Când vine vorba de agilitate, viteză și grație, aceste creaturi sunt crema de elită – pe uscat, în aer și în apă. Corpurile, aripile, înotătoarele și picioarele lor sunt proiectate de evoluție pentru a excela, oferindu-le avantajul de care au nevoie pentru a supraviețui.
Deși viteza de fugă a unui vombat de 40 km/h, viteza cu care te târasști printr-o zonă școlară, nu pare mult, amintiți-vă acest lucru: omul mediu poate alerga doar aproximativ 16 km/h. Cea mai rapidă persoană cunoscută din lume, Usain Bolt, poate alerga doar puțin mai repede decât un vombat, viteza sa record fiind de 44,72 km/h.
De la o specie deosebit de rapidă de lilieci până la celebrul ghepard rapid (nu cel mai rapid animal de pe planetă, contrar credinței populare), aceste 15 animale se deplasează cu viteze amețitoare.
Șoimul călător
Nu numai că acest răpitor magnific este cea mai rapidă pasăre de pe cer; este și cea mai rapidă animală din întreg regatul. În medie, un șoim călător zboară cu o viteză cuprinsă între 64 km/h și 97 km/h, dar poate atinge viteza maximă de 386 km/h atunci când se află într-o picaj direct în urma prăzii.
Șoimul călător se găsește pe aproape toate continentele și trăiește în principal în apropierea zonelor de coastă. Anvergura aripilor unui adult complet dezvoltat poate atinge până la 1,2 metri. Acești șoimi vânează rațe și alte tipuri de păsări și pot parcurge mii de kilometri într-o singură zi, folosind curenții de aer în avantajul lor.
Vulturul auriu
Vulturul auriu își poartă numele de la marcajele de culoare deschisă de pe cap și spate. Poate atinge viteze de până la 322 km/h atunci când este în căutarea hranei. Acest tip de vultur este pasărea preferată pentru vânătoarea cu păsări răpitoare, un sport care există încă din Evul Mediu.
Vulturul auriu are o vedere excelentă. În timp ce cea mai bună vedere umană este 20/20, vulturul are 20/4, ceea ce înseamnă că poate vedea mult mai departe.
Liliacul mexican cu coadă liberă
Cunoscuți și sub numele de lilieci de guano, acești locuitori misterioși ai peșterilor sunt capabili să zboare rapid pe distanțe lungi. Viteza lor maximă a fost înregistrată la 161 km/h. Originari din America de Nord și de Sud, acești lilieci trăiesc împreună în număr prolific (până la sute de mii într-o singură colonie) și mănâncă milioane de kilograme de insecte pe an. Una dintre cele mai mari colonii se găsește în Texas, în afara orașului San Antonio.
Liliecii bebeluși, sau puii, se hrănesc cu laptele mamei atunci când se nasc și cresc rapid. În doar câteva săptămâni, puii sunt gata să zboare singuri și să participe la evenimente migratorii lungi împreună cu adulții.
Porumbelul de stâncă
Porumbelul de stâncă – sau porumbelul comun, cum este mai bine cunoscut – este bine echipat pentru distanțe lungi, atingând viteze maxime de 156 km/h. Pe lângă faptul că este rapid, aceste păsări au o capacitate uimitoare de a-și găsi drumul spre casă din orice locație, motiv pentru care au fost populare ca animale de companie domestice și ca porumbei poștași folosiți pentru transmiterea comunicărilor.
Porumbeii de stâncă sunt păsări omniprezente găsite în parcuri și zone urbane din întreaga lume. Penele lor gri și marcajele verde-violet îi fac ușor de recunoscut.
Peștele-spadă negru
Cel mai rapid pește din ocean, peștele-spadă negru, este originar din oceanele Indian și Pacific. În timp ce este la vânătoare sau dacă scapă de pericol, poate înota cu viteze de până la 132 km/h. Creaturi în principal solitare, peștii-spadă negri se hrănesc cu pești mai mici, calamari și chiar caracatițe. Ei își folosesc ciocul distinct, asemănător unei săbii, pentru a-și incapacita prada.
Popularitatea peștelui-spadă negru în pescuitul sportiv de mare adâncime îl lasă vulnerabil la cel mai mare prădător și cea mai mare amenințare a sa: oamenii.
Albatrosul
Albatrosul este o pasăre fascinantă și a fost considerat mult timp un semn de noroc pentru marinari. Nu numai că are cea mai mare anvergură a aripilor dintre toate păsările, dar poate trăi și multe decenii și poate zbura ani de zile deasupra oceanului fără să se oprească niciodată pe uscat. Aceste păsări pot chiar dormi în timp ce zboară. Vitezele lor maxime ating până la 127 km/h. Sunt carnivore și își folosesc simțul excelent al mirosului pentru a vâna krill și calamari.
Ghepardul
Această pisică mare, grațioasă, poartă titlul de cel mai rapid animal terestru. Pe spațiile largi ale savanelor și pajiștilor africane, gheparzii pot atinge viteze de 98 km/h. Gheparzii sunt, de obicei, alergători pe distanțe scurte care se vor lansa în acțiune atunci când urmăresc o pradă potențială. Majoritatea pisicilor mari își fac cea mai mare parte a vânătorii și pândirii sub acoperirea întunericului, dar gheparzii sunt diurni. Ei vor căuta adesea terenuri mai înalte pentru a scana după posibile surse de hrană și vor folosi abilități de urmărire foarte dezvoltate pentru a urmări urmele de miros.
