Caii există de 55 de milioane de ani. Istoria noastră umană a fost profund influențată de parteneriatul cu aceste creaturi, iar ele au fost, la rândul lor, influențate de noi. De la domesticirea calului acum 6.000 de ani, oamenii au creat sute de rase, folosite pentru diverse scopuri, de la curse și războaie până la arat și transport cu căruțe și trăsuri.
În onoarea acestor animale mult iubite, iată 12 fapte fascinante pe care poate nu le știați despre cai.
Fapte rapide
- Nume comun: Cai
- Nume științific: Equus
- Speranța medie de viață a cailor domestici: 20-30 de ani
- Speranța medie de viață a cailor sălbatici: 15-20 de ani
- Stare pe lista roșie IUCN: Calul sălbatic Przewalski (Equus ferus) este pe cale de dispariție; populațiile de mustangi sălbatici din SUA nu au fost evaluate de IUCN.
- Populație actuală: 178 de cai Przewalski maturi la nivel global; în SUA, 9,2 milioane de echine domestice (inclusiv cai, catâri și măgari) și cel puțin 200.000 de echine sălbatice.
1. Caii au un câmp vizual larg
Ochii cailor sunt poziționați pe părțile laterale ale capului, oferindu-le un câmp vizual larg. Ei pot vedea aproape 360 de grade și au puncte oarbe doar imediat în fața și în spatele corpului lor.
Caii folosesc în principal vederea monoculară, ceea ce înseamnă că fiecare ochi este utilizat separat. Asta le permite să observe lucruri diferite pe părțile opuse ale corpului. Atunci când trec la vederea binoculară, își concentrează ambii ochi asupra unui singur obiect din fața lor.
2. Nu pot voma
Caii sunt fizic incapabili să vomite. Acest lucru se datorează unor factori anatomici, cum ar fi puterea mușchilor esofagului, modul specific în care esofagul se conectează la stomac și poziția stomacului.
Motivul evolutiv pentru această incapacitate nu este cunoscut cu certitudine, dar o teorie sugerează că este o măsură de protecție. Mișcarea intensă a unui galop ar putea, teoretic, induce vărsături, ceea ce ar face calul vulnerabil în fața prădătorilor. Evoluția ar fi eliminat astfel această problemă.
3. Sunt înrudiți cu rinocerii
Caii fac parte din genul Equus, considerat singurul grup existent în familia cailor. Genul include nu doar calul domestic (Equus caballus), ci și calul Przewalski, zebrele și măgarii. Cu toate acestea, surprinzător, aceștia nu sunt rudele cele mai apropiate ale cailor.
Fiind un ungulat cu degete impare, calul este cel mai apropiat înrudit cu rinocerul, care are copite similare.
4. Caii arabi au o construcție unică
Caii arabi se remarcă prin importanța lor istorică, în special pentru cultura și viața triburilor din deșertul Orientului Mijlociu. De asemenea, ei sunt diferiți de alte rase de cai datorită construcției lor unice.
Caii arabi au o densitate osoasă mai mare decât alte rase de cai și, de asemenea, au un spate mai scurt, cu o vertebră lombară mai puțin. În plus, caii arabi au o pereche de coaste mai puțin, iar coastele lor sunt mai depărtate. Deși sunt cunoscuți pentru modul în care își țin coada ridicată, ca un steag, acest lucru poate avea mai puțin de-a face cu spiritul lor energic și mai mult cu faptul că au două vertebre caudale mai puțin decât alte rase de cai.
5. Poneii și caii miniaturali sunt diferiți
Toți caii miniaturali sunt ponei, dar nu toți poneii sunt cai miniaturali. Orice cal mai scurt de 14,2 palme (147 cm) la greabăn este considerat ponei. Conform Asociației Americane a Cailor Miniaturali, caii miniaturali nu trebuie să depășească 86 cm înălțime, ceea ce îi plasează clar în categoria poneilor, în plus față de statutul lor ca grup distinct.
Totuși, mulți entuziaști consideră poneii miniaturali o rasă distinctă de cai, deoarece păstrează proporțiile standard ale corpului cailor, spre deosebire de poneii care au picioare mai scurte, corpuri mai lungi și o construcție generală mai robustă.
6. Dinții lor oferă multe informații
Dinții unui cal pot spune multe despre el, inclusiv despre genul său. Caii masculi au 44 de dinți, în timp ce femelele au între 36 și 44.
