Deșertificarea este un tip de degradare a terenurilor. Aceasta apare atunci când zonele aride devin din ce în ce mai uscate sau asemănătoare deșertului. Deșertificarea nu înseamnă neapărat că aceste regiuni cu deficit de apă se vor transforma în climate de deșert – ci doar că productivitatea naturală a terenului lor se pierde și resursele de apă de suprafață și subterane se diminuează. (Pentru a se forma un deșert climatologic, o locație trebuie să evapore toată ploaia sau zăpada pe care o primește anual. Zonele aride nu evaporă mai mult de 65% din precipitațiile pe care le primesc.) Desigur, dacă deșertificarea este severă și persistentă, poate influența clima unei regiuni.
Dacă deșertificarea este abordată suficient de devreme și este ușoară, poate fi inversată. Dar odată ce terenurile sunt sever deșertificate, este extrem de dificil (și costisitor) să le restaurezi.
Deșertificarea este o problemă globală semnificativă de mediu, dar nu este larg discutată. Un posibil motiv este că cuvântul „deșert” reprezintă greșit părțile lumii și populațiile care sunt expuse riscului. Cu toate acestea, conform Panelului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC), zonele aride acoperă aproximativ 46% din suprafața terestră a Pământului și până la 40% din Statele Unite. În teorie, aceasta înseamnă că aproximativ jumătate din lume și jumătate din națiune sunt susceptibile nu numai la deșertificare, ci și la impacturile sale negative: sol nefertil, pierderea vegetației, pierderea faunei sălbatice și, pe scurt, pierderea biodiversității – varietatea vieții pe Pământ.
Ce cauzează deșertificarea
Deșertificarea este cauzată de evenimente naturale, cum ar fi secetele și incendiile de vegetație, precum și de activități umane, cum ar fi gestionarea necorespunzătoare a terenurilor și încălzirea globală.
Despădurirea
Când copacii și altă floră sunt îndepărtați permanent din păduri și zone împădurite, un act cunoscut sub numele de despădurire, terenul golit poate deveni mult mai cald și mai uscat. Acest lucru se datorează faptului că, fără vegetație, evapotranspirația (un proces care transportă umiditatea în aer din frunzele plantelor și, de asemenea, răcește aerul din jur) nu mai are loc. Îndepărtarea copacilor elimină și rădăcinile, care ajută la legarea solului; solul este, prin urmare, expus unui risc mai mare de a fi spălat sau suflat de ploi și vânturi.
Eroziunea solului
Când solul erodează sau se uzează, stratul superior al solului (strat care se află cel mai aproape de suprafață și conține nutrienți esențiali pentru culturi) este transportat, lăsând în urmă un amestec foarte nefertil de praf și nisip. Nisipul nu este doar mai puțin fertil, dar datorită granulelor sale mai mari, mai grosiere, nu reține la fel de multă apă ca alte tipuri de sol și, astfel, crește pierderea de umiditate.
Convertirea pădurilor și a pășunilor în teren agricol este una dintre cele mai mari surse de eroziune a solului. La nivel global, ratele de degradare a solului continuă să fie mai mari decât cele de formare a solului.
Suprapășunarea animalelor
Suprapășunarea poate duce, de asemenea, la deșertificare. Dacă animalele pasc continuu din aceeași porțiune de pășune, ierburile și arbuștii pe care îi consumă nu au suficient timp să continue să crească. Deoarece animalele uneori mănâncă plantele până la rădăcini și se hrănesc și cu lăstari și semințe, plantele pot înceta complet să crească. Acest lucru duce la zone mari, deschise, unde solul rămâne expus elementelor și vulnerabil la pierderea de umiditate și eroziune.
Practici agricole necorespunzătoare
Practicile agricole necorespunzătoare, cum ar fi supracultivarea (agricultura excesivă pe o singură parcelă de teren) și monocultura (cultivarea unei singure culturi an de an pe același teren) pot afecta sănătatea solului, nepermițând suficient timp pentru refacerea nutrienților din sol. Suprarășunatul (lucrarea solului prea des sau prea adânc) poate, de asemenea, degrada terenul prin compactarea solului și uscarea acestuia prea rapid.
Unul dintre cele mai mari evenimente de deșertificare din istoria SUA — Dust Bowl din anii 1930 — a fost declanșat de astfel de practici agricole necorespunzătoare în regiunea Marilor Câmpii. (Condițiile au fost, de asemenea, exacerbate de o serie de secete.)
Seceta
Secetele, perioade prelungite (luni până la ani) cu puține ploi sau zăpadă, pot declanșa deșertificarea prin crearea de penurii de apă și contribuția la eroziune. Pe măsură ce plantele mor din cauza lipsei de apă, solul este lăsat descoperit și este erodat mai ușor de vânt. Odată ce precipitațiile revin, solul va fi, de asemenea, erodat mai ușor de apă.
