Când oamenii cumpără o casă sau un apartament, nu au multe opțiuni. De aceea, blaturile de bucătărie sunt atât de interesante; este unul dintre puținele locuri unde oamenii au într-adevăr o mulțime de alegeri. În zilele noastre, toți par să aleagă una dintre sutele de pietre și granite disponibile astăzi. Cum s-a întâmplat asta? Care sunt alternativele? Care este cea mai ecologică și mai sustenabilă alegere?
Laminat plastic
Acum cincizeci sau șaizeci de ani, aproape fiecare blat de bucătărie era din laminat plastic. Era un material miraculos, inventat inițial pentru a înlocui mica drept izolație (for-mica), compus din straturi de hârtie impregnate cu rășină termorigidă (bachelită, primul plastic de succes comercial). După al Doilea Război Mondial, au adăugat o foaie decorativă și au sigilat totul în melamină. Era ieftin, colorat și mult mai durabil și ușor de curățat decât faianța sau linoleumul pe care oamenii le foloseau înainte. Puteau să-l modeleze pentru a face panouri de protecție și margini rotunjite pentru a opri picăturile în partea din față. Dar se zgâria ușor, se ardea și se păta dacă nu erai atent.
Înainte de granit
Nimeni nu folosea granit pentru blaturi. Era extras și tăiat de meșteri în bucăți mari pentru clădiri, totul la comandă. Venea din Vermont și Quebec în câteva culori, și cam atât. Exista granit peste tot în lume, dar transportul era foarte scump și, în multe țări, nu existau oameni calificați care să poată lucra cu acest material. Deci, ce s-a schimbat?
A fost containerizat
Cea mai mare dezvoltare în afacerea cu granit a fost containerul de transport, care a scăzut dramatic costul transportului oricărui lucru în jurul lumii. Dacă încăpea într-o cutie, atunci putea merge oriunde. Dar ce anume transportau în acea cutie?
A devenit o marfă
O perspectivă cheie a fost că, deși este nevoie de multă îndemânare pentru a realiza lucrări personalizate din granit, nu este nevoie de mult pentru a-l tăia în felii, astfel că placa de granit de 1.9 cm a devenit practic standardul internațional. Acest lucru a funcționat foarte bine, deoarece puteai să-l tai la carieră, să te asiguri că piesele nu sunt crăpate sau defecte, să le aranjezi pe suporturi și să le transporți.
S-a globalizat
Odată cu transformarea în marfă și containerizarea, granitul putea fi achiziționat, transportat și fabricat oriunde. Așa că astăzi vine din India, Brazilia, China, aproape de oriunde. Adăugați la asta faptul că a devenit computerizat, cu unelte gigantice care taie granitul la fel cum o mașină CNC taie placajul, și aveți o piață internațională pentru un furnir subțire de granit. Un constructor din Houston ar putea comanda un granit brazilian și trimite planurile în China, unde îl taie la dimensiune și apoi îl expediază în America. Pot face acest lucru și să-l instaleze pentru câțiva euro pe metru pătrat, deoarece în Brazilia sau India, costă câțiva cenți.
Furnir de granit
Și când termini de instalat furnirul tău de granit, ce ai de fapt? De fapt, materialul este plin de fisuri și crăpături microscopice care trebuie umplute și sigilate. Studiile au arătat că acestea pot deveni zone de reproducere pentru bacterii. Pe deasupra, o parte din el este serios radioactiv. Un consultant a menționat în New York Times:
„Nu este că tot granitul este periculos,” a spus Stanley Liebert, directorul de asigurare a calității la CMT Laboratories din Clifton Park, N.Y. „Dar am văzut câteva care ar putea să vă încălzească puțin cerealele de dimineață.”
Așa cum am menționat anterior,
Într-adevăr, materialul acesta este un blat prost, predispus la contaminare, muncitorii care îl extrag sunt exploatați, este transportat în toată lumea în căutarea celei mai ieftine forțe de muncă pentru extracție și tăiere, și s-ar putea să fie chiar radioactiv. Nu pot să-mi imaginez de ce și l-ar dori cineva.
