Ce este poluarea apei? Surse, impact asupra mediului, atenuare

Poluarea apei este definită de orice contaminanți deversați în ecosistemele acvatice care nu au capacitatea de a-i absorbi sau elimina. Aceasta include contaminarea cu deșeuri fizice, cum ar fi plasticul sau anvelopele de cauciuc, precum și contaminarea chimică, cum ar fi atunci când scurgerile ajung în cursuri de apă de la fabrici, ferme, orașe și mașini. Agenții biologici, cum ar fi bacteriile și virușii, pot, de asemenea, contamina apa. 

Toată viața de pe Pământ depinde de apă, ceea ce înseamnă că poluarea apei și toate sursele sale sunt amenințări foarte reale pentru ecosistemele noastre. Aici, vom descoperi de unde provine poluarea apei, cum afectează diferitele tipuri ecosistemele acvatice ale lumii și ce pot face organizațiile și cetățenii deopotrivă în această privință.

Surse de apă supuse poluării

Există două surse separate de apă pe planeta noastră expuse riscului de poluare. Prima este apa de suprafață – gândiți-vă la oceane, râuri, lacuri și iazuri. Această apă adăpostește multe specii de plante și animale care se bazează pe apă de bună calitate pentru supraviețuirea lor. Nu mai puțin importantă este apa subterană, care este stocată sub suprafață în acviferele Pământului, hrănește râurile și oceanele noastre și formează o mare parte din rezerva mondială de apă potabilă. 

Apa de suprafață și apa subterană pot fi poluate în mai multe moduri, și aici este util să înțelegem cum sunt adesea împărțite tipurile de poluare.

• Poluarea punctuală se referă la contaminanții care intră într-un curs de apă printr-o singură sursă identificabilă. Exemplele includ o țeavă de tratare a apelor uzate sau o conductă de petrol care prezintă scurgeri. 
• Poluarea difuză provine din multe locații împrăștiate. Exemplele includ scurgerile de azot din câmpurile agricole și scurgerile de apă pluvială care transportă contaminanți din sistemele de canalizare, drumuri, peluze și instalații industriale în râuri, lacuri și oceane.

Apa subterană, în special, este afectată de poluarea punctuală și difuză. O scurgere de substanțe chimice sau o scurgere de conducte se pot infiltra direct în sol, poluând apa de dedesubt. Dar, de cele mai multe ori, apa subterană se poluează atunci când surse difuze de contaminare, cum ar fi scurgerile agricole încărcate cu substanțe chimice, pătrund în acvifere.  

Impact asupra mediului

Impactul poluării apei poate părea evident: deteriorarea mediului și perturbarea ecosistemului. Cu toate acestea, există diferite niveluri ale pagubelor care pot apărea, așa că este important să aprofundăm și să identificăm zonele cheie și speciile afectate.

Deșeuri agricole și poluarea cu nutrienți

În fiecare vară, în largul coastei Louisianei și Texasului, oamenii de știință măsoară o zonă moartă – o zonă cu oxigen insuficient pentru a susține viața marină. Vinovatul: descărcarea de cursuri de apă care conține niveluri ridicate de poluare cu nutrienți.

Scurgerea de azot și fosfor din îngrășămintele agricole și deșeurile animale, împreună cu alți poluanți de pe uscat, cum ar fi pesticidele, curg în cursurile de apă care, în cele din urmă, se varsă în puternicul Mississippi și în alte râuri majore, care apoi transportă cantități masive de nutrienți în Golful Mexic.

Acești nutrienți stimulează producția de alge. Pe măsură ce algele mor, acestea se scufundă și se descompun, devenind hrană pentru bacteriile care consumă oxigen. Nivelurile scăzute de oxigen obligă multe specii marine să se deplaseze, creând zone vaste lipsite de viață. Zonele moarte apar și în sistemele acvatice și marine din alte părți ale Statelor Unite și din întreaga lume, inclusiv în Golful Chesapeake și Marile Lacuri. Uneori, algele în sine sunt toxice, făcând apa și chiar aerul din jur periculoase.

Deșeuri industriale și extractive

Substanțele chimice și metalele grele din instalațiile industriale și centralele electrice, împreună cu industriile extractive, cum ar fi forajul petrolier și gazier și mineritul, contaminează și ele apa, adesea cu consecințe devastatoare. 

Emisiile centralelor electrice reprezintă 30% din poluarea apei din surse industriale din Statele Unite. Metalele grele, cum ar fi plumbul, mercurul și arsenul, nu se degradează. În schimb, acestea se concentrează pe măsură ce se deplasează în lanțul trofic, bioacumulându-se în corpurile peștilor, faunei sălbatice și oamenilor.

Infrastructurile de foraj și transport al combustibililor fosili, cum ar fi conductele și tancurile, sunt alte surse importante de poluare a apei. Fracturarea hidraulică sau fracturarea hidraulică și forajul convențional de petrol și gaze, împreună cu stocarea și eliminarea apelor uzate, pot contamina acviferele. Acest lucru s-a întâmplat în Valea San Joaquin din California, unde fluidele toxice de deșeuri din operațiunile de foraj petrolier s-au scurs sau au migrat în apele subterane.

