăsați pur și simplu în pace. Odată ce viespile adulte ies, vor ucide gazda și vor patrula zona în căutarea altor omizi.
