20 plante cu întreținere redusă pentru zona 6

Agastache foeniculum (Anise hyssop)

Agastache foeniculum nu este nici anason, nici isop. Este o plantă din familia mentă. Florile sale cu miros de lemn dulce sau busuioc pot fi folosite în salate sau jeleuri. Agastache foeniculum poate forma tufe care se înmulțesc singure prin semințe și prin răspândirea rădăcinilor subterane. Tijele sale de aproape 30 cm lungime înfloresc din iunie până în septembrie, atrăgând păsările colibri, fluturii și albinele. Usucă florile pentru a le adăuga în potpourri sau folosește florile tăiate în aranjamente.

Aquilegia spp. (Căldărușă)

Căldărușele produc flori grațioase pe tije subțiri la începutul primăverii, ceea ce le face surse binevenite de hrană pentru polenizatori care încă așteaptă înflorirea completă a verii. Florile lor cu înflorire lungă vin în multiple culori, de la albastru deschis la ciocolatiu închis. Unele sunt chiar bicolore. Cu rădăcini pivotante adânci, căldărușele nu suportă bine transplantarea, dar se vor semăna singure cu ușurință în locuri neașteptate, ceea ce compensează mai mult decât natura lor de scurtă durată.

Aruncus dioicus (Barba caprei)

Aruncus face parte din familia trandafirilor și produce grupuri impresionante de flori alb-crem. În ciuda numelui lor, Aruncus dioicus nu sunt cu adevărat dioice, ceea ce înseamnă că au organe reproductive masculine și feminine pe plante separate. Mai degrabă, unele plante vor produce flori „perfecte” cu ambele organe masculine și feminine. Plantele se răspândesc, de asemenea, prin rizomi subterani, care pot fi divizați primăvara, dar cumpără mai multe plante dacă vrei să se semene singure prin semințe.

Asarum canadense (Ghimbir sălbatic)

Aproximativ 70 de specii de ghimbir sălbatic alcătuiesc genul Asarum. Asarum canadense este cea mai comună specie nativă din America de Nord. Cu creștere joasă și frunze în formă de inimă, ghimbirul sălbatic arată și miroase ca ghimbirul comercial, Zingiber officinalis, dar nu este înrudit cu acesta. Ghimbirul sălbatic este cultivat mai mult pentru frunzele sale decât pentru florile sale de culoare închisă, care sunt insignifiante, înflorind abia observate sub frunze, aproape de sol, și fiind polenizate de furnici. Totuși, aceste plante din Zona 6 formează rapid o acoperire excelentă a solului în locurile umbrite.

Asclepias spp. (Laptele cucului)

Genul Asclepius conține peste 100 de specii native din America, dar Laptele cucului (Asclepius tuberosa) este cel mai bine cunoscut ca o sursă importantă de hrană pentru larvele fluturilor monarh. Fluturii monarh adulți se vor hrăni cu toate speciile de Asclepius. Speciile de laptele cucului sunt plante rezistente, tolerante la secetă, cu rădăcini pivotante adânci, dar acele rădăcini nu suportă bine transplantarea, deci este mai bine să cultivi laptele cucului din semințe.

Ai răbdare: aceste plante din Zona 6 pot dura 2 până la 3 ani până să înflorească. Odată stabilite, vor forma încet tufe prin auto-semănare.

Symphyotrichum novae-angliae (Asterul de Noua Anglie)

Asterii de Noua Anglie sunt favoriții fluturilor și grădinarilor, o plantă cu înflorire târzie, când majoritatea celorlalte flori au încetat să mai producă nectar. florile asemănătoare cu margaretele variază de la violet la alb și stau pe tije înalte care rareori au nevoie de susținere, deși își vor pierde rigiditatea pe măsură ce sezonul de toamnă avansează. Se răspândesc ușor și necesită puțină sau deloc îngrijire.

