În timp ce urmăream videoclipurile oribile cu inundațiile din China, sentimentul meu de teamă a fost amplificat de mâncărimea ochilor. Aerul de aici, din Durham, Carolina de Nord, era decis tulbure și neplăcut. Acest lucru se datora, mi s-a spus, incendiilor de vegetație care ardeau la mii de kilometri distanță.
A fost chiar mai rău în New York City: indicele calității aerului în Manhattan a ajuns la 130 marți seara și a crescut și mai mult la 157 miercuri dimineața. Ca referință, un indice de 100 este punctul în care sănătatea este considerată a fi în pericol. „Datorită faptului că particulele de fum sunt mici și ușoare, ele pot fi transportate la sute sau chiar mii de kilometri distanță de sursa lor”, a declarat meteorologul AccuWeather Alex DaSilva.
Și nu a fost doar în New York. Fumul provenit de la peste 80 de incendii de vegetație din vestul Americii a afectat orașe de pe coasta de est precum Philadelphia, Washington D.C. și Pittsburgh. În Canada, Toronto a experimentat ceruri similare încețoșate și deteriorarea calității aerului.
„Vedem o mulțime de incendii care produc o cantitate extraordinară de fum, și … până când acel fum ajunge în partea estică a țării, unde de obicei se rărește, este pur și simplu atât de mult fum în atmosferă de la toate aceste incendii încât este încă destul de gros”, a declarat David Lawrence, un meteorolog de la National Weather Service, pentru ABC. „În ultimii doi ani am văzut acest fenomen.”
Pentru regiunile neobișnuite cu incendiile de vegetație, cerul cu aspect murdar și mâncărimea în gât au fost, fără îndoială, o experiență tulburătoare. Iar pentru cei cu afecțiuni respiratorii sau alte probleme de sănătate—în special cei care se confruntă deja regulat cu impactul inegal al poluării—situația a fost deosebit de problematică.
Cu toate acestea, oamenii din Vest s-au grăbit să sublinieze că acesta este un lucru cu care trăiesc de ani de zile. Și unii au sugerat—destul de justificat—că a-i vedea pe cei de pe Coasta de Est „trezindu-se” la această amenințare a fost un pic dulce-amar. Iată cum a descris senzația Amy Westervelt, podcaster pe teme climatice din Coasta de Vest:
În cazul orașului New York, orașul nu este cunoscut pentru aerul său curat și cerul senin. Probleme uriașe persistă încă cu emisiile generate de clădiri, de exemplu, și nu este tocmai o utopie pentru bicicliști încă. Dar orașul a înregistrat și progrese semnificative în ultimii ani, de la camioane electrice de salubrizare la unele experimente interesante privind traficul.
Problema este că, așa cum arată răspândirea fumului, soluțiile localizate nu ne pot ține în siguranță. Emisiile sunt o problemă mondială și trebuie să facem progrese peste tot pentru a limita cât de grave devin lucrurile. În acest sens, deși trebuie să fie într-adevăr exasperant să vezi oameni care își dau seama că este o problemă doar odată ce îi afectează direct, partea bună este aceasta: Cel puțin oamenii își dau seama că este o problemă.
Secretul, acum, este să ne mobilizăm rapid pentru a începe să facem efectiv ceva în privința asta. Așa cum inundațiile pot fi un imbold să decopertăm spațiile asfaltate din orașele noastre, aceste incendii pot și ar trebui să fie o inspirație pentru a începe reducerea drastică a emisiilor, gestionarea incendiilor de vegetație, și tragerea la răspundere a celor responsabili pentru criza climatică.
Și aici trebuie să fim foarte atenți pe cine considerăm „responsabil”. Pe măsură ce incendiile continuau să ardă, canalele de știri au relatat că un cuplu a cărui petrecere de dezvăluire a sexului bebelușului a declanșat un incendiu anterior urma să fie acuzat de omor prin imprudență. Dacă o astfel de urmărire penală este corectă sau greșită este un punct discutabil, dar este greu să nu fii de acord cu podcasterul și eseista pe teme climatice Mary Annaïse Heglar atunci când sugerează că cel puțin o parte din atenția noastră ar trebui să fie îndreptată și în altă parte:
