Bufnițele sunt celebre pentru cântecele lor târzii, dar nu sunt singurele care cântă la lumina lunii.
Ecosistemele de pe toată planeta adăpostesc o varietate surprinzătoare de păsări nocturne—de la privighetoare până la coțofene, cântecele lor fiind la fel de hipnotizante (sau incitante) ca orice altceva.
Cântecele lor fac parte din coloana sonoră naturală de la apus până la răsărit. Sunt rareori văzute, dar adesea auzite, ceea ce face ca acele păsări cu un repertoriu larg și divers să fie greu de identificat.
Continuă să citești despre aceste chemări bizare ale păsărilor noaptea, astfel încât să poți recunoaște artistul data viitoare când un minstrel ascuns te va fermeca.
De ce este important acest lucru pentru noi
Înțelegerea comportamentului păsărilor este esențială pentru protejarea biodiversității și conservarea habitatelor lor. Sperăm că, pe măsură ce învățăm mai multe despre specii uimitoare precum cele de pe această listă, vom fi cu toții mai motivați să le protejăm.
Privighetoarea nordică
Noaptea, privighetoarele nordice (Mimus polyglottos) sună ca un cor întreg. Această pasăre de mărime medie imită, de obicei, alți cântăreți—coțofene, orioli, șoimi—dar uneori chiar și sunetele broaștelor, ușile care scârțâie sau alarmele de mașină.
Privighetoarele nordice pot învăța 200 de cântece pe parcursul vieții lor. Ambele sexe cântă, dar bărbații sunt adesea mai vizibili și își aranjează cântecele în seturi sezoniere pentru toamnă sau primăvară.
Deși nu sunt chiar nocturni, masculii pot cânta 24 de ore pe zi în timpul sezonului de împerechere din primăvară până la începutul verii, mai ales în timpul lunii pline.
Spre deosebire de multe păsări nocturne, privighetorile nordice nu sunt timide și se așază la vedere. Sunt ușor de identificat după coada lungă și petele albe de pe aripi.
Privighetoarea comună
Cântecele privighetorilor comune (Luscinia megarhynchos) sunt ca niște fluiere, având note bogate îmbinate în balade puternice. Specia se înmulțește între aprilie și iulie în Africa de Nord, Europa, Orientul Mijlociu și Asia Centrală, apoi migrează în părți tropicale ale Africii pentru iarnă.
Privighetorile comune sunt celebre pentru timiditatea lor și obișnuiesc să cânte din siguranța unor tufișuri sau arbuști deasă. Doar masculii cântă—peste 200 de cântece—pentru a atrage o parteneră.
Privighetorile comune erau odată frecvente în Marea Britanie, dar numărul lor a scăzut cu 53% între 1995 și 2008, principala problemă fiind pierderea habitatului. Totuși, sunt încă abundente în alte părți, cu până la 31 de milioane de adulți în Europa și 81 de milioane în întreaga lume veche.
Whip-poor-will din est
Pentru oricine a auzit cântecul soul al whip-poor-will-ului din est (Antrostomus vociferus) care răsună prin pădure, nu e de mirare de ce această pasăre este adesea reprezentată ca un simbol al nopților de vară în muzică, film și literatură.
În primăvară și vară, whip-poor-will-urile se înmulțesc în păduri de foioase sau păduri mixte din Estul SUA și sudul Canadei. Dorm pe ascuns pe pământ ziua, unde penele lor se confundă cu frunzele căzute, iar apoi ies să mănânce insecte la apus și în nopțile cu lună plină.
Numele lor este onomatopee (aproape) pentru chemarea lor, pe care masculii o repetă uneori ore întregi în sezonul de împerechere.
„Cântecul poate părea să nu se mai termine,” spune Societatea Audubon, care observă că „un observator răbdător a numărat 1.088 de whip-poor-wills cântând rapid fără întrerupere.”
Great potoo
În pădurile tropicale din sud-estul Mexicului până în Bolivia, liniștea nopții este uneori spartă de un grohăit lent și gutural, asemănător cu un motan supărat.
Aceasta este chemarea unui great potoo (Nyctibius grandis), una dintre cele șapte specii de potoo, toate fiind păsări nocturne care se hrănesc cu insecte din regiunile neotropice.
Păsările se ascund în copaci ziua, folosindu-se de un camuflaj impresionant pentru a imita crengi rupte.
Great potoo cântă mai ales în nopțile cu lună, producând un sunet „destul de tare și gros BUAAaa” la intervale bine definite, spune zoologul Steven Hilty în cartea sa „Birds of Venezuela.”
Această chemare scurtă nu poate fi considerată un „cântec” în sensul tehnic al cuvântului, dar este totuși un exemplu unic de cât de fascinante pot fi păsările nocturne.
European robin
Privighetorile europene (Erithacus rubecula) tind să își apere teritoriul și să cânte acolo pe tot parcursul anului. Nu sunt în mod natural păsări nocturne, dar sunt bine adaptate la crepuscul, așa că de obicei sunt primele care cântă dimineața și ultimele care se opresc după apus.
