-
Cum s-a format Marea de gunoaie
-
Impactul asupra mediului
-
Ce se face?
Marea de gunoaie din Pacific (GPGP) este una dintre numeroasele zone oceanice pline de deșeuri din plastic. În timp ce obiectele mai mari, cum ar fi plasele de pescuit sau pungile de plastic, sunt cele mai vizibile componente ale deșeurilor oceanice, până la 51 de trilioane de particule de microplastic plutesc în oceane. Poluarea cu plastic contaminează fiecare ocean, de la suprafață până la fundul mării și de la apele tropicale până la gheața arctică. Sufocă creaturile marine mari și mici și pătrunde în toate ecosistemele marine și în rețelele trofice, inclusiv în fructele de mare pe care le consumă oamenii. Dacă ești ceea ce mănânci, atunci ești și ceea ce arunci.
Ce este o mare de gunoaie?
O Marea de gunoaie este o zonă vastă de deșeuri produse de om, de obicei prinse într-un curent oceanic circular numit gir.
Fiecare ocean are cel puțin o Marea de gunoaie. De asemenea, Mările de gunoaie se acumulează în ecosistemele de coastă, unde râurile se întâlnesc cu marea sau unde fluxurile de maree prind plasticul plutitor – habitate importante pentru multe specii marine. Marea de gunoaie din Pacific este doar cea mai cunoscută și cea mai mare depozit de deșeuri oceanice, iar curățarea ei a devenit un punct focal al eforturilor de a aborda problema globală a poluării oceanice cu plastic.
Cum s-a format Marea de gunoaie
Deșeurile din plastic din ocean au fost identificate pentru prima dată în 1972 în Marea Sargaselor, parte a Atlanticului de vest. Ceea ce este cunoscut acum sub numele de Marea de gunoaie din Pacific a fost descoperită în 1997 și a devenit cunoscută printr-o serie de articole scrise de Ken Weiss, de la Los Angeles Times, în 2006.
Zonele cu deșeuri s-au format în toate giro-urile oceanice, spirale uriașe de apă de mare formate prin coliziunea curenților. Partea superioară a Girului Subtropical al Pacificului de Nord, la câteva sute de kilometri nord de Hawaii, este locul unde apa caldă din Pacificul de Sud se ciocnește cu apa mai rece din nord. Cunoscută sub numele de Zona de Convergență Subtropicală a Pacificului de Nord, aici s-a format GPGP.
Ca masă, aproape jumătate din deșeurile din plastic din Marea de gunoaie din Pacific provin din plasele de pescuit – cunoscute sub numele de plase fantomă – rezultatul pescuitului din ce în ce mai intensiv în regiunea Asia-Pacific. Dar microplasticele reprezintă 94% din cele aproximativ 1,8 trilioane de bucăți de plastic estimate ale GPGP. Aceste microplastice provin din plasele de pescuit sintetice, precum și dintr-o gamă largă de surse terestre: pungi de plastic, sticle și diverse alte produse de consum. Uimitor, 90% din toate articolele din plastic sunt folosite o singură dată și apoi aruncate. Doar 9% din tot plasticul, ca masă, este reciclat.
În cele din urmă, se estimează că 11% din toate deșeurile de plastic ajung în ecosistemele acvatice. Râurile sunt o sursă semnificativă, deoarece aproximativ 80% din plasticul oceanic provine din doar 1.000 de râuri din întreaga lume, dar și scurgerile de apă pluvială, gunoiul purtat de vânt de la depozitele de deșeuri sau coșurile de gunoi și revărsările de ape uzate. Conform unui studiu, aproximativ 8 milioane de tone metrice de plastic intră în ocean în fiecare an, în mare parte de la oamenii care locuiesc la mai puțin de 50 de kilometri (30 de mile) de o linie de coastă, dar și de la distanțe mult mai mari din interiorul țării.
Poate dura șase sau șapte ani până când ajunge în Marea de gunoaie. Pe de altă parte, materialele mai mari, cum ar fi plasele de pescuit și containerele de transport maritim, cad adesea direct de pe nave în ocean. Una dintre cele mai faimoase astfel de deversări de deșeuri a avut loc în 1992, când 28.000 de rațe de cauciuc au căzut peste bord în Pacific. Un alt exemplu este mingea de fotbal antrenată în Pacific în timpul cutremurului și tsunami-ului de la Fukushima, care a ajuns pe țărmul unei insule îndepărtate din Alaska.