Alternative: corian
Corian a fost primul dintr-o serie de „suprafețe solide” unde diverse materiale sunt amestecate cu rășini acrilice. Corian este promovat ca un material ecologic și sustenabil, bun pentru multe puncte LEED, fiind durabil, cu emisii scăzute de COV și non-toxic. Designerii au realizat lucruri minunate cu el și este cu siguranță mai ușor de lucrat decât granitul. Dar, deși există încă din anii ’70, până de curând era foarte greu să afli din ce este făcut; cu siguranță nu există multă transparență pe site-ul Dupont. Acum menționează că „DuPontTMCorian® este fabricat din materiale naturale (2/3 din DuPontTMCorian® este fabricat din bauxită); adezivul de asamblare este fabricat din rășină PMMA (polimetilmetacrilat).” Corect. De fapt, ei obțin hidroxid de aluminiu din bauxită, a cărei exploatare amenință râurile sălbatice din Australia și provoacă devastări masive în Jamaica. Provine din acel noroi roșu care a distrus un oraș în Ungaria. Dar este natural! Și ecologic!
Imitație de corian
Dar nimeni nu a făcut un greenwashing (o strategie de marketing înșelătoare pentru a promova o imagine ecologică) mai flagrant și mai amuzant decât producătorii LG-Eden, una dintre multele imitații de Corian apărute pe piață după expirarea brevetelor Dupont. Uitați-vă la acea reclamă din 2007 (vor trebui să trăiască cu asta pentru totdeauna), cu un hippie care levitează, un tip care îmbrățișează un copac și toată acea imagine flower power, alături de afirmația: Când devenim ecologici, o facem până la capăt. Ce fac ei diferit? Ei menționează că „Colecția Eden este creată dintr-un minim de 12% material reciclat pre-consum.” Și de unde îl obțin? „În timpul procesului de fabricație, LG adoptă o abordare responsabilă față de mediu în gestionarea foilor imperfecte, utilizându-le ca material regranulat pentru a fi folosit în culorile standard, în loc să le trimită la groapa de gunoi.” Cu alte cuvinte, ei macină propriile greșeli și ineficiențe de producție care nu ar fi trebuit să apară în primul rând și numesc asta ecologic.
Suprafețe solide din cuarț
Tot felul de materiale pot fi amestecate în rășină pentru a crea suprafețe solide. Caesarstone a început într-un kibuț din Israel, chiar lângă Cezareea, de unde și numele. Este un amestec de 93% cuarț și rășină; Dupont produce o versiune, Zodiaq, cu cuarț din Quebec. Ca majoritatea suprafețelor solide, este fără compuși organici volatili (COV) și complet inert și solid. L-am folosit pentru chiuveta mea din hol la renovarea recentă și mi se pare ușor de întreținut.
Caesarstone susține că cuarțul său este „un produs rezidual comun al altor industrii miniere pe care Caesarstone îl utilizează pentru producție, eliminând astfel deșeurile de mediu. Materialul colectat este apoi procesat, zdrobit, spălat și cernut înainte de procesul de fabricație.”
Suprafețe solide din hârtie
Richlite și Paperstone sunt doi producători de suprafețe solide realizate din hârtie și rășină. Ambii susțin că sunt produse ecologice excelente. Richlite este fabricat din 65% hârtie și 35% rășină. Ei nu folosesc hârtie reciclată (susțin că nu este suficient de bună) și nu folosesc rășină pe bază de apă, afirmând că procesul lor cu metanol/etanol este mai bun. Ei ard fumurile pentru a-și alimenta procesele.
Îl numesc Eco-Bind. Richlite susține că materialele lor sunt rezistente la culoare și potrivite pentru utilizare în exterior, dar Andy Thomson a placat prima Minihome Sustain cu acest material și, după trei ani, era decolorat și arăta ca un carton vechi. A trebuit să fie placat din nou, cu costuri mari. Inutil să spun, nu sunt un fan. Paperstone se autointitulează „blatul cu conștiință. Este fabricat din „hârtie reciclată post-consum care a fost saturată cu rășinile noastre fenolice brevetate PetroFreeTM.”
Dezvoltăm cele mai ecologice, naturale și prietenoase cu mediul procese de fabricație care sunt posibile din punct de vedere economic. Intenționăm să avem o amprentă redusă pe pământ, fiind atât inovatori, cât și conștienți de mediu. Credem că sănătatea economică și cea de mediu sunt în cele din urmă interdependente.
Ei își marchează rășina fenolică „PetroFreeTM”, dar nicăieri nu pot găsi ce este de fapt; este brevetată. Cu siguranță pierd puncte la capitolul transparență aici.
