Indiferent de poziția dumneavoastră cu privire la această problemă — fie că încălzirea globală este agravată de arderea combustibililor fosili (poziția vastei majorități a oamenilor de știință din lume) sau o tendință de mediu inevitabilă, complet neafectată de comportamentul uman — cert este că lumea noastră se încălzește treptat și inexorabil. Nici nu ne putem imagina efectul pe care temperaturile globale în creștere îl vor avea asupra civilizației umane, dar putem vedea cu ochii noștri, chiar acum, cum afectează unele dintre animalele noastre preferate.
Pinguinul imperial
Pasărea favorită fără zbor de la Hollywood — vezi Marșul Pinguinilor și Happy Feet — pinguinul imperial nu este nici pe departe atât de vesel și fără griji pe cât este descris în filme. Adevărul este că acest pinguin care trăiește în Antarctica este neobișnuit de susceptibil la schimbările climatice, iar populațiile pot fi decimate chiar și de tendințele ușoare de încălzire. Dacă încălzirea globală continuă în ritmul actual, experții avertizează că pinguinul imperial și-ar putea pierde până la 80% din populație până în anul 2100 — și de acolo ar fi doar o alunecare spre extincție totală.
Foca inelată
Foca inelată nu este în prezent pe cale de dispariție; deși nu există o estimare precisă, se crede că există aproximativ 300.000 de indivizi numai în Alaska și probabil peste 2 milioane indigeni în regiunile arctice ale lumii. Problema este că aceste foci își fac cuiburi și se reproduc pe ghețarii plutitori și pe banchize, exact habitatele cele mai expuse riscului din cauza încălzirii globale, și sunt una dintre principalele surse de hrană atât pentru urșii polari, deja pe cale de dispariție, cât și pentru oamenii indigeni. La celălalt capăt al lanțul trofic, focile inelate se hrănesc cu diverși pești și crustacee arctice; nu se știe care ar putea fi efectele în lanț dacă populația acestui mamifer ar scădea treptat (sau brusc).
Vulpea polară
Fidelă numelui său, vulpea polară poate supraviețui temperaturilor de până la aproximativ -46 de grade Celsius. Ceea ce nu poate supraviețui este concurența din partea vulpilor roșii, care migrează treptat spre nord pe măsură ce temperaturile arctice se moderează în urma încălzirii globale. Cu o acoperire de zăpadă în scădere, vulpea polară nu se poate baza pe blana sa albă de iarnă pentru camuflaj, așa că vulpile roșii le găsesc din ce în ce mai ușor să localizeze și să-și ucidă concurenții. (În mod normal, numărul vulpilor roșii ar putea fi ținut sub control de, printre alți prădători, lupul cenușiu, dar acest canid mai mare a fost vânat aproape până la extincție totală de către oameni, ceea ce a permis populațiilor de vulpi roșii să crească brusc.)
Balena albă
Spre deosebire de celelalte animale de pe această listă, balena albă nu este atât de puternic afectată negativ de încălzirea globală (sau cel puțin, nu este mai vulnerabilă la încălzirea globală decât orice alt mamifer marin). Mai degrabă, creșterea temperaturilor globale a facilitat afluxul de turiști bine intenționați către apele arctice pentru expediții de observare a balenelor, iar zgomotul ambiental al motoarelor le poate perturba capacitatea de a comunica, naviga și detecta prada sau amenințările care se apropie.
Peștele clovn portocaliu
Iată unde încălzirea globală devine reală: este posibil ca Nemo, peștele clovn, să fie pe punctul de extincție? Ei bine, trista realitate este că recifele de corali sunt deosebit de susceptibile la creșterea temperaturilor oceanice și la acidificare, iar anemonele de mare care cresc pe aceste recife oferă locuințe ideale pentru peștii clovn, protejându-i de prădători. Pe măsură ce recifele de corali se decolorează și se degradează, anemonele scad în număr, și la fel se întâmplă și cu populațiile de pești clovn portocalii. (Ca o insultă la adăugire, succesul mondial al filmelor Finding Nemo și Finding Dory ar fi putut contribui la vânzările de pești clovn portocalii pentru acvarii, ceea ce le reduce și mai mult numărul.)
