Arborii Joshua au o prezență hipnotizantă în peisaj. Vârfurile lor spinoase și ramurile răsfirate îi fac să arate ca ceva dintr-o carte de povești fantastică.
Aceste plante emblematice necesită, însă, ceva timp pentru a atinge acel aspect din altă lume. Ele depind de un lanț specific de evenimente pentru a se poleniza și, de acolo, cresc în salturi — unele lent, altele nu — dar numai în condițiile potrivite.
Este important, totuși, ca ele să crească. Arborii Joshua joacă un rol vital în ecosistemele deșertice, așa că pierderea unui arbore Joshua — cum ar fi cei deteriorați recent în Parcul Național Joshua Tree — este o pierdere pentru acel mediu.
Nicio altă molie în afară de molia yucca
Nicio specie nu ar resimți pierderea arborelui Joshua mai profund decât molia yucca. Această insectă cu aspect la fel de fantastic — poartă frunze tentaculare în loc de limba lungă obișnuită la alte molii și fluturi — se bazează pe arborele Joshua pentru habitatele în care își depune ouăle și pentru hrană atunci când acele ouă eclozează. Ca să nu credeți că arborele Joshua nu beneficiază de pe urma acestui aranjament, fiți siguri că da. De fapt, fără molia yucca, arborele Joshua nu ar putea supraviețui.
Arborii Joshua nu produc nectar și, prin urmare, depind de ciclul de viață al moliei yucca pentru a se poleniza. Femelele adună polen de pe florile arborelui Joshua, ținându-l într-o mică bilă cu tentaculele bucale. Molia caută o altă floare pe un arbore Joshua diferit care nu are deja ouă pe ea. Odată ce o găsește, molia își depune ouăle lângă ovarul florii și apoi depune bila de polen pe stigmat. Femela produce doar un număr mic de ouă. Dacă sunt prea multe ouă, floarea nu va produce fructul necesar pentru momentul eclozării ouălor.
Larvele mănâncă doar o parte din acest fruct odată ce eclozează și apoi, odată ce sunt complet dezvoltate, cad pe pământ, se îngroapă și formează coconi. Acolo vor rămâne până în primăvara următoare, când întregul ciclu începe din nou. Fructele rămase se vor dispersa — fie de vânt, fie de mici mamifere de deșert — pentru a crește mai mulți arbori Joshua.
Fără unul pe altul, arborele Joshua și molia yucca nu ar supraviețui. Oamenii de știință consideră relația dintre cele două organisme unul dintre exemplele clasice de co-evoluție, Darwin numind-o odată „cel mai minunat caz de fertilizare” cunoscut.
Lent și bătrân
Așadar, arborele Joshua nu necesită doar prezența moliei yucca, dar crește și lent, datorită mediului său de deșert. Acele semințe dispersate necesită ploi „bine cronometrate” pentru a începe să crească, conform Serviciului Parcurilor Naționale din S.U.A.. Este, de asemenea, important să existe un îngheț bun în timpul iernii. Cercetătorii cred că temperaturile de îngheț dăunează porțiunii în creștere a ramurii și stimulează atât înflorirea, cât și ramificarea. Unele semințe nu primesc ploile și astfel nu se dezvoltă niciodată, în timp ce altele nu beneficiază de frigul iernii. Acei arbori ajung să arate ca niște tulpini înalte, ușor bulboase, care nu înfloresc și nu dezvoltă niciodată ramuri.
În condițiile potrivite, însă, arborele Joshua va crește, deși într-un ritm ciudat. Serviciul Forestier al S.U.A. descrie arborii Joshua ca fiind „cu creștere lentă și longevivi”, ambele descrieri fiind precise. În perioada în care este puiet, un arbore Joshua poate crește aproximativ 7.6 centimetri pe an timp de 10 ani, în funcție de condiții. După aceea, creșterea încetinește considerabil, plantele având o medie de 3.8 centimetri pe an.
Arborii pot ajunge la o înălțime de 5 până la 20 de metri, ceea ce înseamnă că pot trăi sute de ani, cu condiția ca circumstanțele să fie potrivite și să poată supraviețui peisajului aspru al deșertului. Cu toate acestea, determinarea vârstei unui arbore Joshua este dificilă. Plantele nu au inele anuale, și astfel putem doar estima vârsta unei plante pe baza înălțimii sale.
Și deșertul se bazează pe aceste plante pentru a ajunge la maturitate și a rezista mult timp. Ramurile arborelui Joshua oferă locuri de cuibărit pentru sturzul Scott, în timp ce bazele spinoase ale plantei oferă un sistem de securitate încorporat pentru șobolanii de lemn care își construiesc cuiburi la baza arborelui Joshua cu pietre. Ramurile oferă, de asemenea, umbră pentru animalele terestre în timpul zilei, o modalitate utilă de a combate căldura deșertului.
Amenințări din toate părțile
Având în vedere importanța și creșterea lor lentă, statutul arborilor Joshua este mereu în atenția conservanționiștilor și a oamenilor care pur și simplu iubesc acești arbori.
Schimbările climatice, de exemplu, amenință mediul arborilor. Solul deșertului pierde umiditatea de care arborii și alte organisme au nevoie pentru a supraviețui pe măsură ce temperaturile cresc și precipitațiile scad. Acest lucru înseamnă că acele semințe se vor lupta să ajungă la maturitate.
„De multe ori, când oamenii privesc un loc precum Parcul Național Joshua Tree, unde vezi mulți arbori maturi, cred că arată sănătos”, a declarat Smithsonianului în 2017 Cameron Barrows, ecologist la Centrul pentru Biologie a Conservării de la Universitatea din California, Riverside. „Dar dacă nu vezi exemplarele tinere, înseamnă că specia nu se reproduce.”
Se pare că arborii Joshua încearcă să migreze spre nord, dar acest lucru va dura generații și mii de kilometri pentru a se realiza. În plus, arborii vor avea nevoie ca molia yucca, mereu importantă, să migreze cu ei. Oamenii de știință nu știu cum vor reacționa moliile la o astfel de schimbare climatică.
O altă potențială amenințare la supraviețuirea arborelui Joshua? Noi. În timpul închiderii guvernului federal din 2018-2019, Parcul Național Joshua Tree a lipsit de rangerii necesari pentru a menține parcul protejat și curățat. Când parcul s-a redeschis la sfârșitul lunii ianuarie, rangerii și conservanționiștii au găsit noi drumuri în parc create de expediții off-road neautorizate și că un număr mic de arbori Joshua fuseseră distruși în acest proces.
Distrugerea plantelor nu dăunează doar mediului, ci afectează existența plantei ca specie. Protejarea acestor plante minunate este importantă nu doar pentru frumusețea lor, ci și pentru rolul lor în susținerea vieții în deșert.