Peștele-spadă
Peștele-spadă, cu ciocul său inconfundabil ascuțit ca un ac și velele sale, este una dintre cele mai rapide creaturi din apă, capabilă să înoate cu 109 km/h. Împreună cu rechinii și balenele, aceștia se numără printre cei mai mari prădători de vârf ai oceanului. La fel ca peștele-spadă negru, sunt foarte căutați în competițiile de pescuit sportiv și de trofee. Preferă să vâneze și să călătorească în grupuri și se găsesc în principal în Oceanul Atlantic. Este posibil ca un pește-spadă să trăiască până la 15 ani în sălbăticie.
Calul american Quarter Horse
Descendent al cailor spanioli, această rasă particulară s-a adaptat la alergarea în sprinturi rapide pe piste pentru sport. De fapt, numele calului quarter horse provine de la distanța optimă de curse, care este măsurată la un sfert de milă sau mai puțin. Se deosebesc de alți cai de rasă pur sânge datorită acestei specializări pentru distanțe mai scurte. Cel mai rapid cal înregistrat a atins 89 km/h.
Caii quarter horse pot trăi până la 35 de ani, dar carierele lor de curse sunt de scurtă durată și, în general, nu durează mai mult de cinci ani. În afară de curse, ei funcționează bine ca cai de ranch și sunt, de obicei, rasa cea mai comună de cai găsiți în circuitele de rodeo competitive.
Leul
Leii africani sunt un alt tip de pisică sălbatică care poate atinge viteze incredibile. Deși nu au multă rezistență pentru a-și menține viteza pentru perioade lungi de timp, pot izbucni în sprinturi scurte de 97 km/h atunci când urmăresc prada.
Leoaicele, vânători ai grupului, vânează mai ales la orele dimineții și amurgului. Leii tind să mănânce la fiecare patru sau cinci zile și pot consuma până la 9 kg de carne dintr-o dată. Spre deosebire de alte pisici mari, ei trăiesc împreună în grupuri mari numite mândrii.
Tonul cu înotătoare galbenă
Tonul cu înotătoare galbenă, cu viteze maxime de 76 km/h, se găsește în majoritatea oceanelor majore ale lumii. Cunoscut mai frecvent sub numele de „ahi”, acest ton a fost pescuit excesiv pentru a ține pasul cu cererea din industria restaurantelor. Deși IUCN l-a clasificat odată ca specie aproape amenințată, acum este cel puțin îngrijorător. Totuși, populațiile scad din cauza pescuitului excesiv.
Tonul cu înotătoare galbenă efectuează migrații foarte lungi pe tot parcursul anului în căutarea hranei și a zonelor de reproducere.
Rechinul mako
Rechinul mako pe cale de dispariție este încă un animal de pe Lista Roșie a IUCN. Acest tip de rechin poate atinge lungimi ale corpului de 4 metri și poate înota cu o viteză de până la 72 km/h. Cel mai mare rechin mako prins a cântărit peste 454 kg. Acești rechini sunt capabili să înoate la adâncimi mari, dar preferă apele mai calde ale climelor moderate, cum ar fi tropicele.
Hiena
Hienele vorbesc serios când urmăresc cina. Într-un sprint complet, s-a știut că aleargă cu o viteză de până la 64 km/h. Această viteză este utilă și atunci când trebuie să fugă de principalii lor prădători: lei și oameni.
Ca animale de haită, hienele călătoresc împreună în grupuri de până la 80 și sunt conduse, de obicei, de femele. Consumă cantități mari de carne și vor căuta adesea tot felul de animale, de la păsări la gnu, pentru hrană. Pe lângă celebrul lor „râs”, sunt cunoscute pentru capacitățile lor de a curăța și preferința lor pentru a lua masa cu cadavre și carcase moarte care au fost deja curățate de alte animale.
Vombat
Există trei specii de vombat – vombatul sudic, vombatul nordic și vombatul comun – toate originare din Australia. Deși își petrec cea mai mare parte a timpului pășunând pe iarbă și arbuști, dacă sunt amenințați, vor fugi mai degrabă decât să se lupte. Se pot deplasa cu până la 40 km/h când fug de pericol.
Un grup de vombati se numește înțelepciune, iar ei trăiesc de obicei în vizuini subterane mici.
Dragonul de Komodo
În timp ce mulți oameni cred greșit că dragonul de Komodo este o reptilă lentă și leneșă, ei se pot deplasa de fapt cu până la 19 km/h. Totuși, nu sunt cunoscuți pentru parcurgerea unor distanțe mari cu această viteză. Se găsesc doar pe câteva insule din Indonezia și sunt considerați cea mai mare șopârlă de pe planetă. Ei prosperă cu o dietă de carne de păsări, șerpi și rozătoare, dar vor mânca și carne în descompunere de la cadavre.
Ce caracteristici fac animalele rapide?
Dacă membrele lungi ar fi singurul secret al vitezei animalelor, atunci girafele ar fi cu siguranță cele mai rapide. (Spoiler: viteza maximă a unei girafe este de doar 61 km/h.) De fapt, viteza necesită o combinație de trei lucruri importante. Indiferent cât de mare sau de mică este o animală, posesia acestui trio de calități atletice este cheia atingerii unei viteze mari.
- Membre lungi: Picioarele, aripile și chiar înotătoarele deosebit de mari sau lungi pot crește viteza unui animal. Un exemplu în acest sens este peștele-spadă, a cărui înotătoare dorsală iconică se întinde pe toată lungimea corpului său, aproximativ 25 cm.
- Mușchi: Deoarece mușchii pot îngreuna un animal, nu toate animalele musculare sunt rapide – luați, de exemplu, un elefant. Cu toate acestea, dacă combinați mușchii cu membrele lungi și energia, obțineți o mobilitate optimă.
- Energie: Gheparzii ard o cantitate incredibilă de energie atunci când urmăresc prada, iar studiile arată că ei se odihnesc pentru aceste explozii mari de activitate, depunând cât mai puțină energie posibil între urmăriri.
