Filosoful celebru Aristotel a fost primul care a stabilit cele cinci simțuri tradiționale ale omului: văzul, auzul, pipăitul, gustul și mirosul. Totuși, dacă ar fi categorisit simțurile animalelor astăzi, lista ar fi fost mult mai lungă. Multe animale au abilități perceptive suplimentare care le permit să experimenteze lumea în moduri pe care noi cu greu le putem imagina. Iată o listă cu 11 animale care posedă un al șaselea simț.
Păianjeni
Toți păianjenii au organe unice numite slit sensilla. Aceste organe senzoriale le permit să simtă tensiuni minime pe exoscheletul lor. Acest al șaselea simț îi ajută pe păianjeni să evalueze lucruri precum mărimea, greutatea și, posibil, tipul creaturii prinse în pânza lor.
De asemenea, le permite să facă diferența între mișcarea unui insect și mișcarea vântului sau a unei frunze.
Meduze pieptene
Meduzele pieptene au organe senzoriale speciale necunoscute pentru noi, oamenii. Aceste creaturi gelatinoase au receptori speciali numiți statociste care le permit să își mențină echilibrul. Ocelii, receptori simpli de lumină, le permit să perceapă lumina și întunericul fără a crea o imagine complexă. Aceste simțuri fac parte din rețeaua nervoasă care le ajută să detecteze hrana din apropiere prin schimbările din structura chimică a apei.
Deoarece nu au un sistem nervos centralizat, se bazează pe acest simț specializat pentru a-și coordona mișcările și a-și aduna hrana.
Porumbei
Porumbeii au un al șaselea simț numit magnetorecepție. Multe animale migratoare, de la somon la țestoase marine, pot detecta câmpul magnetic al Pământului și îl folosesc ca pe o busolă pentru a naviga pe distanțe mari. Dintre păsări, porumbeii sunt experți în această abilitate, în special cei domesticiți.
Cercetătorii au descoperit structuri speciale în ciocurile lor, care le oferă o orientare spațială precisă, permițându-le să identifice poziția geografică.
Delfini
Delfinii au un al șaselea simț incredibil numit ecolocație. Deoarece sunetul călătorește mai bine în apă decât în aer, delfinii creează o reprezentare tridimensională a împrejurimilor lor bazată exclusiv pe unde sonore, similar unui sonar. Undele sonore reflectate înapoi îi ajută să localizeze obiectele, să evite obstacolele, să vâneze prada și să interacționeze social.
Această abilitate le permite să vâneze în ape tulburi sau în zonele adânci ale oceanului, unde lumina nu ajunge.
Rechini
Rechinii și razele au o abilitate remarcabilă numită electrorecepție. Tuburile umplute cu gel, numite ampulele lui Lorenzini, adăpostesc acest al șaselea simț. Numărul și aranjamentul acestor ampule variază în funcție de tipul de pradă.
Forma capului rechinului ciocan permite o electrorecepție mai eficientă, permițându-le să scaneze o suprafață mai mare a fundului oceanului. Rechinii pot detecta prada prin impulsurile electrice emise de contracțiile musculare ale peștilor.
Somon
Somonii au abilitatea de a simți câmpul magnetic al Pământului, pe care o folosesc pentru a se orienta. Somonii revin să se reproducă în aceleași râuri în care s-au născut, chiar și după ce au parcurs distanțe mari în ocean.
Se crede că utilizează receptori magnetici în creier pentru a percepe câmpul magnetic al Pământului. De asemenea, au un simț olfactiv foarte dezvoltat, capabil să detecteze mirosul râului natal în doar o picătură de apă.
Lilieci
Liliecii au trei simțuri suplimentare: ecolocația, geomagnetismul și percepția polarizării.
Liliecii folosesc ecolocația pentru a-și găsi prada. Emit unde ultrasonice prin gură sau nas, iar sunetul reflectat le oferă informații despre împrejurimi. Această abilitate funcționează pe distanțe scurte, între 5 și 50 de metri.
Geomagnetismul le permite să navigheze pe distanțe mari, având receptori magnetici în creier. Percepția polarizării le ajută să detecteze poziția soarelui chiar și pe cer înnorat, completând abilitatea lor de orientare.
Creveții mantis
Creveții mantis au un al șaselea simț legat de lumina polarizată. Aceștia detectează și comunică folosind lumina polarizată liniar, inclusiv în spectrul ultraviolet. Sunt singurele animale care pot percepe lumina polarizată circular.
Această abilitate le permite să identifice prada care altfel s-ar camufla în mediul marin.
Peștele vreme
Cunoscut și sub numele de pește vreme, acesta poate detecta schimbările de presiune. Acest simț le permite să se ajusteze la variațiile de flotabilitate sub apă, chiar dacă nu au vezică înotătoare.
Peștele folosește aparatul Weberian, o structură osoasă din spatele craniului, care transmite schimbările de presiune către ureche. Această abilitate le permite să „prezică” vremea, iar activitatea lor crește înaintea furtunilor.
Ornitorinc
Ornitorincul are un simț al electrorecepției similar rechinilor. Aceasta îi permite să localizeze prada în apele întunecate și noroioase. Ciocul său conține receptori electroreceptivi și mecanici, care îi oferă un simț tactil extrem de dezvoltat.
Ornitorincul își mișcă capul dintr-o parte în alta pentru a-și îmbunătăți percepția electroreceptivă.
Țestoasele marine
Toate țestoasele marine au un simț geomagnetic. Femelele pot găsi plajele pe care s-au născut datorită acestui simț. Țestoasele marine folosesc aceste abilități pentru a naviga, a-și găsi locurile de hrănire și a migra.
Țestoasa cu carapace moale are o glandă pineală care funcționează ca un „al treilea ochi” și îi oferă informații despre anotimpuri, influențând migrarea.
