20 de plante uimitoare de deșert și unde le puteți găsi în lume

Copacul tumbo (Welwitschia mirabilis)

Deșertul Namib este unul dintre cele mai uscate locuri de pe Pământ, genul de loc care ar produce una dintre cele mai distinctive plante din lume, cel mai bine cunoscută sub numele său botanic Welwitschia. Este singura specie din genul Welwitschia, deci nicio altă plantă nu este ca ea.

Cu unele exemplare de peste 1.000 de ani, Welwitschia produce doar două frunze, care continuă să crească de-a lungul solului pe toată durata vieții plantei cu creștere lentă. Într-un ținut în care cad mai puțin de 10 cm de ploaie pe an, Welwitschia subzistă nu dintr-o rădăcină pivotantă adâncă, ci din apă de ploaie și ceață care curg pe frunzele sale lungi până la rădăcini.

Mesquite dulce (Prosopis chilensis)

Mesquite (Prosopis spp.) este o plantă familiară în multe deșerturi americane. Rădăcinile sale lungi și adânci îi permit să ajungă la pânza freatică în regiuni cu puțină sau deloc ploaie. În Deșertul Atacama din nordul Chile, Prosopis chilensis, cunoscută sub numele de mesquite dulce, este un arbust sau copac mic, spinos, care poate oferi umbră și hrană pentru animale, precum și lemne de foc pentru oameni.

Copacul iosua (Yucca brevifolia)

După cum sugerează numele său botanic, copacul Iosua nu este un copac, ci o yucca mare. Este una dintre cele mai distinctive plante din Deșertul Mojave. Crește aproximativ 7,6 cm pe an în nisip grosier și mâl și este sub presiune extremă din cauza schimbărilor climatice, în special din cauza amenințării incendiilor sălbatice. Incendiul Dome din august 2020 a decimat o întreagă pădure de copaci Iosua în Rezervația Națională Mojave.

Cedrul de sare (Tamarix aphylla)

Cunoscut ca Cedrul de Sare sau Pinul Athel, Tamarix aphylla a fost folosit de secole pentru umbră, ritualuri funerare și perdele forestiere. Este rezistent la foc, reînviind din coroana rădăcinii după ce partea sa de deasupra solului a ars. Poate fi folosit pentru agro-silvicultură, oferind umbră animalelor care pasc, dar poate fi invaziv în regiunile unde nu este nativ.

Salcia de deșert (Chilopsis linearis)

Extinzându-se din nordul Mexicului până în sud-vestul Statelor Unite, Deșertul Chihuahuan este cel mai mare deșert din America de Nord. Este cunoscut pentru cactusii săi, dar multe alte plante s-au adaptat la acest climat aspru. Salcii de deșert sunt o priveliște comună, în special în albiile secate și de-a lungul pâraielor, și sunt adesea cultivate pentru florile lor de la mov la roz.

Saxaul (Haloxylon ammodendron)

Copacul Saxaul crește acolo unde puține alte plante pot. Este singurul copac nativ din Deșertul Gobi din Mongolia. Frunzele sale înguste îi permit să reziste vânturilor puternice de deșert. Datorită capacității sale de a crește pe dune de nisip, este o plantă importantă pentru combaterea deșertificării, deoarece rădăcinile sale pătrund 4,6 metri adânc în dune și se răspândesc de două ori mai mult pe lățime. Acest lucru nu numai că stabilizează dunele, dar creează și un habitat pentru alte plante de deșert.

Eucalipt fantomă (Corymbia aparrerinja)

„Centrul roșu” al Australiei este o serie de zone cu sare și câmpii nisipoase, cea mai uscată parte a Outback-ului australian. Este casa eucaliptului fantomă, numit așa datorită scoarței sale netede, aproape albe, care pare să strălucească în întuneric. Corymbia aparrerinja are un lignotuber distinctiv, o umflătură la baza copacului folosită pentru a stoca hrană și apă și pentru a-l proteja de foc și secetă.

