11 Fapte interesante despre coati

Deși par o combinație între un lemur, un raton, și o maimuță, cu posibil un strop de purcel, coati (sau coatimundis) fac oficial parte din familia ratonilor, Procyonidae, alături de kinkajouși, ringtailși olingi. Aceste creaturi blănoase locuiesc în principal în părți din America de Sud și America Centrală, dar pot fi găsite și în Arizona și New Mexico. Petrec timpul în copaci și au blana de culoare maro și un bot lung care îi ajută să caute insecte și fructe. Cozile lor inelate le conferă mai mult o alură de raton, dar o mulțime de caracteristici distinctive îi diferențiază pe coati de verii lor alb-negru.

Aflați mai multe despre acest animal aparte cu aceste 11 fapte despre coati.

1. Există patru tipuri de coati

Numărul speciilor de coati variază în funcție de sursă, dar se situează în jurul a două până la șase. Lista Roșie IUCN a evaluat patru: coati cu nas alb (nasua narica, denumit uneori pizote), găsit din Arizona și New Mexico până în nord-vestul Columbiei; coati sud-american (nasua nasua, cunoscut și sub numele de coati cu coadă inelată), găsit din nordul Argentinei până în Uruguay; coati de munte vestic (nasuella olivacea) găsit în Anzii columbieni și ecuadorieni; și coati de munte estic (nasuella meridensis), găsit în Anzii venezueleni.

Principala diferență este că coati de munte sunt semnificativ mai mici, având o dimensiune medie de aproximativ 48 de centimetri, comparativ cu cei 104 centimetri ai speciei nasua, și au cozi mai scurte. Deși se știe foarte puțin despre ei, unii experți ar adăuga coati de pe Insula Cozumel și coati Wedels pe lista speciilor.

2. Coati poartă numele nasurilor lor unice

Se crede că numele coatimundi provine din limbile Tupi indigene din America de Sud. Cuvântul lor, kua’ti, este o combinație între „cua” care înseamnă „centură” și „tim” care înseamnă „nas”, descriind modul în care coati dorm cu nasul vârât în abdomen. Folosesc aceste nasuri speciale pentru a adulmeca larve precum cele de gândaci, __PLACEER_ID_8__termite__END_PLACEHOLDER__, și ocazional câte o broască, șopârlă sau șoarece.

Spre deosebire de ratonii predominant nocturni, coati rămân treji pe timpul zilei. Numele „coatimundi” a fost inițial folosit pentru a descrie masculii adulți care trăiesc singuri (traducându-se prin „coati singuratic”), dar acum este folosit universal. În mod curios, numele spaniol folosit în Mexic, „tejón”, se traduce prin „bursuc” în engleză.

3. Nasc în copaci

Pe lângă faptul că sunt înotători buni, coati sunt excelenți cățărători. Deși cea mai mare parte a zilei o petrec căutând hrană la sol, ei dorm, se împerechează și nasc în copaci. După împerechere, femela începe să construiască un cuib în copac robust pentru restul perioadei de gestație și pentru naștere. Merge acolo singură, lăsând restul grupului în urmă. Sarcina durează trei luni, iar cei doi până la șapte pui pe care îi naște rămân în cuibul din copac până când pot să se cațere. La aproximativ șase până la zece săptămâni, ei se alătură grupului cu mama lor.

4. Coati își îngrijesc reciproc puii

Puii de coati pot sta în picioare după 19 zile și se pot cățăra la 26 de zile, fiind îngrijiți în cuiburile izolate până la vârsta de aproximativ șase săptămâni și pot să se alăture grupului social al mamei lor. Deoarece poate dura până la 11 zile pentru ca ochii lor să se deschidă, puii sunt protejați atât de mamă, cât și de celelalte femele din grup până când sunt înțărcați.

Formate din rude biologice și non-biologice, aceste grupuri de femele coati își iau rând pe rând rolul de dădacă și paznic împotriva prădătorilor în timp ce celelalte mame se hrănesc, așa cum au demonstrat studiile privind reciprocitatea în rețelele sociale ale coati.