De asemenea, vârsta unui cal poate fi estimată prin analiza dinților săi. Conform Universității din Missouri, acest lucru poate fi făcut observând apariția dinților permanenți, dispariția „paharelor” (depresiunile din fiecare dinte), forma suprafeței dinților și unghiul la care se întâlnesc rândurile de sus și de jos.
7. Există o singură specie de cal cu adevărat sălbatic
Există o singură subspecie de cal care este cu adevărat sălbatică, nu doar sălbăticită: calul Przewalski. Deși odată era răspândit în Europa și Asia, acum specia este limitată doar la Mongolia, China și Kazahstan. Se deosebește de caii domestici prin capetele mari, gâturile groase, picioarele scurte și construcția robustă.
Probabil te gândești la populațiile „sălbatice” care cutreieră vestul SUA sau faimoasele plaje din Outer Banks, Carolina de Nord. Acești mustangi împărtășesc aceeași denumire de specie cu caii domestici și, de fapt, provin din populații domestice. Deci, sunt sălbăticiți, nu sălbatici.
8. Au urechi musculoase
Urechile cailor pot fi mici, dar sunt foarte puternice. Fiecare ureche conține 10 mușchi (comparativ cu 3 la oameni) și se pot mișca la 180 de grade, de la orientarea direct înainte la direct înapoi. De asemenea, pot distinge și identifica sunete distincte, direcționând auzul spre zone specifice.
Caii folosesc urechile musculoase pentru a comunica, de exemplu, prin a le lipi pe spate pentru a indica furie sau pentru a oferi îndrumare. Într-un studiu, s-a constatat că deciziile luate de cai se bazează pe direcția spre care erau îndreptate urechile unui alt cal, sugerând că animalele își folosesc urechile pentru a se ghida reciproc.
9. Fețele lor amuzante nu indică râs
Când un cal își ridică buza superioară și își ține capul în aer, mulți oameni consideră că face o față amuzantă sau că „râde”. Acest lucru este însă incorect.
Comportamentul este numit răspunsul flehmen și are legătură cu detectarea unui miros interesant. Prin această acțiune, feromonii și alte mirosuri sunt transferate către organul vomeronazal (VMO), care apoi trimite semnale către creier, declanșând reacții fiziologice și comportamentale.
Armăsarii prezintă cel mai des răspunsul flehmen atunci când detectează feromonii iepelor. Iepșii pot avea acest comportament imediat după naștere, ca răspuns la feromonii puiului nou-născut.
10. O rasă are o blană metalică
Calul Akhal-Teke este renumit pentru blana sa. Deși mulți cai bine îngrijiți au un luciu frumos, această rasă se remarcă printr-o strălucire metalică naturală.
Totul are legătură cu structura firului de păr. La majoritatea raselor de cai, firele de păr au un nucleu opac, însă la Akhal-Teke acest nucleu este extrem de mic sau complet absent. Partea transparentă a firului ia locul nucleului, refractând lumina pe măsură ce trece prin el și oferind fiecărui fir un aspect strălucitor.
11. Sunt extrem de inteligenți
Caii sunt animale inteligente, iar studiile o demonstrează.
O cercetare publicată în 2012 a descoperit că caii folosesc mai multe simțuri pentru a identifica și a-și aminti oamenii. Aceștia puteau distinge între o persoană cunoscută și una necunoscută doar pe baza vocii, fără să folosească vederea sau mirosul. De asemenea, caii puteau face opusul, diferențiind oamenii doar prin vedere și miros, fără să audă vocile acestora.
Între timp, Fundația pentru Cercetare Ecvină a demontat presupunerea că caii nu pot transfera informații între diferite părți ale creierului. Studiul lor a descoperit că aceștia pot realiza cu ușurință acest transfer interocular, recunoscând obiecte cu un ochi pe care le-au învățat despre cu celălalt.
12. Mulți sunt în pericol
Calul Przewalski este listat de IUCN pe lista roșie a speciilor pe cale de dispariție, cu doar 178 de indivizi maturi rămași. Totuși, populațiile au început să crească datorită eforturilor la nivel global de a salva acest cal sălbatic modern de la extincție. Un exemplu este organizația din Țările de Jos, care a lucrat timp de aproape 40 de ani la strategii de reproducere și, în cele din urmă, a eliberat peste 350 de cai în Parcul Național Hustai din Mongolia.
În SUA, mustangul sălbăticit este considerat de asemenea în pericol de dispariție, dar, fiind o rasă domestică, nu poate fi inclus pe lista speciilor pe cale de dispariție. IUCN nu a evaluat această specie.