Suprafață solidă alkemi
Alkemi este un amestec de 84% până la 97% așchii de metal, inițial aluminiu și acum cupru, amestecate în rășini acrilice. Este minunat la privit și obține toate punctele LEED pentru utilizarea materialelor reciclate, iar designerul și dezvoltatorul său, Demir Hamami, este un om fermecător care vine la toate târgurile Greenbuild și alte evenimente.
Totuși, continui să mă întreb de ce este un lucru bun să pui acest deșeu într-un blat în loc să-l reciclezi. În 2008, Demir mi-a spus că „deșeurile de așchii de aluminiu ard înainte de a se topi și trebuie comprimate costisitor înainte de a putea fi reciclate, așa că de obicei ajung la gropile de gunoi.” Asta nu explică însă fabricarea cu cupru. Un material minunat la privit, dar rămân nu tocmai convins că este cea mai bună și mai înaltă utilizare a metalului.
Oțel inoxidabil
Blaturile din oțel inoxidabil sunt aproape standard în restaurante. Sunt ușor de curățat, durabile, aproape indestructibile și reciclabile. Sunt, de asemenea, zgomotoase, scumpe, se zgârie ușor și arată fiecare amprentă care se apropie de ele. Sunt în mare parte făcute la comandă, deși furnizorii de bucătării comerciale au unele unități standard care pot funcționa ca insule.
Unii susțin că este ecologic deoarece este reciclabil și atât de durabil, dar este nevoie de multă energie pentru a produce oțel. Însă producătorii susțin că „Luând în considerare reciclabilitatea, reutilizarea, durata lungă de viață, întreținerea redusă și siguranța produsului, emisiile provenite din producția și utilizarea oțelurilor inoxidabile sunt minime în comparație cu orice alt material alternativ.”
Porțelan
Un nou venit pe piață este placa de porțelan. Neolith, o companie spaniolă, produce foi gigantice de porțelan cu o grosime de 3 mm, în plăci de până la 1.2 pe 3.6 metri. Ei susțin că este rezistent la zgârieturi, flexibil, ușor de curățat, complet natural și 100% reciclabil. Bănuiesc că vom vedea mult mai mult din acest material în viitor.
Vizitând fabrica Broad Sustainable Building din China anul trecut, am văzut kilometri întregi din acest material folosit pe podele, pereți, exterioare de clădiri și, da, bucătării. Nu am văzut niciodată o bucătărie făcută cu el, așa că nu pot comenta cum este să lucrezi pe el.
NEOLITH este un material de înaltă performanță ideal pentru aplicații precum acoperirile de bucătărie. NEOLITH nu se zgârie, nu se pătează, este rezistent la căldură și foc și, datorită ratei extrem de scăzute de absorbție a porțelanului tehnic, este ideal pentru contactul și procesarea alimentelor.
Beton
„Beton” și „ecologic” sunt două cuvinte pe care nu le-am folosit niciodată împreună. Cu toate acestea, Alla Linetsky de la Concrete Elegance, o companie din zona Toronto, m-a convins că are meritele sale. Este o afacere locală; nu-l poți transporta departe. Are mult mai puțin ciment decât betonul normal; nu ai nevoie de un blat structural.
Linetsky amestecă un amestec special care este 77% reciclat, 92% local și 30% mai ușor. De asemenea, este posibil să-l faci singur. Există instructables și videoclipuri cu informații despre cum să faci asta. Asta l-ar face probabil cel mai ieftin blat solid pe care îl poți obține. Există multe povești de groază despre contracție, pătare, crăpare și necesitatea repetată de sigilare. Unii au remarcat că suprafețele mai aspre pot prinde mâncare și murdărie și pot deveni „bănci de alimente pentru bacterii.”
Dar Concrete Countertop Institute (da, există un institut pentru orice) susține că „dacă vă gândiți să folosiți blaturi de beton în bucătăriile voastre și aveți îngrijorări legate de curățare și igienizare, trebuie să înțelegeți că blaturile de beton bine făcute sunt foarte ușor de curățat și igienice, în ciuda a ceea ce ați fi auzit.”
