Ce viață se ascunde în cele mai adânci și întunecate părți ale oceanelor planetei noastre? Aceste zone izolate și neexplorate păstrează secrete despre comportamentul animalelor pe care oamenii nu le-au văzut niciodată.
Și pentru că există mai multe întrebări decât răspunsuri despre viața de la fundul oceanelor, imaginațiile noastre sunt alimentate de povești despre creaturi marine adânci, precum Kraken sau Monstrul din Loch Ness.
Dar există creaturi din lumi îndepărtate care trăiesc la mii de metri sub suprafață, și care s-au adaptat la mediul lor ostil de-a lungul milioanelor de ani, dobândind caracteristici fizice incredibile—și în unele cazuri, extrem de ciudate. Iată 16 locuitori ai adâncurilor mării care sunt rar văzuți.
Peștele pescăruș
Există mai mult de 200 de specii de pește pescăruș, care trăiesc în adâncurile întunecate ale oceanelor Atlantic și Antarctic, până la o milă sub suprafață. Acești carnivori sunt de obicei maro sau gri și pot ajunge până la 90 cm lungime, deși majoritatea sunt de aproximativ 30 cm.
Peștii pescăruși au capete mari, gură largă și dinți ascuțiți, care îi fac să arate ca ceva ieșit dintr-un film de groază. Doar femelele au apendicul care le dă numele.
Ele au o secțiune a coloanei vertebrale care iese deasupra gurii și funcționează ca o undiță. Vârful acesteia conține bacterii bioluminiscente care se aprind atunci când peștele pescăruș o mișcă pentru a atrage prada.
Nautilusul
Zona de habitat a nautilusului se află în general în adâncurile apelor marine din Pacificul de Vest, Samoa Americană și oceanul Indian de coastă. În timpul zilei, nautilusul poate fi găsit la o adâncime de până la 600 metri, dar noaptea se mută în ape mai puțin adânci pentru a se hrăni cu crabi eremiți și pești.
Ca și caracatițele și calmarul, acest nautilus splendid este un cefalopod, ceea ce înseamnă că „picioarele” sale (în acest caz tentaculele) sunt atașate de cap. Nautilusul are o vedere foarte slabă, deoarece ochii săi primitivi nu au lentile.
Pieleal sa protectoare, cu dungi maro și alb, are compartimente în formă de cameră. Camerele sunt închise, cu excepția celei exterioare mari: această secțiune conține animalul cu până la 90 de tentacule.
Nautilusul umple camerele interioare cu gaz pentru a rămâne pe loc sau adaugă lichid pentru a se scufunda.
Nautilusul a apărut acum aproximativ 4,5 miliarde de ani și de atunci a suferit puține schimbări.
Calmarul cu coadă de bici
Calmarul cu coadă de bici se află la fundul oceanului, în poziție verticală. Calmarul seamănă cu o furculiță de acordaj în această postură și o folosește pentru a rămâne în zona sa de hrănire.
Această creatură folosește înotătoarele de pe manta sa pentru a se deplasa prin apă și pentru a menține poziția de suspendare. Unele au pete bioluminiscente numite fotofore, care produc lumină pe piele sau în jurul ochilor.
Oamenii de știință știu foarte puține despre calmarul cu coadă de bici deoarece, până când submersibilele moderne de adâncime le-au observat în 1992, aceștia au putut examina doar specimene moarte. ROV-urile și AUV-urile dincepând cu anul 2011 au adus imagini mult mai clare.
Pește melc Mariana Hadal
Peștele melc Mariana Hadal (Pseudoliparis swirei) a fost observat la o adâncime de până la 8.181 metri, mai mult de 8 kilometri sub suprafață, în Groapa Mariana.
Acest habitat, denumit astfel, împrumută numele peștelui. Acești pești pot arăta ca niște mormoloci drăgălași, dar sunt prădători de vârf în habitatul lor. Datorită locuinței lor în adâncurile oceanului, aceștia s-au adaptat având mușchi mai subțiri, stomacuri, ficat și ouă mai mari și oase de cartilaj mai flexibile decât rudele lor care trăiesc în ape mai puțin adânci.
Oamenii de știință estimează că acești pești rezistă la o presiune echivalentă cu greutatea Turnului Eiffel așezat pe degetul mare al unei persoane.
Fangtooth comun
Fangtooth-ul comun trăiește în adâncurile întunecate ale oceanului—aproape de fundul mării. Acești pești trăiesc de obicei în ape tropicale și temperate, dar oamenii de știință i-au documentat și în subarctic.
În ciuda aspectului său feroce, fangtooth-ul este relativ mic—are aproximativ 18 cm. Dinții aceștia sunt atât de lungi încât peștele nu poate să își închidă gura.
Despre acest pește rămân multe mistere. Unii oameni de știință sugerează că fangtooth-ul este un prădător feroce care caută activ prada.
