Este un moment bun al anului pentru a analiza beneficiile încetinirii.
Meteorologul și corespondentul pe probleme de climă Eric Holthaus scrie un scurt eseu, Slowing down to speed up the fight against climate change, în care scrie:
Aici este destul de filozofic, vorbind despre „gândirea în avans, pauză pentru a contempla în loc să reacționăm”. Dar acesta este un subiect despre care am gândit literal pe PlanetaNoastra de mai mulți ani. Având în vedere starea crizei climatice, este timpul să revizuim unele dintre ideile noastre despre încetinire. Îmi cer scuze în avans dacă imaginile sunt mici; le-am scris cu mult timp în urmă.
Totul a început cu mișcarea slow food, „fondată în 1989 pentru a contracara fast food-ul și viața rapidă, dispariția tradițiilor culinare locale și interesul tot mai scăzut al oamenilor pentru mâncarea pe care o consumă, de unde provine, cum gustă și cum alegerile noastre alimentare afectează restul lumii.”
Slow food
Lloyd Alter/CC BY 2.0
În ceea ce privește criza climatică, am sugerat să consumăm alimente care au călătorit încet – fără sparanghel adus cu avionul iarna, ci alimente locale și sezoniere care nu au nevoie să călătorească departe sau repede.După cum a remarcat Katherine, „Atunci când alimentele locale sunt vândute local, amprenta lor de carbon pentru transport este mult mai mică, utilizând mai puțin combustibil și generând mai puține gaze cu efect de seră.” De asemenea, procesul lent de conservare, care face ca alimentele să se degradeze mai încet. Soția mea o face în fiecare an pentru ca mâncarea noastră să poată călători încet, de la garaj la masă.
Slow cities
Arhivele Stockholm/Domeniu Public Există de fapt o mișcare a orașelor lente; susținătorii argumentează că orașele mici ar trebui să-și păstreze structurile tradiționale respectând reguli stricte: mașinile ar trebui interzise din centrele orașelor; oamenii ar trebui să consume doar produse locale și să utilizeze energie sustenabilă. Potrivit lui Heike Mayer și Paul L. Knox în Planetizen, scriind în 2006: „Scopul este de a promova dezvoltarea locurilor care se bucură de o vitalitate robustă bazată pe mâncare bună, medii sănătoase, economii sustenabile și ritmurile tradiționale ale vieții comunitare.”
Scriind astăzi un manifest al orașelor lente, aș sublinia că modurile mai lente de deplasare sunt mult mai puțin intensive în carbon și că orașele lente ar trebui să promoveze mersul pe jos, mersul cu bicicleta și transportul public, toate conectând străzile principale vibrante cu magazine locale.
Slow travel
Via tren în gară/ Lloyd Alter/CC BY 2.0
Acest lucru a devenit important recent odată cu rușinarea zborului și corolarul său, lăudarea călătoriei cu trenul. Oamenii iau decizia de a călători mai încet și de a se bucura de călătorie. Am făcut-o recent și am concluzionat că, deși a durat de trei ori mai mult decât zborul, am realizat la fel de multe lucruri, am economisit o mulțime de emisii și m-am simțit minunat.
Desigur, în Europa sau Asia, aveți trenuri rapide care pot face o călătorie de la ușă la ușă, nu mai lungă decât o călătorie cu avionul.
Slow cars
Isetta/ Mașinile lente pot transporta o familie/via În cele din urmă, adăugarea PlanetaNoastra la mișcarea Slow, mașinile lente. Jimmy Carter a avut dreptate când a redus limita de viteză în SUA la 55 mile pe oră (aproximativ 89 km/h), dar nu a durat pentru că drumurile și vehiculele noastre sunt proiectate să meargă mult mai repede. Dar imaginați-vă dacă drumurile ar fi fost proiectate pentru viteze mai mici; am scris la acea vreme:
Desigur, condusul între orașe ar fi o problemă, dar de aceea avem nevoie de un sistem de trenuri bun.
Există și alte concepte lente despre care am scris, de la design lent la mobilier lent.
Slow space
© Aamodt / Plumb Architects Cel mai recent concept lent pe care l-am prezentat a venit de la arhitecta Mette Aamodt:Spațiul lent. În această lume în care printăm 3D case și prefabricăm și transportăm clădiri peste tot, ea sugerează să încetinim puțin.
Eric Holthaus are dreptate; este timpul să încetinim. Este o lecție care ar trebui aplicată tuturor aspectelor vieții noastre. Serios, de ce ne grăbim?