Koala
Koala se hrănește aproape exclusiv cu frunzele arborelui de eucalipt, iar acest arbore este extrem de sensibil la schimbările de temperatură și la secetă: cele aproximativ 100 de specii de eucalipt cresc foarte încet și își dispersează semințele într-un areal foarte restrâns, ceea ce le face dificil să-și extindă habitatul și să evite dezastrul. Și cum dispare arborele de eucalipt, la fel dispare și koala.
Broasca țestoasă Luth
Broaștele țestoase Luth își depun ouăle pe plaje specifice, la care se întorc la fiecare trei sau patru ani pentru a repeta ritualul. Dar pe măsură ce încălzirea globală se accelerează, o plajă care a fost folosită într-un an ar putea să nu mai existe câțiva ani mai târziu — și chiar dacă încă este acolo, creșterea temperaturilor poate provoca ravagii asupra diversității genetice a broaștei țestoase Luth. Mai exact, ouăle de broască țestoasă Luth care incubează în condiții mai calde tind să dea naștere la femele, iar un surplus de femele în detrimentul masculilor are un efect dăunător asupra structurii genetice a acestei specii, făcând populațiile viitoare mai susceptibile la boli sau la alte schimbări distructive în mediul lor.
Flamingo
Flamingos sunt afectați de încălzirea globală în mai multe moduri. În primul rând, aceste păsări preferă să se împerecheze în timpul sezonului ploios, așa că perioadele prelungite de secetă le pot afecta negativ ratele de supraviețuire; și în al doilea rând, restrângerea habitatelor lor a forțat aceste păsări să se mute în regiuni unde sunt mai vulnerabile la prădători precum coioții și pitonii. În cele din urmă, deoarece flamingos își derivă culoarea roz din carotenoizii găsiți în creveții cu care se hrănesc, scăderea populațiilor de creveți poate transforma aceste păsări, faimoase pentru culoarea lor roz, în alb.
Nevastuica de munte
Wolverine, supereroul, nu ar trebui să-și facă griji deloc în privința încălzirii globale; nevăstuicile de munte, animalele, nu sunt la fel de norocoase. Aceste mamifere carnivore, care sunt de fapt mai strâns înrudite cu nevăstuicile decât cu lupii, preferă să-și facă cuib și să-și înțarce puii în zăpezile primăverii din emisfera nordică, așa că o iarnă scurtă, urmată de o topire timpurie, poate avea consecințe devastatoare. De asemenea, se estimează că unii masculi de nevăstuică de munte au un „areal de acțiune” de până la aproximativ 650 de kilometri pătrați, ceea ce înseamnă că orice restrângere a teritoriului acestui animal (din cauza încălzirii globale sau a invadării umane) afectează negativ populațiile sale.
Boul moscat
Știm din dovezile fosile că, acum 12.000 de ani, la scurt timp după ultima Epocă Glaciară, populația mondială de boi moscați a scăzut vertiginos. Acum, tendința pare să se repete: populațiile supraviețuitoare ale acestor bovidi mari și zbârliți, concentrați în jurul Cercului Arctic, scad din nou din cauza încălzirii globale. Schimbările climatice nu numai că au restrâns teritoriul boului moscat, dar au facilitat și migrația spre nord a urșilor grizzly, care vor ataca boi moscați dacă sunt deosebit de disperați și flămânzi. Astăzi, există doar aproximativ 100.000 de boi moscați vii, majoritatea pe Insula Banks din nordul Canadei.
Ursul polar
Nu în ultimul rând, ajungem la animalul-emblemă al încălzirii globale: frumosul, carismaticul, dar extrem de periculosul ursul polar. Ursus maritimus își petrece cea mai mare parte a timpului pe banchizele Oceanului Arctic, vânând foci și pinguini, iar pe măsură ce aceste platforme scad în număr și se îndepărtează una de alta, rutina zilnică a ursului polar devine din ce în ce mai precară (nici nu vom menționa diminuarea prăzii sale obișnuite, din cauza acelorași presiuni de mediu). Potrivit unui studiu din 2020, nivelurile ridicate ale emisiilor de gaze cu efect de ser, combinate cu scăderea ratei de reproducere și supraviețuire, ar putea duce la dispariția tuturor, cu excepția câtorva subpopulații din înalta Arctica, până în 2100.
