Urșii grizzly nord-americani continuă să se confrunte cu provocări după revenire
Urșii grizzly (Ursus arctos) din Statele Unite continentale sunt în prezent protejați ca specie amenințată în conformitate cu Legea privind Speciile Amenințate, deoarece mai există mai puțin de 1.500 de grizzly în cele 48 de state inferioare și aproximativ 31.000 în Alaska. Urșii grizzly canadieni sunt, de asemenea, listați ca amenințați în Alberta, dar desemnați ca „Lista Albastră” (vulnerabili) în Columbia Britanică. În prezent, se estimează că în Columbia Britanică trăiesc 16.000 de urși grizzly și puțin sub 700 în Alberta.
Acești urși unici sunt numiți după blana lor maro cu vârfuri albe, care le poate conferi un aspect „cărunt” atunci când sunt iluminați de soare din spate. Urșii grizzly se găseau odinioară în tot vestul Statelor Unite și până în Mexic, dar din cauza vânătorii excesive și a pierderii habitatului, urșii au pierdut 98% din arealul lor istoric, potrivit Federației Naționale pentru Faună Sălbatică. Un amestec de schimbări de politici și eforturi de conservare a dus la progrese uriașe, în special în Zona Extinsă Yellowstone, unde numărul lor a crescut de peste cinci ori din 1975, de la aproximativ 136 de urși la 728, conform estimărilor Serviciului Parcurilor Naționale.
Grizzly sau urs brun?
Deși cele două nume sunt adesea folosite interschimbabil, ursul grizzly este de fapt o subspecie nord-americană a ursului brun (care poate fi găsit și în Rusia, Europa, Scandinavia și Asia). Acest lucru nu trebuie confundat cu cealaltă subspecie de urs brun nord-american, ursul kodiak, care se găsește doar într-un arhipelag specific din Alaska — o distincție câștigată datorită izolării lor genetice și fizice. Datorită ghearelor lungi de la picioarele din față și a unei cocoașe mari deasupra umerilor, formată din mușchi pur, urșii grizzly petrec mult timp săpând după hrană și scobind bârloguri pentru hibernare. Deși ating o greutate de până la 363 de kilograme și o înălțime de 2,4 metri când stau în picioare, acești urși pot alerga cu viteze de până la 56 de kilometri pe oră atunci când situația o cere. Urșii grizzly pot fi, de asemenea, deosebiți de urșii negri sau alți urși bruni prin urechile lor, care sunt mai rotunde și mai mici, în timp ce capul lor este mai rotund, cu un profil facial mai concav.
Lupta pentru statutul de protecție al ursului grizzly
Plasarea lor inițială pe lista speciilor pe cale de dispariție în 1975 le-a oferit cu siguranță o șansă de supraviețuire, iar programele de conservare din locuri precum Yellowstone au adus progrese uriașe pentru subspecie. În 2006, însă, Serviciul pentru Pești și Faună Sălbatică al S.U.A. a decis să stabilească urșii grizzly din regiunea Greater Yellowstone ca o entitate separată pentru a le elimina statutul de specie amenințată. Ceea ce a urmat poate fi descris doar ca o luptă legală între conservaționiștii care doreau să mențină protecția existentă pentru urșii grizzly și factorii de decizie politică care fie credeau că Legea privind Speciile Amenințate era în mod inerent defectuoasă, fie considerau că urșii s-au recuperat suficient.
O serie de organizații de mediu au răspuns cu procese menite să reincludă urșii pe listă, iar până în 2009, un judecător districtual american a restabilit protecția, invocând declinul pinului cu scoarță albă — o sursă importantă de hrană pentru urșii grizzly din Yellowstone. Sărim înainte în 2017, când administrația Trump i-a eliminat oficial de sub protecție din nou, argumentând că urșii din Yellowstone s-au recuperat suficient. Din nou, organizațiile de conservare și tribale au ripostat, dând în judecată administrația, câștigând și readucând urșii sub protecție federală în 2018 (chiar înainte ca o vânătoare controversată de grizzly să înceapă în Wyoming și Idaho). Între timp, în Canada, un studiu ADN din 2000 a constatat că populațiile de grizzly din Alberta au crescut mai repede decât se credea anterior, amenințând și politica privind urșii de acolo. Doi ani mai târziu, Comitetul de Conservare a Speciilor pe Cale de Dispariție al țării a recomandat ca această populație de grizzly să rămână amenințată în provincie, recomandare susținută ulterior de un studiu din 2008 care îl nega pe cel realizat cu opt ani înainte, și a confirmat statutul de protejat în 2010.
