10 animale incredibile care trăiesc în Antarctica

O imagine cu o balenă ucigașă înotând în apele antarctice, alături de un pinguin imperial și o focă leopard.

Fiind continentul cel mai sudic, Antarctica găzduiește Polul Sud și o populație fascinantă de animale adaptate specific mediului său aspru. Datorită condițiilor reci și vântoase, mulți locuitori locali — cum ar fi balenele, pinguinii și focile — se bazează pe stratul de grăsime (blubber), pene impermeabile și sisteme circulatorii unice pentru a supraviețui. Păsări precum chiră arctică și pasărea furtunii de zăpadă au evoluat, de asemenea, pentru a se apăra pe uscat și a vâna în apele înghețate.

Iată 10 dintre cele mai incredibile animale care numesc Antarctica casa lor.

1
din 10

Balenă ucigașă

Cunoscute și sub denumirea de orci, balenele ucigașe sunt una dintre cele mai recunoscute specii din Antarctica. Găsite în oceanele din întreaga lume, aceste balene sunt adaptate în mod unic apelor înghețate ale Antarcticii și au un strat de grăsime (blubber) care le ajută să-și mențină temperatura corpului în timp ce se scufundă la adâncimi de peste 99 de metri.

Aceste animale frumoase rămân calde și călătorind în grupuri (poduri) și pot înota cu o viteză de până la 48 de kilometri pe oră, datorită structurii lor hidrodinamice, înotătoarei dorsale și înotătoarelor pectorale. Ecolocația le permite să comunice între ele și să găsească hrană.

2
din 10

Pinguin imperial

Pinguinii imperiali sunt cei mai mari pinguini și printre cei mai carismatici datorită obiceiurilor lor unice de reproducere. După ce depune un singur ou, femela îl pasează masculului pentru incubație și pleacă în căutare de hrană — călătorind uneori 80 de kilometri până la ocean. În acest timp, masculul postește peste 100 de zile în timp ce incubează oul și așteaptă întoarcerea femelei.

În apă, pinguinii imperiali se pot scufunda până la 564 de metri (cea mai mare adâncime pentru orice pasăre) și pot rămâne sub apă mai mult de 20 de minute. Pe uscat, păsările rămân calde strângându-se în grupuri.

3
din 10

Focă elefant

Fiind cele mai mari foci de pe pământ, masculii de focă elefant cresc până la aproximativ 4 metri și 2041 de kilograme. Ei se pot scufunda la adâncimi de până la aproximativ 2438 de metri și își petrec aproximativ 90% din viață vânând pești, calmari, rechini și alte prăzi sub apă.

Acest lucru este facilitat parțial de sistemul lor circulator unic, care deviază sângele de la piele către inimă, plămâni și creier. Focile elefant au, de asemenea, capacitatea de a stoca sânge cu conținut scăzut de oxigen în timpul scufundărilor și se bazează pe bradicardie, prin care ritmul cardiac încetinește pentru a gestiona nivelul de oxigen.

4
din 10

Krill antarctic

Krillul antarctic are o densitate a populației de aproximativ 10.000 până la 30.000 de indivizi pe metru cub, ceea ce îl face una dintre cele mai abundente specii de pe Pământ și o sursă importantă de hrană pentru animalele mai mari din Antarctica. Potrivit unui studiu publicat în jurnalul Deep-Sea Research, se estimează că există peste 360 de milioane de tone metrice de krill antarctic în apele din jurul Polului Sud.

Din această cauză, krillul antarctic este o specie cheie în regiune — ceea ce înseamnă că fără el, rețelele trofice din Oceanul Sudic s-ar prăbuși. Micii crustacei sunt în mare parte transparenți, cu o colorație portocalie spre roșie, punctată de ochi mari negri.

5
din 10

Focă leopard

La fel ca pinguinii și alte animale care trăiesc în Antarctica, focile leopard au un strat gros de grăsime (blubber) pentru a reține căldura corporală. Corpurile lor sunt, de asemenea, hidrodinamice și extrem de musculoase, ceea ce le ajută să înoate cu o viteză de până la 39 de kilometri pe oră și să se scufunde la adâncimi de aproximativ 76 de metri pentru a-și captura prada — adesea krill, pești, pinguini și, uneori, alte foci.

Mai mult, focile leopard au nări care pot fi închise pentru a împiedica intrarea apei atunci când se scufundă. Alte adaptări utile includ ochi mari pentru a maximiza captarea luminii sub apă și mustăți care le ajută să detecteze mișcarea în timpul vânătorii.

