Diavolul tasmanian (Sarcophilus harrisii) este un marsupial de dimensiunea unei ratoni, fiind cel mai mare marsupial carnívor din lume. El se găsește aproape exclusiv pe insula Tasmania din Australia. Acest animal stufos, cu blana sa caracteristică neagră și cu pete albe distinctive, este considerat a fi dispărut de pe continent acum sute, dacă nu mii de ani. Totuși, o mică populație a supraviețuit din cauza amenințărilor de dispariție.
Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) a declarat diavolul tasmanian ca specie pe cale de dispariție în 2008, fiind pentru prima dată când populațiile au fost evaluate de la 1996, când acesta fusese listat ca o specie de „preocupare minimă”. Marsupialul nativ din Australia a întâmpinat multe provocări, inclusiv un cancer infecțios la nivelul feței și persecuție răspândită din partea oamenilor, ceea ce a dus la scăderea numărului său de la aproximativ 150.000 în anii ’90, până la doar 10.000 astăzi, iar populațiile continuă să scadă.
Află care sunt amenințările cu care se confruntă acești diavoli pe cale de dispariție și ce putem face pentru a-i salva.
Amenințări
O boală specifică speciei a distrus aproape complet diavolul tasmanian încă din anii ’90; acum, ce a mai rămas din populația de diavoli trebuie să facă față pericolelor cauzate de expansiunea umană și schimbările climatice.
Boala tumorală facială a diavolului
IUCN a identificat boala tumorală facială a diavolului (DFTD) ca fiind principala amenințare pentru diavolii tasmanieni. DFTD include singurele două tipuri de cancer contagioase cunoscute în lume, DFT1 și DFT2, care se transmit prin mușcătura. Deoarece mușcătura este un comportament comun în timpul împerecherii și DFTD este fatală în aproape toate cazurile, această boală a decimat populația de diavoli tasmanieni—până la 95%, în unele cazuri—de când a fost observată pentru prima dată în 1996.
Prădători
Când diavolii tasmanieni se plimbau pe marele continent, câinii dingo erau principalii lor prădători. Câinii sălbatici introduși au jucat un rol important în dispariția locală a diavolilor, dar chiar și în Tasmania, unde dingo nu ajungeau, un alt tip de câine ar deveni în cele din urmă o amenințare pentru populațiile rămase.
În momentul evaluării IUCN, stăpânii câinilor din Tasmania raportau aproximativ 50 de diavoli uciși de câini anual, considerându-se că acestea reprezintă doar o mică parte din cazurile de „câteva sute” care nu au fost raportate.
Activitatea umană
Oamenii sunt un alt prădător major. Accidentele de pe drumuri reprezintă a doua cea mai mare amenințare pentru diavolii tasmanieni după DFTD, ucigând aproximativ 2.205 diavoli anual în momentul evaluării IUCN. Raportul a arătat că accidentele de mașină erau responsabile pentru 50% din decesele de diavol tasmanian din Parcul Național Cradle Mountain, o destinație turistică populară care primește peste 200.000 de vizitatori anuali.
În 2017, un studiu al Universității din Sydney a raportat că diavolii reintroduși în sălbăticie după perioade de captivitate aveau șanse mai mari să fie loviți de vehicule deoarece deveniseră „naivi față de condițiile sălbatice”, a spus autoarea principală a studiului, Catherine Grueber. Acest lucru adaugă complexitate suplimentară programelor de reproducere în captivitate și altor inițiative de conservare pentru a reface populațiile de diavoli.
Într-o măsură mai mică, persecuția a avut un impact asupra acestor animale. Peste 5.000 de diavoli tasmanieni ar fi murit anual după ce au fost otrăviți de fermierii de oi. „Persecuția actuală este mult redusă,” a spus IUCN în evaluarea sa, „dar poate fi încă intensă local, cu mai mult de 500 de diavoli considerați a fi uciși anual.”
Schimbările climatice
Raportul IUCN din 2008 nu include schimbările climatice ca o amenințare majoră, dar un studiu ulterior pe cel mai mare set de date genetice al diavolilor tasmanieni a sugerat că schimbările climatice sunt o problemă mai mare decât s-a crezut anterior. Condițiile tot mai aride din Australia duc la o lipsă de hrană și habitat pentru diavoli, arată studiul, iar pe măsură ce populația de diavoli scade, rezervorul genetic devine tot mai mic, ceea ce duce la o rezistență mai scăzută la boli și la alte complicații.
Ce putem face
Până în 1941, vânătoarea diavolilor tasmanieni era legală în Australia. După ce tigrii tasmanieni au fost declarați dispăruți, au fost adoptate legi pentru protejarea speciei. După interzicerea vânătorii, populațiile de diavoli au înflorit. Ar putea continua să înflorească fără amenințarea DFTD. Iată ce fac experții pentru a salva diavolul tasmanian de la dispariție.
Cercetarea DFTD
Abia în 2010, la 14 ani după descoperirea pentru prima dată a DFTD, cercetătorii au identificat originea acesteia ca fiind celulele Schwann folosind o tehnică numită secvențiere profundă. Cercetările progresează constant pentru a înțelege mai bine boala și de ce se răspândește atât de rapid. În studiul din 2014 care a investigat impactul schimbărilor climatice asupra diavolilor, de exemplu, autorii au susținut că populațiile mai mici sunt mai susceptibile la DFTD din cauza diversității genetice scăzute.
Pe lângă cercetările exploratorii, sunt descoperite continuu tratamente prospective și metode de prevenire a DFTD. Printre acestea se numără un medicament care scade colesterolul și care ar putea ajuta la întârzierea răspândirii bolii, propuneri de izolare a populațiilor locale și un vaccin care ar putea fi administrat diavolilor sălbatici prin momeală comestibilă.
Reproducerea în captivitate
Programele de reproducere, cum ar fi programul Grădinii Zoologice din Tasmania și Aussie Ark, cresc diavolii într-o manieră metodică pentru a maximiza diversitatea genetică. Animalele sunt păstrate în incinte mari și sunt reintroduse în sălbăticie atât în Tasmania, cât și pe continentul australian. Actualizările de la Devil Ark arată că eforturile de a combate DFTD în acest mod nu au avut succes încă, dar experții rămân optimiști că reziliența speciei va beneficia de pe urma unei diversități genetice mai mari și a unui număr mai mare de indivizi.
Salvează diavolul tasmanian
- Susține eforturile de conservare și cercetare donând către Departamentul de Resurse Naturale și Mediu din Tasmania, Programul de Conservare a Diavolului Tasmanian al Universității din Tasmania sau alt program acreditat.
- Dacă călătoriți în Australia, conduceți cu atenție noaptea (diavolii tasmanieni sunt nocturni).
- Raportați toate observațiile de diavoli tasmanieni la baza de date a guvernului Tasmanian, un sistem de monitorizare a speciilor care ajută la conservare.
