Fructul spinos este faimos pentru mirosul său. Aroma acestui fruct, care poate fi mai mare decât o minge de fotbal când este copt, a fost comparată cu ceapa prea coaptă, brânza puternică sau șosetele de sală. În Singapore, o țară unde este foarte disponibil, mirosul său este suficient de puternic încât să fie interzis în unele afaceri, clădiri comerciale și mijloace de transport public.
Este de la sine înțeles că nu toată lumea este fan. Chiar și celebrul gurmand Andrew Zimmern, cunoscut pentru încercarea mâncărurilor „bizare” din întreaga lume, nu agrează durianul. Totuși, pentru unii, durianul este mâncarea ideală.
Regele fructelor
Durianul poartă porecla de „regele fructelor” în anumite cercuri, iar mostrele de calitate pot atinge prețuri mai mari decât aproape orice alt fruct. În jurnalul său de călătorii „Following the Equator,” Mark Twain a scris despre fascinația pentru „dorian” pe care a observat-o în timpul călătoriilor sale în Asia de Sud-Est.
Chiar și astăzi, entuziasmul pentru acest fruct depășește granițele. Fermierii de durian din Malaysia au experimentat o creștere a cererii în ultimii ani datorită popularității în China. La un festival culinar recent în New York, întreaga cantitate de 500 de durieni a fost epuizată în câteva ore. Așadar, la fel ca în timpul lui Twain, unii oameni continuă să experimenteze o „extaz” aparte consumând acest produs tropical.
Jocul spinilor
Ciudățenia durianului depășește mirosul său puternic. Coaja spinoasă este la fel de ascuțită pe cât pare. Cuvântul malaysian „duri,” din care derivă numele durian, înseamnă „spin.” Atunci când taie fructul, unii vânzători poartă mănuși groase de protecție. Interiorul, pe de altă parte, are buzunare de fruct galben și moale. Consistența poate varia de la asemănătoare cu avocado la o textură cremoasă. Fiecare secțiune conține cel puțin un sâmbure în mijloc.
Durianul crește în tropice (de obicei la altitudine), dar tehnicile de recoltare variază în funcție de preferințele locale. De exemplu, în Thailanda, oamenii preferă durianul semi-copt. Fermierii recoltează fructul tăindu-l din copaci înainte de maturitatea completă. Acesta continuă să se coacă pe drumul către piață, ajungând la maturitatea ideală chiar la timp pentru a fi consumat.
În Malaysia și în alte părți din Asia de Sud-Est insulară, fermierii lasă fructele să se coacă complet în copac. Când ajunge la maturitate, durianul cade pur și simplu la sol. Fermierii așază plase sub copaci pentru a prinde fiecare fruct și a-l proteja de deteriorare. Deoarece aceste proiectile cu coajă spinoasă cad de la înălțime, iar un durian obișnuit cântărește 1,5 kilograme, plasele protejează, de asemenea, pe oricine merge pe sub copaci în momentul căderii fructelor.
Diferite forme de durian
Puristii ar putea spune că durianul trebuie consumat doar atunci când este proaspăt. Urmarea acestui sfat este destul de dificilă pentru oamenii din majoritatea părților Americii de Nord. Fructul nu are o durată lungă de viață pe raft și crește cel mai bine în tropice. Majoritatea durienilor importați în SUA (aproximativ 2.000 de tone metrice pe an) sunt pre-congelați. Fructul este disponibil în magazinele alimentare asiatice, dar rareori ajunge în supermarketurile obișnuite.
Din fericire pentru iubitorii de durian, și pentru oricine altcineva curios, fructul călătorește mai bine sub alte forme. Durianul liofilizat este destul de popular; nu are același miros puternic și este crocant în loc de moale. Aceste trăsături fac versiunea uscată mai puțin intimidantă pentru începători. Durianul este și un ingredient. Poți găsi înghețată și acadele cu durian în piețele asiatice din SUA, iar aroma distinctă se regăsește în bomboane, fursecuri și prăjituri, unde uneori este folosit ca umplutură împreună cu pastă de fasole.
Poate cea mai bună opțiune este să comanzi un shake de durian de la un restaurant asiatic sau o cafenea. Aceste băuturi sunt adesea amestecate cu lapte sau pastă de fasole și conțin îndulcitori suplimentari. Poți chiar să iei un durian congelat dintr-o piață și să încerci să-l folosești acasă.
Mergând la sursă
Din păcate, pentru a încerca durian proaspăt, trebuie să mergi la sursă. Majoritatea speciilor cresc atunci când sunt la mai puțin de 15 grade latitudine față de ecuator. Thailanda, unul dintre cei mai mari producători din lume, are ferme productive până la 18 grade latitudine nordică. Fermierii din Hawaii cultivă durian până la 22 de grade nord, dar aceasta se află tot în zona tropicală.
Unde este cel mai bun loc pentru a vedea dacă te încadrezi în categoria celor care „iubesc durianul” sau „urăsc durianul”? Călătorii care merg în Malaezia și Thailanda au cele mai mari șanse de a întâlni un durian de calitate. Fermierii din Filipine, Indonezia, Vietnam, Cambodgia, Laos, Sri Lanka, Papua Noua Guinee și Myanmar cresc, de asemenea, acest fruct. Australia are o industrie de durian în dezvoltare, deși majoritatea copacilor, importați din Indonezia și Malaezia, produc fructe pentru piața internă, mai degrabă decât pentru export.