28.000 de rațe de cauciuc au căzut peste bordmingea de fotbal antrenată
Impactul asupra mediului, mare și mic
Impactul asupra mediului al poluării cu plastic în GPGP depinde de dimensiunea deșeurilor. În timp ce deșeurile mai mari plutesc la suprafață sau în apropiere și afectează viața marină mai mare, particulele mai mici de plastic care plutesc coboară prin coloana de apă spre fundul mării, apoi urcă în lanțul trofic de la cele mai mici creaturi la cele mai mari, inclusiv noi.
Plastice de suprafață
Megaplasticele, cum ar fi plasele de pescuit, încurcă viața marină care respiră oxigen, cum ar fi delfinii, focile, țestoasele marine și alte animale, adesea înecându-le. Țestoasele marine adesea înghit pungi de plastic, confundându-le cu meduze, prada lor principală. Plasticul le umple stomacul, provocându-le moartea din cauza înfometării. Obiectele mai mici de la suprafață, cum ar fi peleții de rășină plastică (cunoscuți și sub numele de nurdles) sunt o altă componentă comună a deșeurilor marine.
Ce sunt nurdle-urile?
„Nurdles” este termenul drăguț pentru peleții de plastic din pre-producție – deși nu este nimic drăguț la ei. Micii peleți de plastic sunt elementele constitutive pentru aproape fiecare articol din plastic fabricat. Sunt o sursă enormă de poluare cu microplastic în ocean și au efecte devastatoare asupra faunei sălbatice și a planetei.
Granulele minuscule, toxice sunt transportate în vrac în întreaga lume, topite în unitățile de producție și remodelate în materiale plastice comerciale. Plutind la suprafața mării, acestea provoacă haos păsărilor marine precum albatrosul cu coadă scurtă, care le confundă cu ouă de pește pe care le culeg și le dau puiilor lor, care în cele din urmă mor de foame sau din cauza organelor rupte.
provoacă haos păsărilor marine
Microplastice
Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) consideră microplasticele și nanoplasticele, chiar mai mici, printre principalele provocări de mediu ale lumii. Principalele probleme sunt persistența și toxicitatea lor. Plasticul pe bază de combustibili fosili este în principal nebiodegradabil, deși lumina soarelui „fotodegradează” în cele din urmă legăturile din polimerii plastici, reducându-i la bucăți din ce în ce mai mici.
Acest lucru agravează situația: atunci când plasticele care plutesc pe sau în apropierea suprafeței oceanului sunt expuse la lumina soarelui, ele eliberează metan și etilenă, două gaze cu efect de seră puternice care contribuie la încălzirea globală. Fotodegradarea eliberează, de asemenea, coloranți și substanțe chimice precum bisfenol-A, care, potrivit studiilor, sunt legate de diverse probleme de mediu și de sănătate. O pătrime din toți peștii carnivori din râul Xiangxi din China au fost găsiți cu microplastice în tractul digestiv. Ingestia de microplastice afectează ratele de creștere a animalelor și constituie un risc pentru sănătatea umană.
Ce se face?
Efortul de a reduce poluarea cu plastic în mediile marine este triplu: eliminarea poluanților deja prezenți în mediu; reciclarea sau reutilizarea materialelor plastice înainte de a ajunge în cursurile de apă; și limitarea producției de plastic în primul rând (precum și strădania de a limita cererea).
Eforturi de curățare
Stimulate de atenția din ce în ce mai mare a mass-mediei asupra poluării marine cu plastic, eforturile de curățare, cum ar fi cele care fac parte din Ziua Mondială a Mediului, acționează pentru a elimina poluarea din râuri și plaje înainte ca gunoiul să ajungă în mare. Campania Mări curate, condusă de Programul Națiunilor Unite pentru Mediu, este un alt efort global de eliminare și reducere a deșeurilor marine. Poate că cel mai cunoscut efort este Ocean Cleanup, lansat în 2018 de către Boyan Slat, un inventator olandez care a venit cu ideea când era adolescent. Ocean Cleanup este, de asemenea, creatorul Interceptoarelor, bărci cu energie solară care elimină gunoiul din râuri înainte de a ajunge în ocean.
Ziua Mondială a MediuluiMări curateOcean CleanupInterceptoarelor
Reciclare
Oprirea materialelor plastice de la a intra în fluxul de deșeuri este mai bună decât curățarea mizeriei ulterior. Acest lucru presupune reducerea sau eliminarea celor 90% din materiale plastice care sunt utilizate o singură dată și creșterea numărului de materiale plastice reciclate de la rata actuală de 9%. (Doar 14% este colectat pentru început.) Din 1991, națiunile, statele și municipalitățile au adoptat politici pentru a reduce sau elimina pungile de plastic de unică folosință.
