După cum probabil știți deja, Marea Barieră de Corali este într-un mare pericol. Aproximativ 50 la sută din suprafața de corali a recifului a fost deja pierdută, iar estimarea general acceptată este că totul ar putea dispărea până în 2050, dacă nu se iau măsuri majore.
Timpul presează, iar evenimentele fără precedent de albire a coralilor din 2016 și 2017 demonstrează doar cât de precară – și urgentă – este situația.
Partea bună este că, din cauza situației atât de grave a recifului, acesta primește o creștere a atenției sub formă de cercetare și reabilitare. Guvernele naționale australian și cel al statului Queensland cheltuiesc împreună aproximativ 200 milioane de dolari australieni (150 de milioane de dolari SUA) în fiecare an pentru a proteja sănătatea recifului, iar în aprilie 2018, Ministerul Australian al Mediului a anunțat că 500 milioane de dolari australieni (378 de milioane de dolari SUA) vor fi alocați pentru conservarea recifului, raportat ca fiind cea mai mare investiție unică făcută vreodată în acest scop. Deși mulți experți spun că acest lucru încă nu este suficient, eforturile sunt în desfășurare.
Iată o privire mai atentă asupra a ceea ce face Marea Barieră de Corali măreață, de ce această măreție este în pericol și cum încearcă oamenii să salveze această minune naturală înainte să fie prea târziu:
De ce reciful este atât de important
Marea Barieră de Corali se numește „mare” cu un motiv bun. Superlativul se referă parțial la dimensiunea imensă a recifului: poate fi văzut din spațiu, întinzându-se pe peste 2.575 de kilometri, distanță similară cu cea dintre Boston și Miami, și acoperind 344.000 de kilometri pătrați.
Dar această zonă masivă nu este doar ocean cu unii corali ici și colo. Include o diversitate remarcabilă de habitate și viață. Conform World Wildlife Fund: „Reciful este compus din 3.000 de sisteme individuale de recif, 600 de insule tropicale și aproximativ 300 de insulițe de corali. Acest labirint complex de habitate oferă refugiu unei varietăți uimitoare de plante și animale marine – de la țestoase marine străvechi, pești de recif și 134 de specii de rechini și raze, la 400 de corali duri și moi diferiți și o mulțime de alge marine.”
Desigur, aceste creaturi marine merită să existe de dragul lor, dar existența lor – și sănătatea recifului – aduce beneficii și oamenilor. Reciful acționează ca o pepinieră și un sanctuar pentru o industrie de pescuit care hrănește sute de mii de oameni, iar turiștii se înghesuie la recif pentru a experimenta frumusețea sa incredibilă – generând venituri de 6 miliarde de dolari australieni (4,5 miliarde de dolari SUA) pe an. Și această combinație susține aproape 70.000 de locuri de muncă australiene.
Care sunt amenințările la adresa recifului?
Se iau măsuri pe mai multe fronturi pentru a proteja reciful. Rezolvarea problemei morții coralilor este costisitoare și complexă, deoarece există cel puțin patru amenințări principale la adresa sănătății recifului, și toate trebuie abordate pentru a ajuta coralii.
Planul de sustenabilitate pe termen lung Recif 2050 este planul major pentru protejarea Marii Bariere de Corali până în 2050 și este modul în care guvernul australian a răspuns preocupărilor Comitetului Patrimoniului Mondial UNESCO, care altfel ar fi plasat reciful pe lista sa de „patrimoniu mondial în pericol”, ceea ce ar fi fost o jenă pentru Australia. UNESCO evaluează periodic starea de conservare a siturilor Patrimoniului Mondial incluse pe lista sa. Planul Recif 2050 a început în 2015, dar unii experți guvernamentali spun că este deja imposibil de realizat din cauza impactului schimbărilor climatice.
Ce este albirea coralilor?
Evenimentele de albire a coralilor sunt o reacție a coralilor la stresul ambiental. Un eveniment de albire este un SOS vizibil al coralilor, indicând că ceva nu merge bine.
