12 curiozități neobișnuite despre pinguini

Pinguinii sunt păsări nezburătoare, dar aripile lor fac totuși parte integrantă din mobilitatea lor. În loc să planeze prin aer, pinguinii își folosesc aripile – care au evoluat în înotătoare – pentru a se scufunda, a naviga și a se deplasa rapid prin apă. Sunt înotători atletici și agili, dar pe uscat merg legănându-se – unde își petrec cel puțin 25% din timp – și își folosesc coada pentru echilibru.

Cele 18 (sau 20) varietăți de pinguini au multe în comun și, în mare parte, sunt destul de similare, deși unii au penaj special, culori și pot varia și în dimensiune. Citește mai departe pentru a afla câteva fapte neobișnuite și neașteptate despre pinguini.

1. Pinguinii trăiesc doar în emisfera sudică

Tehnic, o specie de pinguin trăiește în Insulele Galapagos, care se întind de o parte și de alta a ecuatorului, așa că unii pinguini de Galápagos pot trece ocazional în Emisfera Nordică. În afară de rătăcitorii ocazionali, toate specii de pinguini trăiesc în Emisfera Sudică, unde caută ape mai reci. Chiar și pinguinul de Galápagos rămâne în Curentul Cromwell, un curent oceanic rece care afectează anumite zone ale insulelor.

Pinguinii populează regiuni foarte reci, cum ar fi Antarctica, unde am putea fi mai obișnuiți să îi vedem. Cu toate acestea, multe specii de pinguini trăiesc în zone temperate, cum ar fi în Melbourne, Australia, unde trăiesc 1.400 de pinguini zână pe digul St. Kilda. Colonia de pinguini de acolo este atât de respectată încât voluntarii sunt constant prezenți pentru a împiedica oamenii să se apropie prea mult. Pinguinii zână sunt cunoscuți și sub denumirea de pinguini mici, un nume foarte potrivit pentru cea mai mică specie de pinguin.

Pe lângă Australia și Noua Zeelandă vecină, pinguinii trăiesc și în Argentina, Chile, Namibia, Africa de Sud și chiar Franța (Ile aux Cochons, o insulă deținută de Franța, pentru a fi preciși).

2. Există 18 (sau poate mai multe) specii de pinguini

Există unele dezacorduri între oamenii de știință cu privire la câte specii de pinguini există. Conform Listei Roșii IUCN, există 18 specii de pinguini, o actualizare recentă față de cele 17 recunoscute anterior. Pinguinul săritor de stâncă era considerat anterior o singură specie, dar în 2006, a fost clasificat ca două specii separate, pinguinul săritor de stâncă sudic și pinguinul săritor de stâncă nordic. Aceste două specii sunt acum acceptate de majoritatea oamenilor de știință, dar nu toți sunt de acord. Și alții cred că și câteva alte specii de pinguini ar trebui împărțite în două specii, așa că numărul ar putea ajunge curând la 20 sau 21.

3. Pinguinii au pene, nu blană

Unul dintre motivele pentru care pinguinii pot supraviețui în medii extrem de reci este că au pene, nu blană. Penele de pinguin sunt atât de bune la izolarea păsărilor încât supraîncălzirea este de fapt o problemă mai mare pentru ei decât menținerea căldurii.

Penele de pinguin au și alte proprietăți remarcabile pe lângă capacitățile lor izolatoare uimitoare. Sunt, de asemenea, icefobe, ceea ce înseamnă că resping gheața. De aceea se pot scufunda în și ieși din apa înghețată și pot fi îmbibați de valurile oceanului, fără a ajunge cu pete înghețate pe pene. Oamenii de știință care au studiat penele ce resping gheața cred că această performanță se datorează a trei caracteristici: „o combinație unică a structurii macroscopice a penajului, a topografiei la scară nanometrică a barbulelor sale și a hidrofobicității uleiului de preen”. Aceasta înseamnă că structura la scară mai mare și microscopică a penelor, precum și un ulei special secretat chiar de animal și distribuit pe penele sale, împiedică formarea gheții pe ele.

Ca toate păsările, pinguinii năpârlesc în fiecare an. Năpârlirea implică pierderea penelor vechi, uzate și creșterea de pene noi, proaspete. Pinguinii năpârlesc însă mult mai rapid decât alte păsări, într-un proces de 2 până la 5 săptămâni. Oamenii de știință au urmărit pinguinii imperiali datorită năpârlirii lor drastice, care implică rămânerea pe țărm în timp ce își pierd penele și postesc. Pierd jumătate din greutatea corporală, inclusiv aproape toată grăsimea și o parte din mușchi, pe care trebuie să le refacă odată ce le cresc penele.

4. Pinguinii nu au dinți

La fel ca și verii lor, păsările, pinguinii nu au dinți. Au însă spini în interiorul ciocului, care pot arăta puțin ca dinții. Au acești spini și pe limbă – ambele seturi de spini sunt orientate spre spate. Aceștia le permit să rețină pește sau alte prăzi în gură și îi pot ajuta și la înghițire.

5. Consumă o varietate largă de hrană bogată în proteine

Pinguinii mănâncă o varietate de pești și crustacee. Alegerile specifice de hrană depind de locul în care trăiesc și de tipul de pinguin. Pinguinii mai mari se pot scufunda mai adânc în apă, unde pot prinde calmari și sepia, în timp ce pinguinii mai mici răzuiesc krill-ul de pe partea inferioară a gheții. Pinguinii mici se scufundă în medie doar între 1,8 metri și 45,7 metri, dar pinguinii imperiali se pot scufunda la adâncimi cuprinse între 91,4 metri și 274,3 metri.

