Deșeurile din plastic nu se acumulează doar în oceane, ci și în stomacurile păsărilor marine, de la albatroși la pinguini, care confundă gunoiul indigestibil cu hrana.
În 1960, mai puțin de 5% dintre păsările marine individuale prezentau urme de plastic în stomac. Acest procent a crescut la 80% în 2010 și acum a ajuns la 90%.
Acest lucru este conform unui studiu nou, condus de cercetători de la Organizația de Cercetare Științifică și Industrială a Commonwealth-ului din Australia (CSIRO), care analizează riscul pe baza modelelor de distribuție a deșeurilor marine, a arealelor a 186 de specii de păsări marine și a studiilor privind ingestia de plastic de către păsări efectuate între 1962 și 2012.
Studiul sugerează nu doar că 90% dintre toate păsările marine vii astăzi au mâncat plastic de un anumit fel, ci și că, pe baza tendințelor actuale, se prevede că 99% dintre speciile de păsări marine de pe Pământ vor fi afectate de ingestia de plastic în următorii 35 de ani.
„Pentru prima dată, avem o predicție globală a cât de extins poate fi impactul plasticului asupra speciilor marine – iar rezultatele sunt izbitoare”, spune autorul principal și omul de știință CSIRO Chris Wilcox într-un comunicat de presă. „Predicțiile noastre, bazate pe observațiile istorice, arată că 90% dintre păsările marine individuale au mâncat plastic. Aceasta este o cantitate enormă și evidențiază răspândirea poluării cu plastic.”
Plasticul mâncat de păsări marine variază de la pungi, capace de sticle și brichete la fibre de plastic din haine sintetice, spun cercetătorii, multe dintre acestea ajungând în mare după ce au trecut prin râurile urbane, canalizări și depozite de deșeuri.
Dar de ce mănâncă păsările marine plastic? Deoarece rareori au timp să examineze fructele de mare înainte să le scape, multe păsări marine s-au adaptat să prindă rapid mâncare din apă în timp ce zboară sau înoată. Această strategie de „mănâncă mai întâi și întreabă apoi” a avut puține riscuri de-a lungul majorității istoriei lor, dar ultimii 60 de ani au adus o schimbare majoră în oceanele Pământului, presărându-le cu particule de plastic care înfundă stomacul.
Problema este deosebit de evidentă în cazul albatroșilor Laysan, care vânează printr-o mișcare de raclare a suprafeței cu ciocurile lor mari. Astfel, aceștia ajung să mănânce mult plastic, o parte din care îl regurgitează ulterior pentru puii lor de pe uscat. Dar, în timp ce adulții pot vomita gunoiul indigestibil pe care l-au mâncat accidental, puii nu pot. În funcție de deșeuri, prea mult plastic ar putea rupe stomacul unui pui sau pur și simplu să îl facă să moară de foame, deși se simte sătul. Dovezi ale unei astfel de nenorociri au devenit surprinzător de frecvente în unele locuri, documentate în fotografii sfâșietoare precum aceasta de la Atollul Midway:
Deși poluarea cu plastic afectează păsările marine din întreaga lume, cercetătorii spun că are cel mai devastator impact în locurile cu biodiversitate ridicată. Și, potrivit studiului lor, efectele cele mai grave ale plasticului din ocean se produc în Oceanul de Sud, în special într-o bandă de-a lungul marginilor sudice ale Australiei, Africii de Sud și Americii de Sud.
„Suntem foarte preocupați de specii precum pinguinii și albatroșii gigantici, care trăiesc în aceste zone”, spune coautorul Erik van Sebille, oceanograf la Imperial College London. „Deși celebrele pete de gunoi din mijlocul oceanelor au densități de plastic extrem de ridicate, foarte puține animale trăiesc [acolo].”
Această cercetare ajută la iluminarea un alt studiu recent, care a raportat că populațiile de păsări marine monitorizate ale Pământului au scăzut cu 70% din anii 1950 – echivalentul a aproximativ 230 de milioane de păsări în doar 60 de ani. După cum au explicat autorii acelui studiu într-o declarație, aceasta nu este doar o problemă pentru păsările marine, deoarece prădătorii înaripați sunt ca canarii într-o mină de cărbune pentru întregul lor ecosistem.
„Păsările marine sunt indicatori deosebit de buni ai sănătății ecosistemelor marine”, a declarat Michelle Paleczny, cercetătoare la Universitatea British Columbia. „Când vedem această amploare a declinului păsărilor marine, putem observa că există ceva în neregulă cu ecosistemele marine. Ne oferă o idee despre impactul general pe care îl avem.”
Din fericire, acest impact ar putea fi încă reversibil. Deși plasticul nu se descompune cu adevărat ca substanțele biodegradabile și îndepărtarea acestuia din mare este, în general, nepractică, cercetări recente sugerează că acesta nu persistă mult timp în apele de suprafață.
Se estimează că 8 milioane de tone metrice de plastic intră anual în oceane, alimentate de creșterea explozivă a producției comerciale de plastic – o producție care s-a dublat aproximativ la fiecare 11 ani din anii 1950. Doar prin limitarea acestui flux de plastic, spun cercetătorii, am putea reuși să încetinim declinul global al păsărilor marine.
„Îmbunătățirea gestionării deșeurilor poate reduce amenințarea pe care o reprezintă plasticul pentru viața sălbatică marină”, spune cercetătoarea CSIRO Denise Hardesty, co-autoare a noului studiu. „Chiar și măsurile simple pot face diferența, cum ar fi reducerea ambalajelor, interzicerea articolelor din plastic de unică folosință sau perceperea unei taxe suplimentare pentru utilizarea lor și introducerea unor depozite pentru articole reciclabile, cum ar fi recipientele pentru băuturi.”