Albirea nu ucide direct coralii, dar îi slăbește sever, ducând adesea ulterior la moarte pe măsură ce devin mai vulnerabili la boli. Coralii, după cum vă puteți aminti de la orele de științe, sunt animale care trăiesc într-o relație simbiotică cu anumite alge fotosintetice, numite zooxantellae. Coralii oferă algelor un mediu sigur și compușii necesari pentru fotosinteză, în timp ce algele reciprocă cu hrană, oxigen și eliminarea deșeurilor (împreună cu culorile lor vibrante).
Această relație se poate rupe, totuși, din cauza stresului ambiental – anume temperaturile ridicate ale apei marine, al căror risc este în creștere din cauza schimbărilor climatice induse de om. Acest stres termic poate forța coralii să-și expulzeze zooxantellae, ceea ce este inițial util, deoarece căldura poate face ca algele să producă substanțe corozive. Dacă apa rămâne prea caldă prea mult timp, totuși, coralii pot muri treptat de foame pe măsură ce devin albi din cauza lipsei de zooxantellae (de unde și numele de „albire”).
Pe lângă acest pericol pentru corali înșiși, al căror destin tinde să prevestească tendințe mai largi, iată câteva dintre cele mai mari amenințări la adresa ecosistemului recifului în general:
Schimbările climatice și reciful
Schimbările climatice reprezintă cea mai mare amenințare pentru recif, deoarece afectează următoarele:
Acidifierea oceanelor: Din anii 1700, aproximativ 30 la sută din dioxidul de carbon suplimentar pe care oamenii l-au pompat în atmosferă a fost absorbit de oceane. Acest lucru a schimbat chimia oceanelor, făcându-le mai acide – un proces cunoscut sub numele de acidifiere a oceanelor – ceea ce face mai dificil pentru corali (și multe alte animale marine) să-și construiască structurile scheletice pe bază de calciu.
Cicloanele: Schimbările climatice favorizează, de asemenea, dezvoltarea unor cicloane tropicale mai puternice, care pot cauza daune semnificative recifurilor de corali din ape puțin adânci. În plus, în timpul cicloanelor sau altor evenimente de furtună puternice, mai multă apă dulce și sedimente (care practic sufocă coralii) pot ajunge în recif.
Creșterea nivelului mării și a temperaturii mării: Schimbările rapide cauzate de schimbările climatice înseamnă că plantele și animalele de pe coastă nu au timp să se adapteze la schimbările nivelului sau temperaturii mării. Deși nivelul mării a crescut și a scăzut de-a lungul a mii de ani, schimbările climatice înseamnă că se întâmplă mult mai repede, astfel încât viața nu se poate ajusta suficient de rapid.
Migrația: Creșterea temperaturilor oceanice determină Marea Barieră de Corali să se deplaseze spre sud, departe de ecuator, conform cercetărilor din 2019. Cu toate acestea, oamenii de știință cred că reciful nu va „migra” în largul coastei din Brisbane, deoarece alți factori l-ar putea opri înainte de a ajunge prea departe spre sud.
Schimbările climatice nu sunt abordate direct în planul Recif 2050, ceea ce unii experți din comitetul consultativ Recif 2050 au considerat o problemă majoră. Având în vedere severitatea stării de sănătate a recifului, unii dintre acești experți cer un plan care să vizeze pur și simplu menținerea funcției ecologice a recifului, spunând că este deja prea târziu pentru a-i restabili gloria de altădată.
Impacturi locale care afectează reciful
Există lucruri care afectează sănătatea recifului și pe care guvernele australian și Queensland le pot aborda mai ușor, deoarece sunt probleme care pot fi gestionate regional. Niciuna dintre acestea nu are un impact la fel de mare ca schimbările climatice, dar pot ajuta coralii de la margini să rămână în viață, în loc să moară.