Incendiile de vegetație
Incendiile mari de vegetație contribuie la deșertificare prin uciderea vieții vegetale; prin pârjolirea solului, ceea ce scade umiditatea solului și crește vulnerabilitatea acestuia la eroziune; și prin permiterea invaziei plantelor ne-native, care apare atunci când peisajele arse sunt reînsămânțate. Conform Serviciului Silvic al SUA, plantele invazive, care scad dramatic biodiversitatea, sunt de 10 ori mai abundente pe peisajele arse decât pe terenurile nearse.
Schimbările climatice
Temperatura medie globală a aerului pe Pământ s-a încălzit cu aproximativ 1 grad Celsius de la timpurile preindustriale. Dar temperatura solului, care se încălzește mai repede decât cea deasupra oceanelor sau în atmosferă, s-a încălzit de fapt cu aproximativ 1,5 grade Celsius. Această încălzire a solului contribuie la deșertificare în mai multe moduri. În primul rând, cauzează stres termic în vegetație. Încălzirea globală înrăutățește, de asemenea, evenimentele meteorologice extreme, cum ar fi secetele și inundațiile, care contribuie la eroziune. Un climat mai cald accelerează, de asemenea, descompunerea materiei organice din soluri, lăsându-le mai puțin bogate în nutrienți.
Unde are loc deșertificarea?
Zonele fierbinți de deșertificare includ Africa de Nord, Asia de Sud-Est (inclusiv Orientul Mijlociu, India și China), Australia și America Latină (America Centrală și de Sud, plus Mexic). Dintre acestea, Africa și Asia se confruntă cu cea mai mare amenințare, datorită faptului că majoritatea terenurilor lor sunt zone aride. De fapt, aceste două continente dețin aproape 60% din zonele aride ale lumii, conform unui raport publicat în revista Scientific Reports.
Vestul Statelor Unite, în special Sud-Vestul, este, de asemenea, extrem de vulnerabil la deșertificare.
Africa
Cu 65% din teritoriul său considerat zone aride, nu este de mirare că Africa este continentul cel mai afectat de deșertificare. Potrivit Națiunilor Unite, Africa va pierde două treimi din terenul arabil din cauza deșertificării până în 2030. Sahelul – zona de tranziție dintre deșertul arid Sahara la nord și centura de savane sudaneze la sud – este una dintre cele mai degradate regiuni ale continentului. Africa de Sud este o altă zonă. Atât Sahelul, cât și Africa de Sud sunt predispuse la condiții severe de secetă. Alți factori de deșertificare pe întregul continent includ schimbările climatice și agricultura de subzistență.
Asia
Aproape un sfert din India suferă de deșertificare, în mare parte din cauza eroziunii cauzate de apă din musoni, pierderii vegetației din cauza urbanizării și suprapășunării, și eroziunii cauzate de vânt. Deoarece agricultura este un contributor cheie la produsul intern brut (PIB) al Indiei, această pierdere de productivitate a terenului costă țara până la 2% din PIB-ul său din 2014-15.
Nouăzeci la sută din terenul din Peninsula Arabică se află în climate aride, semi-aride și sub-umede uscate și este, prin urmare, expus riscului de deșertificare. Creșterea populației din Peninsulă (datorită veniturilor din petrol, are una dintre cele mai mari rate anuale de creștere a populației din lume) a accelerat degradarea terenurilor prin creșterea cererii de hrană și apă într-o regiune deja deficitară în apă. Suprapășunarea oilor și caprelor și compactarea solului de către vehiculele off-road (face ca apa să se filtreze mai greu prin sol și, astfel, distruge acoperirea vegetală) accelerează, de asemenea, procesul de deșertificare în unele dintre cele mai sever afectate țări arabe, inclusiv Israel, Iordania, Irak, Kuweit și Siria.
În China, deșertificarea acoperă aproximativ 30% din suprafața țării, conform Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură. Pierderile economice induse de deșertificare acolo sunt estimate la 6,8 miliarde de dolari SUA pe an. China de Nord, în special regiunile din apropierea Podișului Loess, este deosebit de vulnerabilă, iar deșertificarea acolo este în mare parte determinată de eroziunea eoliană și eroziunea hidrică.
Australia
Deșertificarea din Australia este evidentă prin pierderea ierburilor și arbuștilor pereni. Seceta și eroziunea sunt principalii factori responsabili pentru extinderea regiunilor sale aride. Salinitatea solului — acumularea de săruri în sol, care crește toxicitatea solului și privează plantele de apă — este, de asemenea, o formă majoră de degradare a terenului în Australia de Vest.
America Latină
În America Latină, principalele cauze ale degradării terenurilor includ despădurirea, utilizarea excesivă a produselor agrochimice și suprapășunarea. Potrivit unui studiu publicat în revista Biotropica, 80% din despădurire are loc în doar patru țări: Brazilia, Argentina, Paraguay și Bolivia.
Raportul Schimbări Climatice, Migrație și Securitate estimează că deșertificarea afectează aproximativ 1.000 de kilometri pătrați de teren agricol mexican în fiecare an și a determinat aproximativ 80.000 de fermieri să devină migranți de mediu.
Care este impactul global al deșertificării?
