Caracatițele sunt spectaculoase din punct de vedere vizual chiar și atunci când dorm. În timp ce oamenii pot să se foiască în somn, caracatițele oferă un spectacol de lumini. Ele își schimbă culorile și modelele pielii în timpul odihnei.
Cercetări recente arată că caracatițele au două stări majore de somn care alternează—somn liniștit și somn activ—iar culorile pielii lor sugerează când ar putea experimenta ceva asemănător viselor.1
„În timpul ‘somnului liniștit,’ animalul este foarte calm, pielea devine palidă, iar pupilul ochiului este contractat într-o fanta. A doua stare este un ‘somn activ,’ în care caracatițele își schimbă dinamic culoarea și textura pielii, mișcă ambii ochi, contractă ventuzele și corpul, cu mici tresăriri musculare,” explică Sidarta Ribeiro, autor principal și cercetător la Institutul Creierului din cadrul Universității Federale Rio Grande do Norte, Brazilia.
Somnul activ apare de obicei după o perioadă lungă de somn liniștit, de cel puțin șase minute sau mai mult, și se repetă la fiecare 26-39 de minute.1
Anterior, oamenii de știință credeau că doar mamiferele și păsările aveau două stări distincte de somn: somnul non-REM și somnul REM.1 Somnul REM este perioada în care au loc majoritatea viselor.2
Ulterior, cercetătorii au descoperit că unele reptile au și ele somn REM și non-REM.3 De asemenea, o stare asemănătoare somnului REM a fost descoperită la sepii, care sunt tot cefalopode, la fel ca și caracatițele.4
„Acest lucru ne-a făcut să ne întrebăm dacă am putea observa dovezi ale celor două stări de somn și la caracatițe,” spune Ribeiro. „Caracatițele au cel mai centralizat sistem nervos dintre toate nevertebratele și sunt cunoscute pentru capacitatea lor mare de învățare.”
Pentru a afla, cercetătorii au înregistrat videoclipuri cu caracatițe în laborator și au dezvoltat un test vizual și mecanic de stimulare pentru a măsura pragul de excitabilitate al animalelor în diferite puncte ale ciclului de somn-veghe.1
„Rezultatele arată că în ambele stări de somn caracatițele au nevoie de un stimul puternic pentru a declanșa un răspuns comportamental, comparativ cu starea de veghe, în care animalele sunt sensibile la stimuli foarte slabi,” explică Sylvia Medeiros, autoare principală și doctorandă la Institutul Creierului din cadrul Universității Federale Rio Grande do Norte, Brazilia.
Rezultatele cercetării lor au fost publicate în jurnalul iScience.1
Caracatițele care dorm visează?
Cercetări anterioare au descoperit că, atunci când cefalopodele se odihnesc, celulele lor care conțin pigmenți (cromatofore) devin active.5
În videoclipul de mai sus, de exemplu, David Scheel, profesor de biologie marină la Universitatea Pacificului Alaska din Anchorage, narează cum o caracatiță pe nume Heidi își schimbă culorile în timp ce doarme în acvariul său.6
Scheel spune că, dacă Heidi visează, schimbările sale de culoare ar putea sugera subiectele viselor sale.
Dar oare caracatițele experimentează cu adevărat ceva asemănător viselor?
„Nu putem afirma că ele visează pentru că nu pot să ne spună acest lucru, dar rezultatele noastre sugerează că, în timpul ‘somnului activ,’ caracatița experimentează o stare analogă somnului REM, care este starea în care oamenii visează cel mai mult,” explică Medeiros.
„Dacă caracatițele chiar visează, este puțin probabil să experimenteze comploturi simbolice complexe, ca noi. ‘Somnul activ’ la caracatițe are o durată foarte scurtă (de obicei de la câteva secunde până la un minut). Dacă în această stare are loc vreo visare, aceasta ar trebui să fie mai degrabă ca niște videoclipuri scurte sau chiar gif-uri.”
Descoperirile au implicații interesante pentru înțelegerea cogniției caracatițelor, a evoluției somnului și a unei posibile relații între somn și cogniție la cefalopode, spun cercetătorii.
Ei își doresc să continue cercetările pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă exact când animalele dorm.
„Este tentant să speculăm că, la fel ca la oameni, visarea la caracatițe ar putea ajuta la adaptarea la provocările mediului și la promovarea învățării,” spune Ribeiro. „Caracatițele au coșmaruri? Ar putea visele caracatițelor să fie înscrise pe modelele dinamice ale pielii lor? Am putea învăța să le citim visele prin cuantificarea acestor schimbări?”