Supraexploatarea piscicolă
Atunci când se prind mai mulți pești decât poate susține un ecosistem pe termen lung, vorbim de supraexploatare piscicolă. Pe Marea Barieră de Corali, acest lucru se întâmplă din cauza pescuitului sportiv și comercial al anumitor tipuri de pești prădători mari, cum ar fi bibanul de corali și snapper-ul. Când supraexploatezi vârful lanțului trofic, aceasta cauzează schimbări semnificative pe toată linia. Un recif mai puțin divers este un recif mai puțin rezilient, iar acest lucru afectează sănătatea coralilor.
„Peștii prădători sunt extrem de importanți pentru menținerea unui ecosistem echilibrat pe recif, totuși prădătorii precum bibanul de corali, snapper-ul și peștele împărat rămân ținta principală atât pentru pescarii amatori, cât și pentru cei comerciali”, a declarat April Boaden, doctorandă care a studiat populațiile de pești la ARC Centre of Excellence for Coral Reef Studies, într-un comunicat. În lucrarea sa din 2015, Boaden a analizat zonele în care pescuitul era permis comparativ cu zonele în care pescuitul era interzis (zone verzi) și a constatat o diferență semnificativă. În zonele care permiteau pescuitul comercial și sportiv, numărul peștilor prădători era mai mic, la fel și diversitatea.
Pescuitul ilegal în aceste zone „fără pescuit” este în creștere. „Oamenii încalcă în mod intenționat legea și intră în mod intenționat în zonele [verzi] și pescuiesc; atât pescari comerciali, cât și amatori”, a declarat Richard Quincey, director general interimar al Autorității Parcului Marin Marea Barieră de Corali (GBRMPA), pentru Australian Broadcasting Company. „Unul dintre motive este că știu că există mai mulți pești acolo. Poate fi de două sau mai multe ori mai mare [numărul de pești] ca minim în zonele protejate, închise, și, prin urmare, devine o propunere atractivă.”
Vestea bună este că gestionarea pescuitului este una dintre modalitățile mai ușoare de a proteja ecosistemul recifului, iar patrulele și amenzile pentru persoanele care pescuiesc în zonele verzi au fost intensificate. Un nou plan de gestionare a pescuitului este încă în lucru, mulți reprezentanți ai industriei pescuitului comercial opunându-se acestuia.
Traficul naval
Navele mari încărcate cu materiale extrase de industriile extractive din Australia – adesea trimise în China – amenință, de asemenea, reciful cu daune fizice în cazul unui accident, așa cum a demonstrat un dezastru din 2010. În acel an, o navă chineză numită Shen Neng 1 a eșuat pe recif, făcând o cicatrice de aproape 3,2 kilometri pe recif și vărsând tone de țiței toxic peste coralii fragili. Dacă asta nu era destul de rău, curățarea a durat mai mult de șase ani, pe măsură ce o bătălie legală împotriva companiei chineze care a cauzat daunele și-a urmat cursul prin instanțe. Guvernul nu a avut fonduri disponibile pentru a restaura reciful și a colecta ulterior, deoarece avea bani alocați doar pentru daunele cauzate de scurgerile de petrol și alți poluanți, nu și de accidente.
„Având în vedere numărul de nave care navighează prin recif doar în creștere, mai ales dacă portul Abbot Point este extins pentru a expedia cărbune de la mina propusă Carmichael direct prin recif, următorul dezastru Shen Neng nu este o întrebare de ‘dacă’, ci o întrebare de ‘când'”, a declarat Russell Reichelt, președintele Autorității Parcului Marin Marea Barieră de Corali, pentru The Guardian.
Poluarea costieră
Probabil cea mai mare parte a muncii depuse pentru a proteja reciful a fost în domeniul reducerii scurgerilor de substanțe chimice toxice și particule, care sufocă și îmbolnăvesc coralii de pe recif – o mare parte provenind din zonele agricole adiacente coastei Queensland. Prin eforturi de restaurare a vegetației de pe malul râurilor și pârâurilor (care împiedică cât mai multe sedimente să ajungă în râuri și în mare), monitorizarea operațiunilor de acvacultură și minimizarea dezvoltării în apropierea coastei, unele dintre aceste impacturi au fost reduse cu 10 sau 15 la sută în doar câțiva ani.