Alții sugerează că, asemenea multor organisme marine din adâncuri, preferă o vânătoare pe stilul ambuscadei. Ce este ciudat este că înghite prada întreagă și nu folosește acești dinți pentru a mesteca mai întâi.
Rechinul cookiecutter preferă apa caldă și trăiește în oceanele din apropierea ecuatorului, la adâncimi de până la 300 de metri. Gura sa, care pare desprinsă din coșmaruri, taie bucăți circulare de carne din victimele sale.
Un vizual înfricoșător, da, dar acești rechini sunt paraziți, ceea ce înseamnă că dăunează—dar nu ucid—alte pești sau mamifere marine.
În comparație cu alți rechini, aceștia sunt de dimensiuni mici, ajungând până la 48 cm.
Anterior, rechinii cookiecutter aveau numele comun de rechini „cigară” din două motive: în primul rând, corpurile lor sunt lungi și cilindrice ca o țigară, iar în al doilea rând, au un guler întunecat în jurul branhiilor, care seamănă cu banderola unei țigări.
De asemenea, au organe bioluminiscente care le permit să pară întunecați deasupra și luminoși de dedesubt. Cercetătorii cred că bara întunecată, combinată cu corpul iluminat, induce prada în eroare, făcând-o să creadă că un pește mic se află deasupra lor.
Viperfish
Neplăcutul viperfish bântuie oceanele tropicale și temperate la adâncimi de până la 5.000 de metri. De obicei, trăiește la aproximativ 1.500 metri adâncime în timpul zilei. Noaptea, se urcă în ape mai puțin adânci pentru a vâna.
Acest prădător este un alt pește din adâncuri cu o gură mare, o maxilar inferior gigantic și dinți ca niște colți. Asemenea peștelui pescăruș, viperfish are organe care produc lumină, pe care le atârnă lângă corpul său pentru a atrage prada.
Și dacă acea momeală nu funcționează, acești înotători rapizi își atacă victimele și le împalează cu dinții atât de lungi încât nu încap în gura lor.
Acest pește are mai multe culori, de la verde la argintiu, negru și albastru.
Rechinul soparla
Rechinii soparla sunt o altă specie de pești din adâncuri care sunt rar văzuți deoarece trăiesc de obicei la adâncimi de 500 la 1.000 metri sub apă.
Ar putea fi chiar sursa poveștilor despre monștri marini datorită corpurilor lor asemănătoare cu anghilele, având aproximativ 300 de dinți triunghiulari aranjați în 25 de rânduri.
Rechinul soparla poate ajunge până la 1,5 – 1,8 metri lungime. Interesant este că nimeni nu a văzut vreodată un frilled shark hrănindu-se.
Pestele lanterna
Peștii lanternă aduc propria lor lumină în habitatul lor situat la adâncimi de 400 până la 900 de metri sub apă în timpul zilei. Noaptea, ei urcă pentru a se hrăni până la 25 de metri sub nivelul mării.
Peștele lanternă folosește fotoforii de pe corpul și botul său pentru a furniza lumină, permițându-i să vadă cu ochii săi mari.
Acești înotători mici măsoară doar între 2 și 15 cm lungime și trăiesc la adâncimi de aproximativ 300 de metri în ape din întreaga lume.
Peștii lanternă sunt o parte esențială a lanțului trofic, servind ca hrană principală pentru animale mai mari, precum calmarul, tonul, somonul, balenele și pinguinii.
Din păcate, peștii lanternă consumă resturi de plastic din ocean, care devin apoi hrană pentru alte animale.
Crabul uriaș cu picioare de păianjen
Crabul uriaș cu picioare de păianjen se găsește la adâncimi de 150 până la 300 metri în Golful Suruga, în largul coastei Japoniei, unde oamenii îl consideră o delicatesă. În fiecare an, zeci de mii dintre aceștia sunt capturați.
Cea mai mare specie cunoscută de crab, crabul uriaș cu picioare de păianjen, poate ajunge la o deschidere a picioarelor de 3,6 metri, cu un corp de 40 cm lățime și poate cântări în jur de 18 kilograme.
Aceste crustacee masive pot trăi până la 100 de ani și mănâncă aproape orice. Dar sunt și pradă pentru animale mai mari, precum calmarul.
Pentru a se proteja când sunt tineri, uneori își decorează cochiliile lor, care sunt adesea portocalii și albe, cu alge și bureți de mare pentru a se camufla mai bine pe fundul oceanului.
Northern wolffish
Peștele lup nordic preferă adâncurile reci ale Atlanticului de Nord, trăind la adâncimi cuprinse între 100 și 1.700 de metri sub nivelul mării. Există un compus unic în sângele lor care acționează ca un antigel în apele înghețate.
Peștii lup nordici sunt prădători voraci, cu corpuri asemănătoare cu cele ale anghilelor, dinți mari, capete mari și maxilare puternice pentru a mânca prada cu carapace dure, precum aricii de mare, crabi și melci. Asemenea anghilelor, ei preferă fundurile stâncoase ale oceanului și pajiștile de alge unde se pot ascunde.