„Privighetoarea este cea mai comună pasăre cântătoare nocturnă în orașele și grădinile din Marea Britanie,” scrie Societatea Regală pentru Protecția Păsărilor, menționând că privighetorile insomniace din Marea Britanie sunt adesea confundate cu privighetorile.
Cântatul nocturn a fost raportat și la alte specii non-nocturne, cum ar fi coțofenele, dar se pare că este mai frecvent la privighetorile europene.
Fiindcă sincronizarea lor se bazează în mare parte pe nivelul de lumină, privighetorile pot fi ușor păcălite de lumini electrice, iar cântatul constant vine cu riscul de a le supraîncărca.
Acestea pot beneficia de un mediu mai liniștit, deși cercetările au arătat că zgomotul din oraș în timpul zilei poate forța privighetorile să cânte și noaptea.
Great reed warbler
Multe specii de țarcașii și țarcașii din zona de stuf cântă intens noaptea în sezonul de împerechere, scrie RSPB, referindu-se la o gamă largă de specii din genul Acrocephalus.
Aceste păsări mici, care se hrănesc cu insecte, se întâlnesc din Europa de Vest și Africa până în Asia și Oceania, unele trăind chiar și în Hawaii și Kiribati.
O specie răspândită, great reed warbler (Acrocephalus arundinaceus), se înmulțește pe întreg teritoriul Europei și Asiei în primăvară și vară, apoi migrează în Africa sub-sahariană pentru iarnă.
Masculii atrag femelele cu un cântec puternic ce durează între 20 de secunde și 20 de minute, fără întrerupere, și poate fi auzit până la aproximativ 450 de metri distanță.
Black-crowned night heron
Heronii trăiesc pe toate continentele, cu excepția Antarctidei, vânând de obicei animale acvatice mici în apropierea zonelor umede sau surselor de apă.
Cel puțin 65 de specii sunt recunoscute la nivel mondial, unele având o vedere nocturnă destul de bună pentru a continua vânătoarea după apusul soarelui.
Totuși, pentru șapte specii, viața de noapte a fost atât de profitabilă încât acum sunt în mare parte nocturne, formând un grup divers de păsări cunoscute sub numele de heroni nocturni.
Una dintre cele mai cunoscute specii este heronul nocturn cu creștet negru (Nycticorax nycticorax), un hrănitor oportunist întâlnit în toată America de Nord (inclusiv majoritatea Statelor Unite), dar și în America de Sud, Africa și Eurasia.
Acesta poate trăi într-o gamă largă de zone umede, cuibărind în colonii, dar adesea hrănindu-se singur. Grohotele și lătrăturile sale nu sunt exact cântece, dar totuși adaugă o atmosferă înfiorătoare habitatelor sale după lăsarea întunericului.
Eurasian nightjar
Nightjarul eurasiatic (Caprimulgus europaeus Linnaeus) este o voce emblematică a serilor de vară din mare parte din Europa, Nordul Africii și Asia.
Folosește gura largă pentru a se hrăni cu insecte și pentru a cânta—în principal în jurul apusului și răsăritului, dar uneori și pe timpul nopții. Cuvântul „nightjar” se referă la chemarea puternică, aspră sau zbârnâitoare a masculului, care poate conține până la 1.900 de note individuale pe minut.
La fel ca whip-poor-wills și alte nightjars, face parte din ordinul Caprimulgiformes. Un mit vechi (și fals) sugera că nightjars fura laptele de capră noaptea.
Se pare că această credință a apărut din gura largă a păsărilor și obiceiul lor de a se hrăni în apropierea animalelor care pasc.
Black rail
Având dimensiunea unui șoarece, micuțul black rail (Laterallus jamaicensis) trăiește în mlaștini de coastă în diverse părți ale Americii, cu populații concentrate în California, pe coasta de sud a Statelor Unite, în Caraibe și Chile.
Este o pasăre timidă și rar este văzută, dar adesea se aude târziu în noapte cu un sunet distinctiv de tip ki-ki-doo.
Sunt o familie diversă de păsări care trăiesc la sol, native în diverse habitate de pe toate continentele, cu excepția Antarctidei. Multe specii caută refugiu în mlaștini sau păduri cu vegetație densă, inclusiv unele cunoscute pentru zgomotele lor nocturne distinctive.
De ce cântă păsările noaptea?
Deși cântecele păsărilor pot suna ca expresii pure de bucurie, ele au scopuri practice—în principal protecția, împerecherea sau căutarea hranei.
Păsările nocturne cântă noaptea pentru că atunci sunt treze, dar păsările diurne devin tot mai vocale după lăsarea întunericului din diverse motive care nu sunt tocmai încurajatoare.
În primul rând, poluarea luminoasă le perturbează ritmurile circadiene, păcălindu-le să creadă că e dimineața sau apus (momentul ideal pentru cântat al unei păsări diurne).
În al doilea rând, experții spun că poluarea fonică pe timpul zilei forțează păsările diurne să își facă timp de cântat noaptea, când este liniște. De asemenea, în zonele unde păsările nocturne sunt comune, păsările diurne s-ar putea trezi noaptea și să răspundă la cântatul lor.