Pinguinii sunt oportuniști, ceea ce înseamnă că vor mânca ceea ce găsesc, în funcție de preferințele lor. Diverse specii de pinguini, inclusiv pinguinii cu ochi galbeni și pinguinii imperiali, vor mânca orice, de la calmari și crustacee la pești precum peștișorii de argint, sardine, șprot, pești opal, scrumbii și alți pești mai mici.

Păsările înghit peștele întreg, ceea ce face mai ușoară regurgitarea hranei pentru puii lor. Dacă se hrănesc singuri, stomacul muscular le digeră peștele (în loc să mestece cu dinți precum fac primatele și rumegătoarele).

6. Pinguinii sunt monogami (dar doar pentru sezon)

În timpul sezonului de reproducere, odată ce pinguinii și-au ales partenerul, rămân cu el, dar este posibil să nu aleagă același partener și anul următor. Unii pinguini depun două ouă pe sezon, dar speciile cele mai mari, precum pinguinii imperiali sau regali, depun doar unul.

Perechea își împarte munca de incubație, întorcând ouăle și menținându-le calde. Pinguinii imperiali sunt singura specie în care pinguinul mascul își asumă întreaga responsabilitate pentru incubația oului. Doar pinguinii mici depun mai multe serii de ouă pe sezon.

7. Pinguinii pot bea apă sărată

Aceste păsări pot bea apă de mare datorită glandei lor supraorbitale, care este o glandă specială ce filtrează sarea din sângele lor. Sistemul lor împinge apoi sarea din corp prin pasajele nazale ale pinguinului.

8. Au existat odată pinguini giganți

Cel mai mare pinguin viu este pinguinul imperial, care poate atinge o înălțime de aproximativ 1,2 metri. Cu toate acestea, dovezi fosile descoperite în 2017 în Noua Zeelandă au arătat că pinguini de dimensiunea oamenilor au cutreierat odată pământul. Au trăit acum între 55 și 60 de milioane de ani, probabil cântăreau în jur de 99,8 kg și aveau o înălțime de aproximativ 1,78 metri.

„Faptul că un pinguin care rivaliza cu cea mai mare specie cunoscută anterior a existat în Paleocen sugerează că gigantismul la pinguini a apărut la scurt timp după ce aceste păsări au devenit scafandri nezburători”, au scris cercetătorii. Aceștia nu au fost singurii pinguini mari din preistorie, dar sunt cei mai vechi și mai mari găsiți de oamenii de știință până acum.

9. Da, toți pinguinii sunt negri și albi

Indiferent unde îi găsești sau cât de mari sau mici sunt, toți pinguinii sunt ceea ce oamenii de știință numesc „contrast colorat”. Au spatele negru și partea superioară a aripilor este neagră, în timp ce gâtul, pieptul și burta sunt albe.

Modelul lor de colorație servește drept camuflaj foarte util. Prădătorii pinguinilor precum orce și foci înoată în cea mai mare parte sub ei în apă, iar când privesc în sus, este mai greu să se facă diferența între pinguini și suprafața apei. De sus, spatele lor întunecat este mai puțin detectabil, deoarece se confundă cu apa din jur. Cu toate acestea, deoarece majoritatea pinguinilor trăiesc în regiuni polare adesea acoperite cu zăpadă sau gheață, sunt foarte vizibili pe uscat.

10. Culoarea la pinguini este generată de structuri care nu se întâlnesc la niciun alt animal

Pinguinii pot fi în mare parte negri și albi, dar petele de culoare precum albastru sau galben sunt importante ca semnale pentru alți pinguini. Și conform evidențelor fosile, pinguinii acum dispăruți erau chiar mai colorați.

Interesant este că au dezvoltat microstructuri unice pentru acea culoare care nu se întâlnesc la niciun alt animal. Acest lucru se datorează faptului că le-au dezvoltat separat de-a lungul timpului față de tipurile de colorație observate la alte păsări. Cu toate acestea, spre deosebire de alte păsări, care adesea trebuie să consume anumite alimente pentru a genera culoare în pene, pinguinii sunt capabili să producă pigmenți în penele lor înșiși.

11. Este neclar de unde provine numele lor

Un grup de pinguini în apă se numește „raft” (plută), iar pe uscat acel grup se numește „waddle” (legănat), dar originea numelui speciei de pasăre în general este un mister. Apare pentru prima dată în anii 1500 ca un alt nume pentru marele pingvin a nordului – europenii care au întâlnit prima dată pinguinii au crezut că seamănă cu pasărea din Emisfera Nordică (deși nu sunt înrudiți). Așadar, dicționare precum Oxford English Dictionary și American Heritage Dictionary sugerează că cuvântul pinguin provine din cuvântul galez pentru „cap” (pen) combinat cu cuvântul pentru „alb” (gywn). O altă teorie despre originea cuvântului este că provine din cuvântul latin pinguis, care înseamnă „gras sau uleios”.

12. Populațiile de pinguini sunt în declin

Conform IUCN, populațiile majorității speciilor de pinguini sunt în declin, iar cinci specii au fost declarate pe cale de dispariție: pinguinul african (Spheniscus demersus), pinguinul de galápagos (Spheniscus mendiculus), pinguinul cu ochi galbeni (Megadyptes antipodes), pinguinul săritor de stâncă nordic (Eudyptes moseleyi) și pinguinul cu creastă erectă (Eudyptes sclateri).

Majoritatea modurilor în care oamenii pot ajuta pinguinii implică menținerea curată și sănătoasă a casei și terenurilor de vânătoare ale animalului – oceanul. Asigurarea faptului că pinguinii au suficient de mâncare și minimizarea schimbărilor climatice, astfel încât pinguinii care depind de gheață să poată trăi în continuare în acele zone, sunt, de asemenea, importante.