6
din 10

Pasărea furtunii de zăpadă

Păsările furtunii de zăpadă sunt păsări de dimensiuni medii — între aproximativ 28 și 41 de centimetri — care au capacitatea de a-și face cuib în crăpături. Acest lucru le permite să se ferească de vântul rece și le ajută să stea departe de skuas și alți prădători. Păsările pot supraviețui, de asemenea, cu o mare varietate de hrană — de la krill, pești și calmari, la carcase de animale și placentă de focă.

În timp ce păsările furtunii de zăpadă stau de obicei lângă suprafața apei, sunt scufundători excelenți și au, de asemenea, pene uleioase, impermeabile, care le permit să zboare chiar și când sunt ude. Picioarele lor palmate le împiedică să alunece pe gheață și le fac mai ușor să înoate atunci când este necesar.

7
din 10

Pinguin cu bărbie

Creștere până la doar aproximativ 76 de centimetri în lungime, pinguinii cu bărbie sunt mici, dar puternici. Nu numai că sunt cei mai agresivi pinguini, dar pinguinii cu bărbie înoată de obicei până la 80 de kilometri în larg pentru a se hrăni cu krill, precum și cu unii pești, creveți și calmari. Acest lucru este posibil datorită stratului lor gros de grăsime și a sistemului lor complex de vase de sânge care îi ajută să rețină căldura, precum și penelor lor dens împachetate care îi fac impermeabili. Când sunt în apă, prădătorul lor numărul unu este foca leopard, iar pe uscat sunt susceptibili la alți prădători precum pasărea furtunii gigantică sudică.

8
din 10

Albatros călător

Albatrosul călător este o pasăre mare, cu o anvergură remarcabilă a aripilor de 3,35 metri. Dimensiunea lor uriașă le permite să planeze ore întregi fără a fi nevoie să aterizeze sau, în unele cazuri, să-și bată aripile. Păsările s-au adaptat, de asemenea, vieții în Antarctica prin capacitatea lor de a bea apă de mare și de a excreta excesul de sare din corp prin tuburi situate pe partea laterală a ciocului. Structura unică a ciocului albatrosului călător prezintă nări care îi ajută să simtă mirosul prăzii de la kilometri distanță. Nările lor se închid, de asemenea, pentru a preveni intrarea apei în timp ce înoată și se scufundă.

9
din 10

Focă weddell

Focile Weddell au corpuri netede, acoperite cu grăsime (blubber), care le permit să se scufunde la adâncimi de până la 610 metri și să rămână sub apă până la 45 de minute. Această caracteristică unică, combinată cu mustățile și ochii mari, le ajută să vâneze pești și alte viețuitoare marine.

Sistemele reproductive ale animalului sunt, de asemenea, adaptate mediului aspru al Antarcticii. Embrionii intră în hibernare, permițându-le să se dezvolte și să se nască în momentul ideal al anului — vara. Odată ce puii se nasc, se bucură de lapte cu un conținut de grăsime de 60% — printre cele mai ridicate dintre mamifere — ceea ce le permite să se dezvolte rapid înainte de începerea iernii.

10
din 10

Chiră arctică

Chirele arctice sunt păsări de dimensiuni medii care migrează din Arctica în Antarctica. Călătorind aproximativ 40.234 de kilometri în fiecare an, își petrec iernile — sau verile sudice — în Antarctica. Păsările pot trăi între 15 și 30 de ani și, la fel ca păsările furtunii de zăpadă, pot crește până la aproximativ 38 de centimetri în dimensiune.

Pentru a se adapta obiceiurilor migratoare și condițiilor înghețate, chirele arctice au o rată metabolică ridicată și aripi lungi, unghiulare, care le permit să zboare pe distanțe mai mari decât majoritatea păsărilor. Se hrănesc în principal cu pești, insecte și mici nevertebrate marine și își construiesc cuiburi superficiale pe sol, ca parte a unei colonii.

Cum supraviețuiesc animalele condițiilor din antarctica?

Animalele care trăiesc în Antarctica au adaptări speciale care le permit să supraviețuiască într-un climat atât de aspru și rece. Acestea includ:

  • Pene hidrofuge care permit păsărilor precum pinguinul și pasărea furtunii de zăpadă să se scufunde și să înoate ușor pentru a găsi hrană
  • Aripi care s-au micșorat transformându-se în pseudo-înotătoare, așa cum este cazul pinguinului
  • Un strat ultra-gros de grăsime sub piele — denumit și „blubber” — care menține calde mamifere precum balenele, focile și morsele, le ajută să stocheze energie și le îmbunătățește flotabilitatea
  • Reducerea dimensiunii corporale — „micșorarea” — pentru a face față lipsei de hrană pe perioade lungi de iarnă, exemplificată de krillul antarctic

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top