Acești pești solitari cresc până la 1,5 metri lungime și pot cântări până la 18 kilograme. Deși peștele lup nordic este albastru, el poate fi și de culoare maro purpuriu sau verde măsliniu palid.
Dacă, din întâmplare, vezi unul sau reușești să-l prinzi în timpul pescuitului, ai grijă, deoarece mușcăturile lor pot fi dureroase.
Rechinul migrator cu șase branhii
Rechinul migrator cu șase branhii este întâlnit în întreaga lume, dar se mută în ape mai puțin adânci pentru a se hrăni. Acești rechini care trăiesc pe fundul mării au corpuri puternice, capete late și ochi fluorescenți, albastru-verde. R
echinii migratori cu șase branhii variază în culoare de la gri la bej sau negru pe spate, dar sunt mai deschiși pe partea de jos. Și sunt mari; pot ajunge aproape la 5 metri lungime.
Au nevoie de multă hrană pentru a susține acest corp. Prada lor este formată din pește delfin, pește cu cioc, pește plat, cod, pește hag, lampreie, chimere, rațe, pește câine și rechini spinoși.
O adaptare fascinantă pe care acest rechin o are pentru a trăi în adâncurile întunecate este o fereastră pineală uriașă, o pată mare, de culoare deschisă între ochi, care permite de șapte ori mai multă lumină să intre în creierul său.
Viermi tubulari uriași
Comunități de viermi tubulari uriași se formează la mai mult de 1,5 kilometri sub apă în Oceanul Pacific, în jurul izvoarelor hidrotermale. Aceste fisuri de pe fundul oceanului emană apă fierbinte și acidă, precum și gaze toxice.
Dar chiar și în acest mediu întunecat și ostil, tuburile albe care se clatină pot crește până la 2,5 metri înălțime, cu o rată de până la 85 cm pe an.
Ei nu au gură sau sistem digestiv; în schimb, supraviețuiesc printr-o relație simbiotică cu bacteriile care trăiesc în interiorul lor. Și, așa cum sugerează numele lor, sunt cei mai grei viermi cunoscuți din lume.
Oamenii de știință au descoperit pentru prima dată viermii tubulari uriași în 1977, în largul coastei Insulelor Galapagos, în falia Galapagos, la aproximativ 2.400 metri adâncime.
Peștele vâslă
Acești pești alungiți trăiesc la adâncimi de 200 până la 300 de metri, dar unii se găsesc chiar și la 1.000 de metri. Se spune că peștii vâslă au inspirat poveștile despre „șerpii marini” de-a lungul timpului.
Uitându-ne la poze cu pești vâslă care ajung pe plaje, este ușor de înțeles de ce. Cel mai lung pește osos din lume poate ajunge până la 17 metri lungime și poate cântări 270 de kilograme.
Întâlnit în întreaga lume, acest pește nu este căutat pentru carnea sa gelatinoasă, deși unii oameni îl vânează ca trofeu. În loc de solzi, are tuberculi acoperiți cu un material numit guanină. Când ajunge la suprafață, pielea sa devine moale și ușor de deteriorat.
Squat lobsters
Squat lobsters, care nu sunt nici homari, nici crabi, trăiesc pe fundul mării la adâncimi de până la 3.000 de metri. Sunt cei mai strâns înrudiți cu crabi eremiți.
Squat lobsters sunt adesea orbi și, de obicei, au corpuri moi, fără cochilii pe spate. În schimb, se strecoară în crăpături, adesea în corali din adâncuri, pentru a-și proteja corpul și lasă cleștii expuși.
Acești gunoieri cresc doar câțiva centimetri lungime, dar brațele lor pot fi de mai multe ori mai lungi decât corpul.
Squat lobsters se hrănesc cu mese destul de neobișnuite, cum ar fi dieta pe bază de lemn a speciei Munidopsis andamanica, care se hrănește cu copaci căzuți sau epave de lemn.
Oasele de balenă și coajele de țestoasă fac parte din dieta altor specii.
Dinner plate jellyfish
Această meduză, denumită „dinner plate jelly”, este una dintre meduzele care trăiesc în întunericul mării, în acest caz, în adâncurile oceanului. Surprinzător, ele nu stau să aștepte hrana, ci aleg să caute activ zooplanctonul și alte meduze pe care le consumă.
Acest comportament este unic printre cnidarii. Okeanos Explorer a fotografiat meduza de mai sus în Munții Subacvatici Musicians, un grup de munți submersi la nord de Insulele Hawaii principale. Înainte de această explorare, zona nu primise multă atenție din partea oamenilor de știință.
Aceasta a documentat multe tipuri și aspecte ale vieții marine, inclusiv alte meduze mai puțin cunoscute și anterior descoperite, pentru prima dată.