Lemn și tocător de măcelar (butcher block)
Acesta arată grozav, dar amestecarea lemnului cu apa nu se termină întotdeauna bine. Am făcut blaturi de placaj la cabana mea acum cincisprezece ani și devin destul de negre și oribile în jurul chiuvetei în aceste zile. Pe insula cu aragazul, este perfect. Tocătorul de măcelar este o suprafață excelentă de lucru, blândă cu cuțitele. Este natural antimicrobian, dar nu tăiați carne și pește pe el, la fel cum nu ați face-o pe niciun alt blat. Și aveți grijă dacă începe să se desfacă la îmbinări. Dar, de fapt, nu sunt greu de întreținut, iar dacă tăiați carne pe el, urmați sfatul unui scriitor pentru Chowhound: Sare.
Măcelarii de secole, după ce terminau de tăiat carnea, își presărau tocătoarele umede cu săpun sau pur și simplu cu apă, cu sare grunjoasă și o lăsau să acționeze… Sarea face ca membranele tuturor creaturilor, mari și mici, să explodeze și să moară. așa că faceți asta periodic, și mai ales după pui, și nu veți avea niciodată o problemă.
Plută
Noi, la PlanetaNoastra, iubim pluta. Este un produs complet regenerabil, iar utilizarea sa protejează de fapt mediul, împiedicând dezvoltatorii imobiliari să invadeze pădurile de plută portugheze și protejând habitatul pentru râsul iberic atât de drăguț. Subterra, producătorul plutei prezentate mai sus, preia materialul rămas după ce dopurile de plută pentru vin sunt tăiate și îl reciclează în materiale de construcție de densitate ultra-înaltă. Ca și lemnul, este antimicrobian și hipoalergenic. Suprafața este impermeabilă și neporoasă. Ce să nu iubești?
Terrazzo/ icestone
La fel ca la blaturile de beton, există lucruri de care ne putem plânge și la blaturile de terrazzo precum Icestone. Sunt făcute cu ciment portland, care este un mare contributor la gazele cu efect de seră. Sunt grele, deci ar trebui considerate un produs local. Necesită o oarecare întreținere, resigilare și ceruire. Dar apoi există IceStone, care este diferit de orice altă companie pe care am analizat-o.
Ei se află în Brooklyn Navy Yard, producându-și blaturile prefabricate din sticlă spartă locală. Dar acesta este doar începutul. Au obținut certificarea Cradle to Cradle pentru produsul lor; își iau în serios responsabilitățile de mediu și sociale. Sunt „un membru fondator al B Corp, un grup de companii dedicate îmbunătățirii problemelor sociale și de mediu prin practici de afaceri inteligente și sustenabile.” Își învață angajații limba engleză și îi hrănesc cu mâncare sănătoasă. Dacă sapi suficient de adânc pe site-ul lor, probabil vei găsi și meniurile. Încă nu sunt înnebunit după blaturile de beton, dar sunt total înnebunit după companie pentru transparența și angajamentul lor.
Deci, care este cel mai ecologic blat?
Voi încheia cercul și voi alege Formica. Nu am verificat celelalte companii de laminat plastic, dar Formica face toate lucrurile corecte în fabrica sa din Cincinnati. Folosește hârtie certificată FSC, managementul energiei din biomasă, rășini fenolice pe bază de apă.
Conține melamină, un plastic fabricat cu formaldehidă, dar aceasta este legată chimic în interiorul său și nu emană gaze. Dar acesta nu este principalul motiv pentru care îmi place atât de mult. Este cel mai minimalist dintre toate materialele pentru blaturi, un strat subțire de plastic care poate fi atașat pe un substrat. Poate fi modelat astfel încât să fie ușor de curățat. Dacă îl deteriorezi, este cel mai ieftin blat, așa că înlocuirea lui nu te va ruina. Odată am făcut o greșeală de design pe un blat de granit când lucram în prefabricate și a costat mii de euro să-l înlocuiesc.
Cu excepția poate a oțelului inoxidabil, niciunul dintre celelalte blaturi nu are un avantaj real de performanță, și toate costă de multe ori mai mult pe metru pătrat. Oamenii vor granit și piatră pentru că li s-a vândut o iluzie, plătind mai mult pentru un blat prost pentru că este la modă. Poate arată bine, dar nu sunt practice, nu sunt ușoare și cu siguranță nu sunt ecologice. Dar laminatul este soluția economică, minimalistă și, cred eu, ecologică. Și am menționat că este ieftin?