Calandrinia spectabilis (Iarbă grasă de stâncă)

O plantă suculentă tolerantă la secetă din Deșertul Atacama, cel mai uscat deșert din lume, calandrinia necesită aproape zero precipitații odată stabilită. Excelentă pentru grădinile amenajate cu xeriscaping, în special cele care primesc ceață de coastă, Calandrinia spectabilis are frunziș albastru-gri care poate absorbi umiditatea din aer. Ca și alte ierburi grase, este un membru al familiei Portulacaceae. Planta este un excelent acoperitor de sol, deoarece poate crește într-o movilă densă de până la 1,2 metri lățime. Cu flori care seamănă cu maci de culoare magenta, este, de asemenea, o plantă prietenoasă cu polenizatorii.

Copacul tolbelor (Aloidendron dichotomum)

Copacii tolbelor sunt aloe uriașe care joacă un rol vital ca plante de ancoră în Deșertul Namib. Oferă nectar păsărilor și babuinilor și tolbe pentru săgețile popoarelor San din sudul Africii, „printre cele mai vechi culturi de pe Pământ”. Poporul San folosește, de asemenea, trunchiurile scobite ale copacului tolbelor pentru depozitarea hranei.

Lista Roșie a Speciilor Amenințate IUCN identifică copacii tolbelor ca fiind vulnerabili sau în declin, deoarece au suferit o mortalitate pe scară largă din cauza schimbărilor climatice în ultimele două decenii. La fel ca alte aloe, stochează apă în fibrele lor moi, dar în secete severe, își pot sigila ramurile pentru a preveni pierderea apei.

Hierba negra (Mulinum spinosum)

Când majoritatea oamenilor își imaginează deșerturi, de obicei nu se gândesc la Patagonia, casa ghețarilor, unde temperatura medie este puțin peste punctul de îngheț. Dar, protejată de Anzi de umiditatea Oceanului Pacific, Patagonia primește puțină ploaie. Mulinum spinosum, cunoscut în spaniolă ca Hierba negra („iarbă neagră”) sau Neneo flowers în engleză, este o plantă-pernă, formând o creștere joasă și densă (pentru a o proteja de vânturile aspre) și producând flori galbene.

Trandafirul de deșert (Adenium obesum)

Cunoscut și sub numele de Azalee de Deșert sau Copacul Sticlă, Adenium obesum este o plantă cu flori populară, cultivată în tradiția bonsai. Are tulpini suculente de culoare gri-verde cu foarte puține frunze și produce flori roșii sau roz, asemănătoare cu cele de plumeria. De asemenea, conține otravă în seva sa, folosită la vânătoare și pescuit în anumite părți ale Africii. Supraviețuiește în regiunile aride la sud de Sahara, pe tot continentul african și în sudul Peninsulei Arabe.

Plopul eufrat (Populus euphratica)

În Deșertul Badain Jaran din provincia chineză Mongolia Interioară, dunele de nisip uriașe cântă și șuieră în vânt, în timp ce zeci de lacuri alimentate de izvoare, situate între dune, susțin animale, plante și turiști curajoși. Printre atracții se numără frunzele copacului Populus euphratica, care devin aurii toamna. Este folosit ca plantă de umbră în agro-silvicultură și în eforturile de împădurire.

Sotol (Dasylirion wheeleri)

Cunoscut și sub numele de lingura de deșert, Dasylirion wheeleri este adesea folosit în xeriscaping, confecționarea coșurilor, construirea gardurilor și ca hrană pentru oameni și animale. Utilizarea sa crescută în prepararea băuturii alcoolice cu același nume (sotol) a generat îngrijorări cu privire la sustenabilitatea recoltării sale. Deși sotolul este rezistent la secetă și la foc, schimbările climatice l-au împins la altitudini mai mari, restrângându-i habitatul.

Teff (Eragrostis tef)

Cunoscut și sub numele de Williams lovegrass, teff este una dintre speciile de Eragrostis care cresc în regiunile Sahara și sub-Sahariene. În ciuda randamentului său scăzut comparativ cu grâul, teff este una dintre primele culturi domestice. Toleranța sa la secetă și capacitatea rădăcinilor sale de a stoca apă și de a preveni eroziunea solului au făcut din semințele sale un aliment de bază în Etiopia și Eritreea de milenii. Deoarece teff este o plantă C4 cu o rată mai mare de absorbție a carbonului decât majoritatea speciilor de plante, este considerat un atu important în eforturile de sechestrare a carbonului.