De exemplu, după introducerea unei taxe asupra pungilor de plastic de unică folosință, Regatul Unit a înregistrat o scădere bruscă a deșeurilor din larg. Faptul că producătorii plătesc pentru poluarea cu plastic poate, de asemenea, să crească eforturile de reciclare. Programul inovator al Norvegiei de a impozita companiile de îmbuteliere dacă ratele de reciclare a sticlelor de plastic scad sub 95% a dus la reciclarea a 97% din sticlele din Norvegia (este important să ne amintim, totuși, că plasticul este doar reciclat într-o versiune inferioară a sa, deci nu poate fi niciodată reîncarnat în aceeași formă ca la început).
scădere bruscăProgramul inovator al Norvegiei
Morcovii, precum și bețele, cresc și ei reciclarea. Crearea unei piețe mai mari pentru materiale plastice reciclate – și o recompensă mai mare pentru reciclarea lor – previne, de asemenea, intrarea lor în cursurile de apă. La Roma, oamenii pot cumpăra bilete de metrou cu sticle de plastic. Organizația Plastic Whale din Amsterdam poate oferi excursii la prețuri mici în numeroasele canale ale orașului, deoarece pasagerii lor colectează deșeuri din plastic profitabile din cursurile de apă.
Creșterea valorii materialelor plastice reciclate crește și procentul reciclat, în special în țările în curs de dezvoltare. În India, reciclatorii din sectorul informal (lucrători independenți la scară mică care caută în curți de fier vechi și alte situri urbane de deșeuri) sunt motivul pentru rata relativ ridicată de reciclare a plasticului de 48%.
Faceți reciclarea profitabilă și ratele acesteia vor crește. Acest lucru este mai ușor de spus decât de făcut. După cum se relatează pe PlanetaNoastra cu privire la închiderile centrelor de reciclare din California, „Reciclarea nu funcționează dacă lucrurile nu au valoare. PET-ul reciclat nu mai are valoare acum, deoarece gazele naturale sunt atât de ieftine încât PET-ul virgin este mai ieftin decât curățarea și prelucrarea celui reciclat.”
Limitarea producției
În timp ce curățarea poate atenua poluarea cu plastic, iar reciclarea poate reduce cantitatea de gunoi din plastic, niciunul dintre aceste eforturi nu poate ține pasul cu rata de producție a plasticului, care a crescut de la aproximativ 1,5 milioane de tone în 1950 la 348 de milioane de tone în 2017. Ca și în cazul crizei climatice, sursa produsului este sursa problemei.
Într-adevăr, cele două crize sunt legate, deoarece, la fel ca petrolul și gazele, majoritatea materialelor plastice nebiodegradabile sunt pe bază de combustibili fosili. Pe măsură ce scade cererea de combustibili fosili și politicile guvernamentale de reducere a emisiilor de carbon afectează profiturile industriei combustibililor fosili, companiile petroliere s-au orientat către materiale plastice pentru a compensa veniturile pierdute.
scade cererea de combustibili fosilis-au orientat către materiale plastice
Problema producției este una de preț: la fel cum o scădere a prețurilor la benzină duce la vehicule mai mari și mai multe emisii, prețurile mici fac plasticul mai ieftin decât alternativele. De exemplu, costul mai redus al plaselor din plastic în comparație cu cele tradiționale din fibre naturale a dus la adoptarea lor pe scară largă și la abandonarea lor crescută pe mare.
vehicule mai mari și mai multe emisii
Similar cu o taxă pe carbon, o taxă pe plastic poate crește atât reciclarea, cât și reduce consumul. În 2021, Maine a devenit primul stat din SUA care obligă companiile care utilizează ambalaje de unică folosință să plătească pentru costul reciclării. Aceste costuri vor fi, desigur, transferate consumatorilor, cu scopul ca utilizarea plasticului să scadă. Legislația care promovează reutilizabilele în locul ambalajelor de unică folosință este, de asemenea, importantă.
Eliminare, reciclare, regândire
Marea de gunoaie din Pacific este un simbol vizibil al crizei mondiale a plasticului. Trebuie nu numai să eliminăm deșeurile din plastic din ecosistemele noastre marine și să reciclăm din ce în ce mai mult din materialele noastre plastice; în plus, „pentru a învinge poluarea cu plastic”, așa cum a declarat Adunarea Generală a ONU, „trebuie să regândim complet abordarea noastră în ceea ce privește proiectarea, producerea și utilizarea produselor din plastic.”