5. Femelele și puii trăiesc în grupuri mari

Grupurile de coati, numite „bande”, constau exclusiv din femele și puii lor. Numărul variază de la patru la 20 de indivizi la un moment dat, dar uneori ajunge până la 30. Aceste grupuri pot fi zgomotoase, cu grohăituri, ciripituri și pufăituri constante. După ce puii masculi ajung la vârsta de doi ani, pleacă singuri, în timp ce femelele rămân în grup cu mamele lor.

Spre deosebire de femele, masculii adulți sunt creaturi solitare, preferând să trăiască și să se hrănească singuri. Dar în timpul sezonului de împerechere, se alătură grupurilor organizate de femele pentru a se împerechea, după care pleacă din nou pentru a se izola.

6. Joacă un rol important în ecosistemul lor

Toată acea căutare de hrană realizează mult mai mult decât doar să umple stomacul unui coati. Studiile despre rolul coati în ecosistem au arătat că sunt vitali în controlul populațiilor de insecte și ajută la dispersarea semințelor în timp ce consumă fructe, ceea ce este important pentru supraviețuirea anumitor specii de plante. În timp ce coati se hrănesc, își folosesc și nasurile lungi pentru a mișca pământul, aerându-l practic. Circulația crescută permite solului să absoarbă apă și nutrienți.

7. Coati sunt specialiști în altitudini înalte

Indiferent de specie, coati sunt extrem de adaptabili la o mare varietate de habitate, inclusiv la cele de altitudini foarte mari. Se găsesc în regiuni tropicale și păduri deschise la fel de mult ca și pe versanții Munților Anzi, fiind observați la altitudini de peste 2500 de metri.

8. Au cozi care îi ajută să-și mențină echilibrul

Spre deosebire de alți mamifere arboricole, coati nu își pot folosi cozile pentru a se agăța. În schimb, cozile lungi și inelate acționează ca bastoane de echilibru în timp ce animalele se cațără. Pe măsură ce se hrănesc la sol, cozile lor musculare stau de obicei drept în sus. Acest comportament, conform cercetătorilor de la Grădina Zoologică din San Diego, îi poate ajuta să se țină unii pe alții în vegetație, ca un steag care le marchează locația.

9. Au glezne cu dublă articulație

Coati au dezvoltat glezne cu dublă articulație pentru a-i ajuta să se cațere în copaci, alături de gheare puternice pentru a excava prada din bușteni și vizuini. Gleznele lor cu dublă articulație se pot roti la 180 de grade, permițându-le să coboare din copaci cu capul înainte cu relativă ușurință și la viteze mari, ajutându-i să evite prădătorii mai ușor. Aceste articulații sunt, de asemenea, extrem de flexibile. Lăbuțele lor din față sunt foarte îndemânatice și îi pot ajuta să scape din aproape orice incintă făcută de om.

10. Coati comunică prin ciripituri

În timp ce masculii folosesc în principal marcarea olfactivă pentru a-și stabili teritoriul printre alți masculi în timpul sezonului de împerechere, femelele sunt mult mai sociale. Folosesc un sunet de geamăt pentru a comunica cu puii lor în timpul înțărcării și scot un zgomot de lătrat mai puternic pentru a avertiza pe ceilalți din grup despre un pericol din apropiere. Când întregul grup este surprins, sar în copaci și scot sunete de clic și similare cu woof.

11. Anumite specii sunt pe cale de dispariție

IUCN listează coati cu nas alb și coati sud-american ca specii cu îngrijorare minimă. Cele două specii de munte au fost separate oficial în specii vestice și estice în 2009 și au devenit „aproape amenințate” și, respectiv, „pe cale de dispariție”. Din păcate, deoarece se știe atât de puțin despre aceste animale, clasificările lor de conservare se bazează în principal pe ratele suspectate de declin al populației.

Lipsa studiilor științifice solide privind populația și habitatul coati de munte în sălbăticie duce cel mai probabil la o subestimare severă a problemelor ecologice și a scăderii numărului în America Centrală și de Sud, conform IUCN. Este necesară claritate cu privire la adaptabilitatea coati la potențialele amenințări – inclusiv defrișările, conversia habitatului și moartea cauzată de animalele domestice – pentru a planifica și executa intervențiile de conservare.