Caltha palustris (Caldărița de baltă)

Caldărițele de baltă sunt cunoscute și sub numele de „cowslips” (primule de baltă). Grupurile lor de flori de un galben auriu, în formă de cupă, fac ușor de recunoscut că sunt membri ai familiei piciorul cocoșului. Așa cum sugerează și numele lor, sunt plante din Zona 6 iubitoare de umezeală și apreciază solul mlăștinos sau un loc jos de-a lungul unui pârâu sau iaz. Înflorind la începutul primăverii, caldărița de baltă va hrăni fluturii înfometați, păsările colibri și alte păsări timpurii ale sezonului.

Coreopsis (Coreopsis spp.)

Uneori numite „tickseed” (semințe de căpușă), speciile de coreopsis sunt printre cele mai ușor de întreținut. Tolerante la secetă și iubitoare de căldură, coreopsis se dezvoltă cel mai bine în soare deplin, dar vor tolera semiumbra. Păsările se vor hrăni cu semințele lor, în timp ce polenizatorii sunt atrași de florile cu înflorire lungă. Coreopsis vin într-o varietate de culori, de obicei galben sau roșu-portocaliu. Îndepărtează florile ofilite pentru a stimula o a doua înflorire, dar lasă câteva să producă semințe pentru a se semăna singure. Le poți diviza la câțiva ani pentru a le menține viguroase.

Echinacea purpurea (Echinacea purpurie)

Echinacea purpurie este o priveliște comună atât în prerii, cât și în grădini. Florile sale în formă de margaretă, purpurii (sau uneori albe), au centre distinctive în formă de perniță. Echinacea este, de asemenea, un nume familiar pentru herbaliști, deoarece a fost mult timp folosită de Nativi Americani pentru o varietate de infecții, răni și afecțiuni. Echinacea atrage fluturii și albinele cu nectarul. Lasă-le să ierneze pentru a permite păsărilor să caute semințe pe care le-au ratat vara. Ceea ce ratează păsările se va semăna singur.

Eutrochium spp. (Planta Joe-Pye)

Planta Joe-Pye a fost mult timp clasificată în genul Eupatorium, dar în 2000 a trecut în genul Eutrochium. Peste 40 de specii sunt native în America de Nord, în timp ce cultivaruri pitice sunt disponibile în centrele de grădinărit. Cultivarurile ar trebui propagate prin butași sau diviziune, dar speciile nesălbatice se vor semăna singure. Înflorind la începutul toamnei, după ce majoritatea celorlalte plante au renunțat pentru anul respectiv, florile lor spectaculoase, pufoase, sunt ca o gustare târzie pentru polenizatori înainte ca și ei să se retragă pentru an.

Gaillardia X grandiflora (Floare pătură)

Gaillardia X grandiflora este cea mai populară dintre cele 30 de specii din genul Gaillardia. Este o plantă perenă de scurtă durată, dar merită din plin având în vedere florile sale asemănătoare cu margaretele, în nuanțe uimitoare de roșu, galben și portocaliu. Se vor răspândi în tufe și vor înflori în primul an pe tot parcursul verii. Necesită puțină îngrijire, sunt rezistente la secetă și sunt ușor de cultivat din semințe.

Geranium maculatum (Ciocul cocorului)

Ciocul cocorului sunt membri sălbatici ai genului Geranium, spre deosebire de populara mușcată de iederă cultivată ca plantă anuală din genul Pelargonium. Geranium-urile sălbatice sau „adevărate” sunt plante perene de acoperire a solului în pădure, cu frunze distinctive și flori în formă de farfurie, de culoare roz sau magenta. Înfloresc la începutul sezonului (aprilie-mai), deși unele cultivaruri pot înflori pe tot parcursul verii. Deși geranium-urile se vor semăna singure sau se vor răspândi prin stoloni, sunt ușor de propagat prin divizarea tufelor primăvara.

Mertensia virginica (Clopoțelul de Virginia)

Clopoțeii de Virginia luminează o zonă umbrită cu boboci roz care se deschid în grupuri de flori în formă de clopoțel. Clopoțeii se seamănă singuri și pot fi mutați primăvara, dar rădăcinile lor pivotante adânci îi fac dificil de transplantat odată ce s-au stabilit. O plantă nativă cu înflorire timpurie, s-ar putea să observi primele albine ale sezonului adunându-se în jurul lor. Pot continua să înflorească până la începutul verii. Menține-le umede, mai ales în zonele însorite, deoarece sunt mai obișnuite să prospere în păduri.