Amenințări
Deși conflictul om-urs rămâne cea mai mare amenințare pentru urșii grizzly din America de Nord, pierderea surselor majore de hrană și a habitatelor adecvate din cauza schimbărilor climatice și a dezvoltării urmează îndeaproape.
Conflictul uman
Având în vedere dimensiunea și forța pură a urșilor grizzly, acești urși nu au mulți dușmani — cu excepția oamenilor. Pe măsură ce oamenii au început să se stabilească în America de Nord, au ucis un număr imens de urși în scopuri de autoapărare, pentru hrană sau pentru blănurile lor. Până când urșii grizzly au fost plasați pe lista speciilor pe cale de dispariție în 1975, ei fuseseră aproape complet eliminați, iar astăzi rămân în mai puțin de 2% din arealul lor original.
Dezvoltarea și pierderea habitatului
Este firesc ca acești urși, fiind omnivori care necesită areale extinse, să fie atrași de aceleași zone ca și oamenii. Subpopulațiile izolate de urși grizzly sunt în mod special amenințate de dezvoltare, grupurile mici fiind adesea găsite în rămășițe de habitat sălbatic înconjurate de oameni. Dezvoltarea este de obicei însoțită de exploatare forestieră și construcții, care pot disloca temporar urșii prin fragmentarea continuității ecologice a habitatului sau distrugerea acestuia complet. Studiile au arătat că rata mortalității urșilor grizzly în zonele cu drumuri este semnificativ mai mare decât în zonele fără drumuri.
Schimbările climatice
Ca majoritatea urșilor, urșii grizzly hibernează, finalizând o mare parte din hrănirea lor în lunile de vară și toamnă. În locuri precum Yellowstone, semințele de pin cu scoarță albă constituie o sursă uriașă și nutritivă de hrană pentru urșii grizzly. Din păcate, pinii cu scoarță albă s-au adaptat la anumite temperaturi — în principal reci —, ceea ce îi face extrem de vulnerabili la schimbările climatice. S-a demonstrat că atunci când sunt disponibile mai puține semințe de pin cu scoarță albă, urșii grizzly recurg la consumul de mai multă carne, ceea ce prezintă un risc pentru echilibrele delicate ale ecosistemului și creează mai multe conflicte om-urs în regiunile de vânătoare.
Urșii grizzly canadieni se confruntă cu o problemă similară, deoarece clima Canadei se încălzește mult mai repede decât media globală, afectând temperatura apei și, în consecință, populațiile de somon. Urșii grizzly din Canada se bazează pe somon ca principală sursă de hrană și adesea recurg la înot pe distanțe mari în afara habitatelor lor naturale pentru a găsi ceva de mâncare (ceea ce consumă energie prețioasă înainte de hibernare). Aceleași modele au fost observate și în Alaska, unde somonii mor prematur din cauza stresului termic.
Ce putem face
Multiple grupuri de mediu și de conservare au continuat să lupte pentru urșii grizzly pentru a asigura o coexistență sigură între urși și oameni. Federația Națională pentru Faună Sălbatică a înființat programul Adopt-a-Wildlife-Acre pentru a extinde arealul urșilor grizzly din Yellowstone și a restabili populațiile extirpate în alte zone sălbatice. În mod similar, Centrul pentru Diversitate Biologică continuă să pledeze pentru o strategie de recuperare a ursului grizzly, depunând petiții și procese pentru a recupera urșii în arealele lor istorice și pentru a contesta politicile care elimină ilegal protecția urșilor grizzly. Persoanele fizice pot ajuta urșii grizzly sprijinind conservarea faunei sălbatice și protecția habitatelor, precum Legea privind Speciile Amenințate, dar și prin propria cercetare despre acești urși incredibili.
Deși legea interzice rănirea, hărțuirea sau uciderea urșilor grizzly, se fac excepții în cazuri de autoapărare. Oamenii care trăiesc sau își câștigă existența în habitatele urșilor din America de Nord ar trebui să-și facă partea prin practicarea tehnicilor de coexistență (cum ar fi purtarea spray-ului anti-urs) și protejarea proprietății cu metode dovedite, cum ar fi gardurile electrice și coșurile de gunoi rezistente la urși, pentru a reduce posibilitatea conflictului om-urs.
