Țestoasele marine din întreaga lume mănâncă plastic într-un ritm fără precedent, arată un nou studiu, unele specii înghițind de două ori mai mult decât acum 25 de ani. Această dietă indigestibilă, potențial fatală, este deosebit de populară în rândul țestoaselor tinere din oceanul deschis, adâncind preocupările privind perspectiva pe termen lung a acestor animale străvechi.
Sacii de plastic pot semăna izbitor cu meduzele sub apă, iar oamenii de știință știu de mult timp că au tendința de a deruta țestoasele marine flămânde. Dar problema a explodat recent pe fondul unei creșteri istorice a poluării cu plastic, care formează uriașe pete de gunoi oceanice despre care se așteaptă să continue să crească timp de secole. Noul studiu este prima analiză globală a problemei din 1985, acoperind peste un sfert de secol de cercetare asupra țestoaselor verzi și a țestoaselor Luth, ambele specii fiind pe cale de dispariție.
Deși țestoasele mai tinere mănâncă mai mult plastic care le poate bloca intestinele decât cele mai în vârstă — o tendință îngrijorătoare pentru animale cu rate de reproducere atât de lente — cercetătorii spun că fenomenul este mai complex decât pare. Țestoasele eșuate în zone costiere aglomerate, de exemplu, par să nu mănânce la fel de mult plastic ca țestoasele care trăiesc mai departe de oameni.
„Cercetarea noastră a relevat că țestoasele tinere, de largul oceanului, erau mai predispuse să mănânce plastic decât rudele lor mai în vârstă, care locuiesc pe coastă”, afirmă autorul principal, Qamar Schuyler, într-un comunicat de presă despre cercetare, care a fost publicată luna aceasta în jurnalul Conservation Biology. „În mod uimitor, țestoasele găsite în apropierea zonei dens populate din New York City au prezentat puține sau deloc dovezi de ingestie de resturi, în timp ce toate țestoasele găsite lângă o zonă nedezvoltată din sudul Braziliei au mâncat resturi.”
Totuși, acest lucru nu ar trebui să fie interpretat ca un drept de a arunca gunoaie pe coastă. Aproximativ 80% din toate deșeurile marine provin de pe uscat, astfel încât curățarea plajelor Coney Island sau Copacabana ar putea aduce beneficii țestoaselor marine de aproape și de departe. În schimb, spune Schuyler, constatările indică necesitatea unei abordări mai holistice pentru protejarea țestoaselor și a altor viețuitoare marine de plastic.
„Aceasta înseamnă că organizarea de curățări ale coastelor nu este singura soluție la problema ingestiei de resturi pentru populațiile locale de țestoase marine, deși este un pas important în prevenirea intrării deșeurilor marine în ocean”, spune Schuyler. „[Datele] indică faptul că țestoasele Luth și țestoasele verzi oceanice prezintă cel mai mare risc de a fi ucise sau rănite din cauza deșeurilor marine ingerate. Pentru a reduce acest risc, deșeurile create de om trebuie gestionate la nivel global, de la producători până la consumatori – înainte ca deșeurile să ajungă în ocean.”
Gestionarea fluxului de plastic al planetei este totuși o sarcină dificilă. Aproximativ 240.000 de pungi de plastic sunt folosite la nivel global la fiecare 10 secunde, potrivit Clubului Sierra, iar mai puțin de 5% sunt reciclate. Deșeurile municipale din SUA sunt acum 13% plastic, față de 1% acum 50 de ani, iar americanul mediu folosește acum între 300 și 700 de pungi de plastic pe an. Statisticile generale sunt rare, dar sacii de plastic reprezintă aproximativ 14% din totalul gunoaielor de pe coastă în California, conform unui raport EPA, și aproximativ un sfert din gunoiul din canalele de scurgere pluvială din Los Angeles.
Cu toate acestea, eforturile de a limita poluarea cu plastic au luat amploare în ultimii ani. Alternativele biodegradabile și reutilizabile sunt din ce în ce mai populare, la fel ca multe alte strategii pentru limitarea consumului de plastic. Mai multe orașe și județe din SUA au interzis pungile de plastic, inclusiv Los Angeles, iar Hawaii plănuiește o interdicție la nivel de stat în 2015. (Consultați această hartă interactivă pentru o imagine a interdicțiilor din întreaga lume.) Și, deoarece un studiu recent a arătat că țestoasele marine folosesc de fapt sanctuarele create pentru ele, protejarea unui habitat mai mare ar putea ajuta la compensarea presiunii din partea altor pericole create de om, cum ar fi braconajul ouălor și poluarea luminoasă.