Dar s-ar putea să nu conteze. În timpul celor mai recente evenimente de albire a coralilor din 2016 și 2017, „recifurile din apă tulbure au fost afectate la fel de grav ca cele din apă curată”, a declarat Terry P. Hughes, directorul unui centru de studii ale recifurilor de corali de la Universitatea James Cook, pentru New York Times. „Acest lucru nu este o veste bună în ceea ce privește ceea ce poți face local pentru a preveni albirea – răspunsul este că nu poți face aproape nimic. Trebuie să abordezi direct schimbările climatice.”
Steaua-de-mare coroană-de-spini
În ultimele trei decenii, 40 la sută din pierderea coralilor se datorează stelei-de-mare coroană-de-spini (COTS), o specie autohtonă care se hrănește cu corali și care poate face parte dintr-un ecosistem de recif echilibrat. Din păcate, populațiile COTS pot exploda brusc în epidemii – iar aceste epidemii par să devină mai frecvente în ultimele decenii. Acest lucru se poate datora excesului de azot din scurgerile agricole, care pot stimula planctonul cu care se hrănesc larvele COTS.
„Scurgerile de azot de la ferme duc la înfloriri de alge în apele recifului”, explică World Wildlife Fund. „Această algă este o sursă primară de hrană pentru larvele de stea-de-mare, producând explozii de populație care decimează coralii. Epidemia actuală, care se construiește de cinci ani, va deteriora și mai mult sistemele de corali ale recifului.”
Un program care ar plăti oamenii să îndepărteze stelele-de-mare și să le ucidă a fost implementat pentru a face față epidemiilor acestor stele-de-mare. Un un robot a fost chiar dezvoltat pentru a ucide stelele-de-mare mai eficient. Cu toate acestea, o investigație a Biroului Național Australian de Audit a concluzionat în noiembrie 2016 că guvernul nu a putut furniza nicio dovadă că programul de eliminare a funcționat sau a fost o utilizare inteligentă a banilor.
„S-ar putea ca, de fapt, să contribuie la dezvoltarea unor epidemii de stele-de-mare mai cronice și persistente”, a declarat Udo Engelhardt, un cercetător de frunte și șeful consultanței de cercetare Reefcare International, pentru The Guardian.
Viitorul Marii Bariere de Corali
Ce urmează pentru Marea Barieră de Corali rămâne o mare întrebare. Multe organizații lucrează din greu pentru a minimiza o gamă largă de pericole, iar vestea bună este că cel puțin unele dintre aceste eforturi par să funcționeze.
În septembrie 2018, Tourism and Events Queensland a anunțat o „actualizare pozitivă” conform căreia unele zone afectate ale Marii Bariere de Corali au arătat „semne semnificative de îmbunătățire”, a raportat Bloomberg.
„Când un recif este raportat ca ‘albit’ în presă, acest lucru omite adesea un detaliu critic despre cât de severă este albirea, la ce adâncime a avut loc albirea și dacă va cauza daune permanente coralilor din acel loc”, a declarat Sheriden Morris, directorul general al The Reef and Rainforest Research Center, într-o declarație pentru Bloomberg, adăugând că reciful „are o capacitate semnificativă de a se recupera după impacturi asupra sănătății precum evenimentele de albire”.
Morris a menționat că recuperarea este condiționată de condițiile de mediu și un alt eveniment major de albire ar putea avea loc dacă temperaturile oceanice continuă să crească.
Este clar că trebuie să acționăm rapid pentru a împiedica această minune naturală să dispară. Și pentru oricine a privit acea apă turcoaz și bogata sa faună sălbatică, chiar dacă numai în fotografii, nu există nicio îndoială că acest loc merită să luptăm pentru el.
