Tradiția compilării „minunilor” în grupuri de șapte datează din Grecia antică, când a fost creată lista pe care o cunoaștem acum ca fiind Cele Șapte Minuni ale Lumii Antice. Astăzi, avem și Cele Șapte Minuni ale Lumii Moderne și alte grupări.
Pentru iubitorii de natură, cele șapte minuni naturale ale lumii sunt deosebit de captivante. Aceste situri sunt toate formate în mod natural, fără modificări semnificative de către oameni.
Există mai multe versiuni diferite ale listei celor șapte minuni naturale ale lumii. Ne vom concentra pe lista cea mai acceptată, care își are originea într-un articol CNN din 1997 și este promovată de organizația de conservare Seven Natural Wonders.
Iată ce trebuie să știți despre cele șapte minuni naturale ale lumii.
Grand Canyon
Grand Canyonul din sud-vestul Statelor Unite este numit „grand” pe bună dreptate. Cu o adâncime de peste 1,6 km, o lungime de 446 km și o lățime cuprinsă între 6 și 29 km, este unul dintre cele mai mari și mai lungi canioane din lume. Acesta acoperă o suprafață de peste 24.600.000 km². Pentru perspectivă, este mai mare decât statul Rhode Island.
Această minune naturală s-a format prin eroziunea râului Colorado, iar geologii folosesc straturile sale distincte pentru a estima vârsta sa impresionantă – între 30 și 70 de milioane de ani. Stâncile ascund peste 1.000 de peșteri, unele funcționând ca adăposturi pentru animale, iar altele dezvăluind artefacte preistorice. Nu este surprinzător faptul că există nenumărate fosile, unele datând din perioada Precambriană, acum 1.200 milioane până la 740 milioane de ani.
Vizitatorii pot vedea Grand Canyonul în persoană mergând la Parcul Național Grand Canyon din Arizona și vizionându-l de pe un punct de observație, sau pot să se apropie de el prin rafting pe apă albă în râu sau drumeții prin canion. Ar trebui să vă îmbrăcați corespunzător în straturi. Schimbările bruște de altitudine pot afecta precipitațiile și temperatura, iar în interiorul canionului poate fi mult mai frig decât deasupra.
Marele Barieră de Corali
Acoperind aproximativ 560.000 km² din Marea Coralilor, Marele Barieră de Corali este cel mai mare sistem de recifi de corali din lume. Peste 2.500 de recifi individuali și 900 de insule alcătuiesc această minune naturală, care se întinde pe peste 1.930 km de-a lungul coastei nord-estice a Australiei.
Acest recif este incredibil de biodivers. Peste 1.500 de specii de pești, 4.000 de specii de moluște și 400 de specii de corali pot fi găsite în ecosistemele extinse ale recifului. Reciful servește ca un habitat crucial pentru speciile de care mulți oameni se bazează pentru proteine, și funcționează ca o barieră naturală împotriva furtunilor, mult mai eficientă decât orice lucru creat de om.
În ciuda dimensiunilor sale imense, reciful este în pericol. Mările care se încălzesc reprezintă o amenințare pentru corali, care sunt sensibili la schimbările de temperatură a apei. Mai multe evenimente majore de albire au ucis zone semnificative de corali, cu o estimare de 50% deja pierduți și până la 67% în partea de nord a regiunii recifului. UNESCO dorește să adauge Marele Barieră de Corali pe o listă de situri naturale în pericol, dar Australia a respins acest lucru. Unele persoane își iau lucrurile în propriile mâini, încercând să replanteze corali pentru a înlocui pe cei care s-au pierdut.
Portul Rio de Janeiro
Portul care înconjoară Rio de Janeiro, Brazilia, este cea mai mare golf naturală din lume și o priveliște de admirat. Eroziunea Oceanului Atlantic a sculptat această minune naturală, cunoscută și sub numele de Golful Guanabara. Terenul din jurul portului este presărat cu munți, printre care dealurile Tijuca cu înălțimea de 1021 m, Vârful Corcovado cu înălțimea de 704 m și Pană de Zahăr cu înălțimea de 395 m.
Navele mari de marfă și iahturile de agrement pot fi adesea văzute în portul Rio de Janeiro. Este atât o cale navigabilă critică pentru transportul maritim, cât și o destinație turistică populară, cu plaje cu nisip uimitoare în apropiere (probabil ați auzit de Ipanema și Copacabana).