Accidentele cu conducte, cum ar fi deversarea de petrol din 2010 din Michigan, în care o conductă spartă a Enbridge Energy Partners a deversat un milion de galoane de țiței în râul Kalamazoo, sunt frecvente în Statele Unite. Exploziile de pe platformele petroliere offshore, cum ar fi deversarea de petrol din 1969 Santa Barbara și dezastrul Deepwater Horizon din 2010, împreună cu scurgeri de tancuri, cum ar fi deversarea de petrol Exxon Valdez din 1989, au provocat dezastre ecologice în ecosistemele marine și de coastă.

Apele uzate

Apele uzate se referă la tot ceea ce se scurge într-un canal sau printr-o țeavă de canalizare. Deșeurile umane conțin nu numai bacterii și viruși, ci și produse farmaceutice, nutrienți precum fosforul și azotul și contaminanți pe care i-am consumat. De asemenea, produsele de curățenie pentru uz casnic, produsele de îngrijire personală și substanțele chimice pentru peluze și grădini contribuie cu substanțe chimice și plastic suplimentare în apele uzate. 

Deși sistemele de tratare a apelor uzate filtrează o parte din acestea, chiar și cele mai sofisticate instalații de tratare nu elimină toți contaminanții. Și nu toate apele uzate ajung în sistemele de tratare. Sistemele septice îmbătrânite și prost gestionate, de exemplu, scurg ape uzate netratate în sol, contaminând direct sursele de apă de suprafață și subterană.

Scurgerile de apă pluvială reprezintă o altă amenințare. Când ploaia și zăpada lovesc suprafețe impermeabile, cum ar fi betonul și drumurile, care nu pot absorbi precipitațiile, aceasta curge în schimb către canale și ape de suprafață, preluând pesticide, ulei de pe drumuri și o mulțime de alte substanțe chimice. În plus, în timpul evenimentelor de precipitații abundente, multe instalații de tratare a apelor uzate eliberează ape uzate netratate în cursurile de apă.

Poluarea cu plastic

Materialele plastice reprezintă o altă provocare, deoarece producția rapidă de produse din plastic de unică folosință depășește capacitatea umanității de a gestiona deșeurile. Cantități semnificative de plastic ajung în cursurile de apă și, în cele din urmă, în oceanele lumii. Plasticul se spală pe plaje și se alătură unor girare enorme de deșeuri care alcătuiesc împreună Marea Pată de Gunoi din Pacific.

Odată ajunse în corpurile de apă, materialele plastice se descompun pur și simplu în componente din ce în ce mai mici, numite microplastice. Aceste microplastice ajung în organismele marine, inclusiv peștii pe care îi consumă oamenii, ingerând particule minuscule din pungile noastre de plastic, sticlele de apă și îmbrăcămintea sintetică.

Pe lângă ingerarea plasticului, păsările și viața marină mor din cauza încurcării în uneltele de pescuit, inelele de sticle și alte resturi de plastic.

Schimbările climatice

Schimbările climatice sunt atât un factor care contribuie la poluarea apei, cât și o consecință a acesteia. Condițiile meteorologice extreme, cum ar fi furtunile intense și seceta, agravează calitatea apei, în timp ce temperaturile mai ridicate ale apei încurajează înflorirea algelor și împiedică creșterea plantelor native, cum ar fi ierburile marine, care sechestrează carbonul și filtrează contaminanții. Emisiile de carbon provoacă acidificarea oceanelor, ceea ce afectează în continuare ecosistemele marine și inhibă capacitatea plantelor și animalelor de a absorbi carbonul.

Schimbările climatice converg, de asemenea, cu poluarea apei pentru a diminua rezervele mondiale de apă potabilă. Numai înțelegând relația dintre aceste probleme și abordându-le împreună, lumea va evita crizele acute și cronice ale apei.

Cum să atenuăm poluarea apei

Poluarea cauzată într-o parte a lumii poate afecta o comunitate din alta. Dar frontierele politice fac dificilă impunerea unui singur standard pentru a reglementa modul în care folosim și protejăm apa lumii.

Cu toate acestea, o serie de legi internaționale vizează prevenirea poluării apei. Acestea includ Convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării din 1982 și Convenția internațională MARPOL din 1978 pentru prevenirea poluării de la nave. În Statele Unite, Legea privind apa curată din 1972 și Legea privind apa potabilă sigură din 1974, printre alte legi, au fost create pentru a ajuta la protejarea atât a resurselor de apă de suprafață, cât și a celor subterane. 

În plus, acțiunile globale de înlocuire a combustibililor fosili cu surse de energie regenerabile și de atenuare a impactului schimbărilor climatice asupra resurselor de apă contribuie la combaterea poluării apei. 

În ciuda acestor și altor acțiuni de protejare a calității apei, unele locuri nu dispun de infrastructura necesară pentru a atinge standardele. În alte cazuri, un guvern poate să nu aibă resursele sau voința politică de a reglementa industria și de a aplica controalele poluării.