Pisicile domestice au, practic, cucerit lumea, ceea ce este atât bun, cât și rău. Pisicile le aduc bucurie multor oameni și pot fi animale de companie minunate în contextul potrivit. Popularitatea pisicilor de companie a dus, totuși, la o creștere globală a numărului de pisici sălbatice, care acum distrug viața sălbatică autohtonă din întreaga lume, inclusiv unele specii pe cale de dispariție, importante din punct de vedere ecologic.
În SUA, pisicile ucid undeva între 1,3 miliarde și 4 miliarde de păsări pe an, potrivit unui studiu important studiu, de la păsări mici adulte până la puii și ouăle unor specii mult mai mari. (Acest lucru se datorează în mare parte pisicilor sălbatice, au remarcat autorii studiului, deși pisicile de companie care se plimbă liber joacă un rol și în unele locuri.) Pisicile au determinat deja dispariția unor păsări insulare și continuă să amenințe o gamă largă de animale sălbatice vulnerabile, o problemă care a devenit deosebit de importantă în Australia și Noua Zeelandă.
Dar, pe lângă faptul că vânează animale mici, pisicile prezintă și un pericol mai puțin evident pentru animalele sălbatice mai mari. Pisicile sunt gazda definitivă pentru Toxoplasma gondii, un parazit unicelular din spatele infecției bizare cunoscută sub numele de toxoplasmoză. Prin răspândirea oochistilor infecțioși în excrementele lor, pisicile pot îmbolnăvi sau ucide animale sălbatice fără să se apropie de ele. Nici măcar animalele acvatice nu sunt în siguranță, deoarece ploaia poate spăla excrementele de pisică în râuri, lacuri și oceane, împreună cu o mulțime de oochisti T. gondii care pot rămâne stabili în apa rece timp de ani de zile.
Efectele parazitului variază în funcție de specie și de individ, dar, deși poate infecta aproape orice gazdă cu sânge cald, se poate reproduce doar în corpul pisicilor, care sunt, prin urmare, principalele animale responsabile de răspândirea sa. O singură pisică cu toxoplasmoză poate elimina miliarde de oochisti infecțioși pe durata vieții sale. Aceasta include speciile de pisici native, cum ar fi pisicile roșcate, râșii sau pumele, dar, deoarece acestea rareori rivalizează cu dimensiunea și densitatea populației coloniilor de pisici domestice sălbatice, este mai puțin probabil să alimenteze focarele de T. gondii.
Ce a adus pisica
T. gondii s-a dovedit a fi mortal pentru unele mamifere marine, inclusiv beluga și focile călugăr hawaiene pe cale de dispariție. Și, așa cum arată un studiu recent, excrementele infectate de la pisicile domestice au devenit, de asemenea, o amenințare semnificativă pentru unele dintre cele mai îndrăgite mamifere marine de pe planetă: vidrele marine. Oamenii de știință știu de ani de zile că T. gondii infectează vidrele marine — cu o prevalență de până la 70% în unele zone cu risc ridicat — și că poate fi fatală. Dar, așa cum relatează Francie Diep în New York Times, cercetătorii au ezitat să dea vina pe pisicile domestice până acum, deoarece este posibil ca alte specii feline să răspândească parazitul la vidrele marine.
Studiul recent, totuși, demonstrează o legătură genetică puternică între tulpinile parazite la vidrele marine și cele de la pisicile domestice de pe țărmurile apropiate. „Aceasta este dovada supremă că tulpinile care ucid vidrele marine provin de la pisicile domestice”, declară autorul principal Karen Shapiro, medic veterinar și patolog la Universitatea din California-Davis, pentru Diep.
Shapiro și colegii săi au analizat ADN-ul a 135 de vidre marine cu infecții cu Toxoplasma care au murit între 1998 și 2015. Cei mai mulți dintre acești vidre nu au prezentat dovezi de leziuni cerebrale, au constatat ei, sugerând că parazitul nu a fost un factor în moartea lor. Dar cercetătorii au concluzionat că 12 dintre vidre au murit în principal din cauza T. gondii, iar toate cele 12 au fost infectate cu o tulpină specifică cunoscută sub numele de Tip X. Această tulpină pare a fi mai periculoasă pentru vidrele marine decât tipul II mai frecvent.