Din păcate, Golful Guanabara este amenințat de poluare. Cantități mari de ape uzate brute (din comunitățile defavorizate, sau favelas, fără servicii adecvate de canalizare) și deșeuri industriale de la instalații precum terminale petroliere, două aeroporturi și mii de fabrici se varsă zilnic în port. Mirosul poate fi copleșitor, mai ales pe vreme caldă.
Muntele Everest
Muntele Everest, la granița dintre Nepal și Tibet, este cel mai înalt munte din lume. Vârful său este cel mai înalt punct deasupra nivelului mării de pe Pământ, cu o altitudine de aproape 8.850 m. Acest munte încă crește, pe măsură ce plăcile tectonice în mișcare îl continuă să-l împingă în sus, în același mod în care a început să se formeze acum milioane de ani.
Vizitatorii curajoși pot urca Muntele Everest, dar nu fără multă experiență și însoțiți de ghizi instruiți. Altitudinile atât de mari lipsesc corpul de oxigen, făcând o călătorie deja dificilă și mai solicitantă din punct de vedere fizic, iar expedițiile durează luni de zile. Urcarea pe Muntele Everest este periculoasă și numai pentru alpiniștii foarte experimentați.
Recent, oamenii de știință au descoperit microplastice pe vârful Everestului – o amintire alarmantă a cât de departe poate ajunge poluarea provocată de om.
Aurora Boreală
Aurora Boreală apare de obicei în Arctica, în jurul Islandei, Groenlandei, Canadei și a porțiunilor cele mai nordice ale Scandinaviei. Parcul Național Denali din Alaska este un alt loc minunat pentru a le vedea. Ele pot fi văzute ca lumini ondulate sau în formă de foaie pe cer (condiții), adesea verzui sau roșiatice și magnific de luminoase, la altitudini de până la 1.000 km. Aurorele sunt cauzate de emisia de fotoni sau particule de lumină de către electronii din atmosferă.
Aceste lumini, numite Aurora Boreală, sunt în mare parte imprevizibile, dar oamenii de știință se bazează pe apariția lor pentru a cerceta interacțiunile dintre magnetism și optică. Cel mai bun moment pentru a vedea aceste lumini dansante este între lunile martie și aprilie sau între septembrie și octombrie.
Dacă le căutați, asigurați-vă că vă îmbrăcați cald. Poate fi o noapte lungă afară, la temperaturi geroase; straturi de îmbrăcăminte bine izolate și un termos cu o băutură caldă vor contribui mult la transformarea acesteia într-o experiență specială.
Vulcanul Paricutin
Vulcanul Paricutin este un vulcan de cenușă situat în Michoacán, Mexic. Lumea a urmărit creșterea acestui vulcan de când a început să se formeze în 1943 în lanul de porumb al fermierului Dionisio Pulido, și este de fapt cel mai tânăr vulcan din lume. Potrivit lui Pulido, acesta a crescut între doi și 2,5 metri înălțime în primele 24 de ore de la formarea sa. Din 2021, se estimează că are între 2.774 și 3.169 m înălțime. Paricutin a erupt din 1943 până în 1952.
Vizitatorii pot vedea această minune naturală de la bază sau chiar de la craterul său. Pot vedea chiar și o biserică parțial îngropată, San Juan Parangaricutiro, la marginea satului numit Paricutin, care a fost îngropat de vulcan pe măsură ce acesta s-a ridicat din pământ. De asemenea, au fost distruse un al doilea sat și sute de case.
Cascada Victoria
Cascada Victoria, cea mai mare cascadă din lume, este situată în Africa de Sud, la granița dintre Zambia și Zimbabwe. Râul Zambezi servește drept sursă de apă pentru cascade. Cascada Victoria măsoară peste 1.700 m lățime și 914 m înălțime, și are o adâncime medie de aproximativ 100 m. Această minune naturală extinsă ocupă porțiuni din Parcul Național Cascada Victoria din Zimbabwe, Parcul Național Zambezi din Zimbabwe și Parcul Național Mosi-oa-Tunya din Zambia.
Curcubee pot fi adesea văzute arcuindu-se deasupra acestor cascade, chiar și noaptea când apa refractă lumina lunii (acestea sunt denumite „curcubee lunare”). Dacă veți vizita, fiți pregătiți să vă udați – coloana de pulverizare a Cascadei Victoria a fost cunoscută pentru a atinge o înălțime de 500 m. Chiar și vederile asupra pulverizării emise de aceste cascade pot fi văzute de la până la 48 km distanță.
