Ca orice poveste bună de descoperire, călătoria care l-a condus pe arheologul Don Blakeslee să dezgroape unul dintre cele mai mari orașe pierdute din istoria Americii de Nord a început cu o nouă privire asupra unor documente vechi de secole.
În 2013, cercetătorii de la UC Berkeley au revizuit o serie de hărți și texte scrise în 1601 de conchistadorii spanioli despre o expediție eșuată în regiunea Great Plains din Statele Unite, în căutarea aurului și a altor comori. În schimb, exploratorii au detaliat descoperirea unei așezări masive de aproape 2.000 de colibe din iarbă, cu o populație estimată la 20.000 de locuitori.
Pe când traducerile anterioare au încurcat locul exact al acestui oraș, numit pe hartă Etzanoa, cercetătorii de la Berkeley au reușit să interpreteze relatările și hărțile însoțitoare cu o precizie mai mare.
„M-am gândit: ‘Wow, descrierile martorilor oculari sunt atât de clare încât e ca și cum ai fi fost acolo.’ Am vrut să văd dacă arheologia se potrivește cu descrierile lor”, a declarat Blakeslee pentru LA Times. „Absolut fiecare detaliu se potrivea cu acest loc.”
Locul pe care profesorul de arheologie de la Universitatea de Stat Wichita și echipa sa mică au pornit să-l exploreze în 2015 erau câmpurile de lângă Arkansas City, Kansas. De când fermierii lucrează pământul din jurul râului Walnut din apropiere, au existat povești despre artefacte spectaculoase, de la vârfuri de săgeți la ceramică, scoase la suprafață de pământ.
„Întotdeauna am știut că am avut o grămadă de indieni care au trăit pe aici, pentru că am găsit mult prea multe artefacte ca să credem altfel”, a declarat Jay Warren, un comisar din Arkansas City, pentru Wichita Eagle. „Dar nu am avut nicio idee, până a venit Dr. Blakeslee, cât de mare a fost.”
Un oraș înfloritor
Potrivit relatărilor proaspăt traduse ale exploratorilor spanioli, Etzanoa ar fi putut fi cea mai mare așezare din America de Nord la începutul anilor 1600. Detaliile includ prezența unor colibe masive din iarbă, în formă de stup, dispuse în grupuri și separate de parcele de grădină conținând culturi de porumb, fasole, dovlecei și dovleci.
„Soldații au numărat aproximativ 2.000 de case în cele două leghe (5 miles – aproximativ 8 kilometri) pe care spaniolii le-au explorat unde căruțele puteau merge pe partea de est a râului”, se arată pe site-ul oficial al Etzanoa Conservancy. „Circumferința fiecăreia dintre casele rotunde, din iarbă și lemn, era de aproximativ 70 to 80 feet (aproximativ 21 până la 24 de metri). Fiecare casă era locuită de aproximativ 10 persoane. Astfel, populația totală a fost estimată la 20.000.”
Deși nativii americani care locuiau în Etzanoa i-au întâmpinat pe spanioli în mod pașnic, conchistadorii au distrus orice oportunitate de a afla mai multe despre așezare după ce au luat ostatici, probabil într-o încercare de a obține aur. Întregul oraș a fugit apoi. Când expediția a părăsit orașul după o scurtă cercetare, au fost atacați într-o ambuscadă de un trib numit „Escanxaques”. Acești războinici, inamici ai poporului Etzanoa, intenționau să atace orașul gol. Din fericire, spaniolii au reușit să respingă atacul și să protejeze așezarea de alte daune.
„Lupta a durat cu întreruperi aproape toată după-amiaza, spaniolii retrăgându-se încet din Etzanoa și traversând râul (Arkansas)”, se arată pe site. „În cele din urmă, Excanxaques s-au retras din lupta cu spaniolii.”
Săpând prin timp
În anii de când au început primele săpături în câmpurile de lângă Arkansas City, Blakeslee, studenți de la Universitatea de Stat Wichita și voluntari au descoperit unelte de piatră, arme și alte dovezi ale vechiului popor Wichita. Pentru a susține și mai mult relatările din 1601, au recuperat și artefacte spaniole, cum ar fi un cui ruginit de potcoavă, gloanțe și ghiulele de tun trase în timpul ambuscadei.
Cât despre ce s-a întâmplat cu orașul, arheologii cred că a căzut probabil victimă bolilor europene și războiului. La începutul secolului al XVIII-lea, când exploratorii francezi au vizitat regiunea, din Etzanoa abia dacă mai rămăsese ceva.
Acum că vestea despre descoperirea orașului s-a răspândit, oficialii din Arkansas City spun că interesul pentru vizitarea sitului și învățarea mai multor despre așezare a înflorit. Se lucrează la planuri pentru un centru de vizitatori, iar tururi limitate sunt deja oferite celor care doresc să vadă la fața locului artefactele scoase din pământ. Potrivit LA Times, există chiar speranța ca întreaga zonă să fie desemnată sit UNESCO Patrimoniu Mondial.
„Nu vorbim despre crearea unei minuni de o zi”, a adăugat Warren pentru Wichita Eagle. „Ne uităm la crearea a ceva care ar putea fi grozav pentru regiune, și pentru 50 de ani și mai mult de acum încolo. Discutăm cu (Districtul Școlar Unificat) 470 despre cum ar putea îmbunătăți educația. Și credem că situl ar putea fi și o facilitate de instruire practică pe teren pentru arheologi din toată lumea.”
