Mergi prin secțiunea de produse din supermarket și totul pare atât de familiar. Dar fructele și legumele pe care le vezi nu seamănă deloc cu strămoșii lor din urmă cu mii de ani. Multe dintre ele nu mai au nici gustul de altădată.
Datorăm strămoșilor noștri care și-au dorit hrană mai mare, mai gustoasă și mai atrăgătoare. Se discută mult despre astăzi, dar selecția de plante a fost folosită de mii de ani.
Iată șapte fructe și legume așa cum arată astăzi și o privire asupra modului în care arătau acum mulți ani.
Porumb
Porumbul este pretutindeni, mai ales vara. Dar asta nu înseamnă că știm exact de unde provine. Originile sale biologice au fost mult timp considerate un mister.
Totuși, unii cercetători au legat porumbul de o iarbă mexicană numită teosinte, care are știuleți subțiri, cu doar câteva zeci de boabe într-o coajă tare.
George W. Beadle, un student la Universitatea Cornell, a descoperit în cele din urmă că porumbul și teosinte aveau cromozomi asemănători, iar el a reușit chiar să facă boabele de teosinte să pocnească.
Beadle a concluzionat că cele două plante erau strâns înrudite (și mai târziu a câștigat Premiul Nobel pentru lucrările sale în genetică).
Pepene verde
Un alt favorit de vară, pepenele verde există de milenii. Arheologii au găsit semințe de pepene verde într-o așezare de acum 5.000 de ani din Libia.
Picturi cu pepeni verzi (precum și semințe de pepene verde reale) au fost descoperite în morminte egiptene de acum mai mult de 4.000 de ani, inclusiv în mormântul lui Tutankhamon.
Pepenii verzi din perioada timpurie probabil că nu aveau carnea roșie populară pe care o cunoaștem astăzi. Erau mai palizi, cu mai puțină pulpă și mai multe semințe.
Banana
Un studiu din 2011 a analizat evoluția bananei galbene, populare și familiare. A analizat descoperiri multidisciplinare din domeniul arheologiei, geneticii și lingvisticii pentru a afla când și de unde provin bananele.
Rezultatele? Bananele moderne au evoluat din două varietăți sălbatice: Musa acuminata, care este o plantă înaltă cu păstăi mici, crescută pentru a produce fructe fără semințe (și originară din Asia de Sud), și mai rezistentul Musa balbisiana, care avea semințe mari și dure. Asta nu ar face prea ușor să le tai pentru micul dejun.
Morcov
Portocalii, strălucitori și iubiți de iepuri, cai și chiar copii mici, morcovii sunt ușor de cultivat și există de mult timp. Doar că nu semănau cu forma lor actuală.
Istoricii cred că grecii și romanii din antichitate cultivau morcovi. Aceste plante timpurii erau foarte subțiri și aveau o culoare alb-gălbuie sau violetă. De obicei aveau o rădăcină bifurcată, asemănătoare cu morcovii sălbatici de astăzi.
Măr
Strămoșul merelor moderne arată destul de asemănător cu ceea ce găsim astăzi în supermarketuri. Dar gustul s-a schimbat cu siguranță de-a lungul anilor.
Malus sieversii este un măr sălbatic originar din munții Kazahstanului, Kirgistanului, Tadjikistanului, Uzbekistanului și Chinei.
Cercetările au arătat că acest fruct, numit și mărul sălbatic asiatic, este unul dintre strămoșii principali ai merelor noastre domesticite. Este mic și acru, spre deosebire de merele dulci pe care le consumăm astăzi.
Roșie
Există multe varietăți de roșii în grădinile noastre astăzi, dar istoric vorbind, oamenii nu erau atât de dornici să mănânce acest fruct interesant—pe care unii îl considerau chiar toxic.
Primele forme ale plantei aveau fructe mici, verzi sau galbene. Era folosit în gătit de către azteci, iar mai târziu, exploratorii au adus roșia înapoi în Spania și Italia.
Deși acum este un aliment de bază în acele țări, roșia din anii 1700 era temută și era poreclită „mărul otrăvit” pentru că oamenii credeau că aristocrații mureau după ce le mâncau. Dar s-a descoperit că era aciditatea din roșii care extragea plumbul de pe farfuriile din staniu ale celor bogați, provocând astfel intoxicație cu plumb.
Vânătă
Acum cunoscută pentru culoarea sa adâncă de violet, istoricul vânătălor arată că au existat mai multe nuanțe, inclusiv alb, galben, azuriu și violet. Numele englezesc „eggplant” provine de la faptul că plantele erau adesea albe și rotunde. Unele plante aveau chiar țepi.
Documentele în sanscrită încă din anul 300 î.Hr. sugerează că vânăta era cultivată în antichitate și venerată sub diverse nume, cum ar fi shakasreshta, care înseamnă „legumă excelentă”.