Monarda didyma (Roiniță)

Monarda, sau bergamota, este o plantă preferată în grădinile rustice, cu inflorescențe unice, țepoase, crescând în grupuri. Fiind din familia mentei, se va răspândi cu ușurință prin rizomi subterani, așa că divizează coloniile pentru a le ține sub control dacă sufocă alte specii. Florile cu înflorire lungă sunt populare printre păsările colibri, fluturi și albine. Florile comestibile, parfumate, sunt, de asemenea, folosite în remedii pe bază de plante.

Osmundastrum cinnamomeum (Feriga de scorțișoară)

Mugurii familiari ai unei ferigi de scorțișoară apar la începutul primăverii, apoi se desfac în frunze lungi de 61-91 cm, purtătoare de spori. Planta este numită astfel deoarece frunzele sale trec de la verde la brun-scorțișoară odată ce sporii sunt dispersați, devenind în cele din urmă galbene toamna. Feriga de scorțișoară poate fi găsită în mod natural de-a lungul mlaștinilor și pâraielor, așa că preferă zonele umbrite care sunt constant umede, unde se va naturaliza cu ușurință.

Phlox subulata (Floarea de colț)

Spre deosebire de Phlox-ul înalt (de asemenea o plantă preferată în grădină, nativă din America de Nord), Phlox subulata sunt plante din Zona 6 care păstrează un profil jos. Este totuși o plantă spectaculoasă de la mijlocul primăverii până la începutul verii, când oferă o masă abundentă de flori de un roz, alb sau albastru aproape irizat, căzând peste un zid de piatră sau răspândindu-se printr-o grădină de pietre. Prietenoasă cu polenizatorii și răspândindu-se ușor, Floarea de colț este o acoperire excelentă a solului, deoarece frunzele sale vor rămâne verzi și vibrante până la iarna.

Polygonatum spp. (Sigiliul lui Solomon)

Plantele din genul Polygonatum sunt cunoscute sub diverse denumiri precum „Sigiliul lui Solomon Mare”, „Pitic” și „Parfumat”. Fiecare produce flori tubulare de culoare alb-verzuie, atârnând de tije arcuite care poartă frunze ovate. Florile înfloresc la sfârșitul primăverii până la începutul verii și apoi lasă locul unor fructe negricioase. Aceste plante din Zona 6 cresc lent din semințe, dar sunt ușor de propagat prin diviziune și transplantare.

Polystichum acrostichoides (Feriga de Crăciun)

Feriga de Crăciun este numită astfel deoarece frunzele sale își pot păstra forma și culoarea veșnic verde pe durata iernii, ceea ce conferă plantei interes pe tot parcursul celor patru sezoane. Crește natural în tufe largi de-a lungul malurilor râurilor și pe pante împădurite, fiind o acoperire excelentă a solului. Poate tolera soluri uscate și umede, deși coroana sa va putrezi în sol slab drenat.

Rudbeckia spp. (Rudbeckia)

O priveliște familiară în multe grădini, Rudbeckia este doar una dintre cele aproximativ 20 de specii din genul Rudbeckia, dintre care cea mai cunoscută este Rudbeckia hirta. Cu creștere rapidă și auto-semănare liberă, Rudbeckia este una dintre cele mai ușor de cultivat plante perene, tolerând seceta și neglijarea. Lasă-i „ochii” să ierneze pentru ca păsările să se hrănească cu semințele odată ce petalele au căzut. Ceea ce ratează păsările se va semăna singur.

Tiarella cordifolia (Floarea de spumă)

Floarea de spumă oferă distincția binevenită de a înflori la umbră primăvara. Ușor de întreținut, floarea de spumă acționează ca o acoperire a solului, deoarece frunzele sale formează movile dense care pot rămâne verzi pe tot parcursul iernii și pot dura ani în grădină. Solul constant umed va fi fatal pentru aceste plante din Zona 6, dar altfel tolerează multiple tipuri de sol.