Acest grafic arată cum oochistii sunt cheia călătoriei complexe a lui T. gondii de la speciile pradă la pisici și dincolo. (Imagine: Karen C. Drayer Wildlife Health Center)
Aceste 12 infecții fatale au fost genetic identice cu paraziții colectați de la pisicile domestice sălbatice de pe mal, precum și de la o pisică roșcată, raportează cercetătorii. Tulpina de tip X este de fapt mai frecventă în rândul pisicilor sălbatice de pe coasta Californiei, în general, remarcă ei, dar au constatat că 22% dintre pisicile domestice sălbatice din această zonă au fost infectate cu această tulpină. În plus, adaugă ei, există câteva motive pentru care pisicile domestice sălbatice sunt mai susceptibile să răspândească T. gondii la vidrele marine decât speciile sălbatice.
„Dimensiunile populației de pisici domestice de pe coasta Californiei sunt mult mai mari decât cele ale felidelor sălbatice. Pisicile domestice locuiesc, de asemenea, în peisaje dezvoltate cu suprafețe impermeabile (de exemplu, beton) care facilitează scurgerea agenților patogeni și au contribuții relative mai mari la încărcarea de oochisti din mediu de-a lungul multor zone din arealul vidrei marine”, scriu cercetătorii.
Acest parazit singur nu poate condamna vidrele marine, dar nu este singura problemă cu care se confruntă. Aceste animale fermecătoare sunt încă afectate de secole de vânătoare și capcanare de către oameni, iar deși sunt acum protejate de legea SUA, populația lor este încă doar o fracțiune din ceea ce era odată. Vidrele marine se confruntă cu amenințări continue legate de pescuitul comercial, forajul petrolier offshore și schimbările climatice și sunt clasificate ca specie pe cale de dispariție de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. Soarta lor este deosebit de îngrijorătoare, deoarece vidrele marine sunt o specie cheie, jucând un rol cheie în conservarea pădurilor de alge în care trăiesc.
Cum să ajutați
Există trei factori principali care duc la T. gondii la vidrele marine, conform Institutului One Health de la UC-Davis:
- pisicile domestice, care contribuie la oochistii din bazinele hidrografice de coastă
- pierderea zonelor umede de coastă, care altfel ar putea împiedica oochistii să se spele în mare
- peisajele urbane, unde suprafețele impermeabile favorizează mai multe scurgeri care transportă oochistii spre mare
Chiar dacă nu aveți o pisică, puteți ajuta la rezolvarea acestei probleme prin susținerea conservării și reconstrucției zonelor umede, spun cercetătorii, precum și a altor ecosisteme naturale care se învecinează cu oceanul. Reducerea pavajului și a altor suprafețe impermeabile în amenajarea peisagistică poate ajuta, de asemenea, la reducerea scurgerilor urbane care transportă agenți patogeni și poluanți în căi navigabile.
Cei care au o pisică ar trebui să o sterilizeze sau să o castreze, pentru a limita creșterea populației de pisici sălbatice. Proprietarii de pisici ar trebui, de asemenea, să nu-și lase animalele de companie să se plimbe liber în aer liber, deoarece acest lucru le poate expune la paraziți și alte boli, punând în pericol, totodată, păsările și permițând spălarea oricăror paraziți din excrementele lor în habitatele acvatice. Dacă vă lăsați pisica în aer liber, Shapiro și colegii ei sugerează să țineți o litieră afară sau, cel puțin, să colectați excrementele într-o pungă de plastic înainte de a le arunca la gunoi. Chiar dacă pisica dvs. nu iese afară, nu aruncați la toaletă litiera pentru pisici solubilă în apă, deoarece aceasta poate ajunge în cele din urmă în sistemul de apă.
Acest lucru nu înseamnă că pisicile trebuie să stea înăuntru tot timpul. După cum spune un expert pentru Diep, proprietarii de pisici ar trebui să-și vadă animalele de companie mai mult ca niște câini, care sunt, în mod obișnuit, scoși afară sub supravegherea umană. Și da, pisicile pot fi dresate să meargă în lesă.