Palmier evantai de california (Washingtonia filifera)

Dintre toți palmierii din California și sud-vestul Statelor Unite, Palmierul Evantai de California este singurul nativ. Găsit de-a lungul izvoarelor și pâraielor, Palmierul Evantai de California nu este de fapt un copac, ci o plantă monocotiledonată care își trimite o tulpină lemnoasă înaltă fără inelele anuale specifice copacilor.

Dar păsărilor, liliecilor, gândacilor și altor specii nu le pasă: „copacii” sunt refugii binevenite de căldura toridă a deșertului, precum cei din imaginea de aici din Furnace Creek – printre singura vegetație verde din Parcul Național Death Valley.

Yareta (Azorella compacta)

Altiplano (platoul înalt) al Munților Anzi găzduiește atât zone umede în nord, cât și zone cu sare în sud. Plantele și animalele deopotrivă trebuie să se adapteze la nivelurile scăzute de oxigen și la radiațiile UV ridicate. Yareta crește pe lățime mai degrabă decât pe înălțime, formând o movilă de până la 6,1 metri în diametru. Covorul său gros de frunze reduce pierderea de apă. Acest lucru poate face ca Azorella compacta să găzduiască și alte specii de plante, crescându-le valoarea într-un mediu atât de provocator.

Plantele cresc aproximativ 1,3 cm pe an, dar sunt longevive, cele mai mari fiind estimate la 3.000 de ani. Este protejată de o serie de guverne sud-americane, deoarece recoltarea sa nu este sustenabilă, din cauza ratei sale lente de creștere.

Dovleac de deșert (Citrullus colocynthis)

Cunoscut și sub numele de dovleac de deșert, măr amar, viță de Sodoma și handhal, Citrullus colocynthis crește pe dunele de nisip din deșerturile Sahara și Arabiei. Arătând ca un pepene verde, dar cu o pulpă foarte amară, semințele și florile sale sunt comestibile. Apa absorbită în tulpină oferă o băutură deșertică binevenită.

Taman (Panicum turgidum)

Panicum turgidum este o iarbă-tufei care crește în regiunile aride din Africa, Arabia și Pakistan. A fost folosită ca instrument pentru reîmpădurirea regiunii sub-Sahariene, deoarece tufele dense acționează ca o pepinieră naturală pentru puieții de salcâm, protejându-i de animalele care pasc. Sistemul său radicular poate ajunge la 1,8 metri adâncime, permițându-i să ajungă la pânza freatică.

Pe măsură ce schimbările climatice și deficitul de apă amenință culturile tradiționale în multe părți ale lumii, Panicum turgidum, tolerant la sare și secetă, este studiat ca o alternativă mai sustenabilă la porumb ca furaj pentru animalele domestice.

Saguaro (Carnegiea gigantea)

Saguaro este probabil cea mai iconică plantă de deșert din lume, comună culturilor suprapuse din Mexic și sud-vestul Americii. Este nativ din Deșertul Sonoran, care se întinde pe ambele țări. Perioadele crescute de secetă din cauza schimbărilor climatice, precum și dezvoltarea umană intensificată în regiune, au amenințat saguaro și alte specii de cactuși.

Cămila spin (Alhagi Sparsifolia)

Deșertul Taklamakan din nord-vestul Chinei este unul dintre cele mai mari deșerturi de nisip din lume, cu vegetație crescând doar în depresiunile dintre dunele de nisip, unde este accesibilă apa freatică. Alhagi Sparsifolia este una dintre speciile de Alhagi cunoscute sub numele de cămila spin, o hrană binevenită în multe caravanseraiuri de pe Drumul Mătăsii. (Alhagi înseamnă „pelerin” în arabă). Proporțional, are cele mai adânci rădăcini dintre toate plantele: de 5 ori mai adânci decât este înălțimea lăstarilor săi de deasupra solului. A fost folosit pentru a combate deșertificarea.