Atunci când are loc deșertificarea, insecuritatea alimentară și nivelurile de sărăcie cresc, deoarece terenurile care odinioară serveau ca sursă de hrană și locuri de muncă în agricultură devin nefertile. Cu cât deșertificarea se extinde mai mult, cu atât mai mulți oameni suferă de foame și cu atât mai multe habitate locuibile se micșorează, până când, în cele din urmă, trebuie să-și părăsească pământurile natale pentru a găsi alte locuri în care să-și câștige existența. Pe scurt, deșertificarea adâncește sărăcia, limitează creșterea economică și duce adesea la migrație transfrontalieră. Națiunile Unite (ONU) estimează că până în anul 2045, 135 de milioane de oameni (ceea ce echivalează cu o treime din populația SUA) ar putea fi strămutați din cauza deșertificării.
Deșertificarea afectează și sănătatea umană prin creșterea frecvenței și intensității furtunilor de praf, în special în Africa, Orientul Mijlociu și Asia Centrală. De exemplu, în martie 2021, o furtună de praf de început de sezon — cea mai mare care a lovit Beijingul, China, într-un deceniu — a măturat nordul Chinei. Furtunile de praf transportă particule și poluanți pe distanțe mari. Când sunt inhalate, aceste particule pot declanșa boli respiratorii și chiar deteriora sistemele cardiovasculare.
Dar deșertificarea nu amenință doar omenirea. Un număr de specii de animale pe cale de dispariție și specii native de plante ar putea dispărea pe măsură ce habitatele lor se pierd din cauza terenurilor degradate. De exemplu, dropia indiană mare, o pasăre asemănătoare struțului a cărei populație globală s-a redus la doar 250 de indivizi, se confruntă cu provocări suplimentare de supraviețuire pe măsură ce habitatul său de pășuni aride a scăzut cu 31% între 2005 și 2015.
Degradarea pășunilor este, de asemenea, legată de periclitarea caprei Nilgiri din India, majoritatea populațiilor numărând acum mai puțin de 100 de indivizi.
Mai mult, aproximativ 70% din Stepa Mongolă – unul dintre cele mai mari ecosisteme de pășuni rămase din lume – este acum considerată degradată, în mare parte ca urmare a suprapășunării animalelor.
Ce putem face?
Unul dintre instrumentele cheie pentru limitarea deșertificării este gestionarea durabilă a terenurilor – o practică ce previne în mare măsură apariția deșertificării încă de la început. Prin educarea fermierilor, crescătorilor de animale, planificatorilor de utilizare a terenurilor și grădinarilor cu privire la echilibrarea nevoilor umane cu cele ale terenului în sine, utilizatorii terenurilor pot evita supraexploatarea resurselor funciare. În 2013, Serviciul de Cercetare Agricolă al SUA și Agenția SUA pentru Dezvoltare Internațională au lansat aplicația mobilă Land-Potential Knowledge System exact în acest scop. Aplicația, care este gratuită și disponibilă pentru descărcare oriunde în lume, ajută persoanele să monitorizeze sănătatea solului și a vegetației prin identificarea tipurilor de sol la locația lor specifică, documentarea precipitațiilor și urmărirea speciilor sălbatice care ar putea trăi pe terenul lor. „Predicțiile privind solul” sunt, de asemenea, generate pentru utilizatori pe baza datelor pe care le introduc în aplicație.
Alte soluții pentru deșertificare includ pășunarea rotativă a animalelor, reîmpădurirea și plantarea de copaci cu creștere rapidă pentru a oferi adăpost împotriva vântului.
De exemplu, oamenii din Africa combat deșertificarea severă prin plantarea unui zid vegetal de aproximativ 8.000 de kilometri lungime de-a lungul regiunii Sahel din Africa. Așa-numita inițiativă a Marelui Zid Verde – un proiect masiv de reîmpădurire menit să oprească înaintarea deșertului Sahara – a creat deja peste 350.000 de locuri de muncă și a permis ca peste 220.000 de locuitori să beneficieze de instruire privind producția durabilă de culturi, animale și produse ne-lemnoase. La sfârșitul anului 2020, aproape 20 de milioane de hectare de teren degradat au fost restaurate. Zidul vizează restaurarea a 100 de milioane de hectare până în anul 2030. Odată finalizat, Marele Zid Verde nu va fi doar transformator pentru viețile africanilor, ci și o realizare record; conform site-ului proiectului, va fi cea mai mare structură vie de pe planetă – aproximativ triplu dimensiunii Marii Bariere de Corali.
Conform Administrației Naționale Aeronautice și Spațiale și unui articol publicat în revista Nature Sustainability, soluțiile precum „înverzirea” funcționează. Ambele afirmă că lumea este un loc mai verde decât acum 20 de ani, în mare parte datorită eforturilor Chinei și Indiei de a combate deșertificarea prin conservarea și extinderea pădurilor.
Comunitatea noastră globală nu poate spera să rezolve problema deșertificării dacă nu realizează pe deplin amploarea acesteia. Din acest motiv, creșterea gradului de conștientizare asupra deșertificării este, de asemenea, necesară. Un bun punct de pornire este observarea Zilei Mondiale a Deșertificării și Secetei alături de ONU în fiecare an pe 17 iunie.
