Scurgerea de petrol Exxon Valdez: istorie și impact

Scurgerea de petrol Exxon Valdez din 1989 a fost cea mai mare scurgere de petrol din SUA (10,8 milioane de galoane) și una dintre cele mai mari din lume — până când a fost depășită de scurgerea de petrol Deepwater Horizon din 2010, care a deversat 134 de milioane de galoane de petrol. Catastrofa ecologică a avut loc în Prince William Sound, Alaska, o locație notorie greu accesibilă, ceea ce a făcut foarte dificilă reacția rapidă și eficientă la scurgere.

Petrolierul Exxon Valdez — care dă numele scurgerii de petrol — a părăsit câmpul petrolier Prudhoe Bay de pe versantul nordic al Alaskăi transportând 53 de milioane de galoane de petrol. Destinația sa finală trebuia să fie Long Beach, California, dar petrolierul a lovit un recif la doar câteva ore după ce a plecat din Valdez, Alaska.

Scurgerea a avut efecte devastatoare imediate și pe termen lung asupra mediului, afectând negativ atât viețile umane, cât și fauna sălbatică. Apele din Alaska găzduiesc vidre de mare, somoni, foci și păsări marine, iar scurgerea a ucis zeci de mii dintre acestea, precum și multe alte animale. În total, scurgerea a afectat 2.092 de kilometri de coastă.

Scurgerea de petrol

Scurgerea a început pe 24 martie 1989 la 00:05 a.m., când petrolierul, care părăsise terminalul Alyeska Pipeline din Valdez, Alaska, cu câteva ore mai devreme, a lovit un recif în Prince William Sound. Conform unui raport al Administrației Naționale Oceanice și Atmosferice (NOAA), în 30 de minute de la impactul inițial, ofițerul secund a constatat că toate tancurile de marfă din centru și de la tribord deversau petrol în Sound. Alte tancuri au fost avariate, iar stabilitatea întregii nave era pusă sub semnul întrebării.

În momentul în care investigatorii Gărzii de Coastă a SUA s-au urcat la bordul Exxon Valdez — la doar patru ore după ce eșuase — 7 milioane de galoane fuseseră deja eliberate. Pe la ora 6 a.m., 9 milioane de galoane de petrol erau deja dispersate în Prince William Sound, iar în cele din urmă au fost deversate 10,8 milioane de galoane.

Cauzele scurgerii

Deși vina inițială pentru scurgere a căzut asupra căpitanului navei Exxon Valdez, Joseph Hazelwood, el a fost găsit nevinovat de acuzația de infracțiune gravă într-un proces din 1990. A fost găsit vinovat de o infracțiune minoră și a trebuit să efectueze serviciu în comunitate.

National Transportation Safety Board (NTSB) a constatat cinci cauze principale pentru scurgere:

1. Volumul excesiv de muncă care a cauzat oboseală. Ofițerul al treilea nu a reușit să conducă corect nava din cauza lipsei de somn din noaptea precedentă combinată cu munca dintr-o „zi stresantă, solicitantă fizic”.
2. Paza de navigație necorespunzătoare a comandantului de serviciu la momentul respectiv.
3. Eșecul Companiei de Transport Naval Exxon de a se asigura că comandantul era supravegheat corespunzător și de a oferi suficient timp de odihnă echipajului (și un număr suficient de membri ai echipajului pentru ca acest lucru să fie posibil).
4. Eșecul sistemului de trafic naval al Gărzii de Coastă a SUA.
5. Servicii de pilotaj și escortă ineficiente.

Reacția inițială și curățarea

Până la răsăritul soarelui pe 24 martie, amploarea uriașă și nevoia semnificativă de curățare erau deja evidente din sondajele aeriene. Reacția inițială pentru a împiedica răspândirea petrolului a fost încetinită de lipsa echipamentelor și a lucrătorilor aflați în vacanță de la terminalul Alyeska Pipeline. Când oamenii au sosit pentru a ajuta, au constatat că singura șlepă aflată în apropiere pentru a ajuta la izolarea scurgerii era în reparație.

Din aceste și alte motive, raportul NOAA afirmă că orele de după scurgere au fost, „un coșmar de pregătire și execuție precare, care fusese avertizat și prezis cu cel puțin cinci ani înainte de 1989 atât de către Departamentul de Mediu din Alaska, cât și de EPA SUA.”

Dispersanți chimici și ardere

Datorită provocărilor zonei, inclusiv o coastă accidentată, locație izolată, habitat sensibil pentru fauna sălbatică și pescării, au fost folosite imediat metode de curățare mai noi, mai puțin testate, inclusiv dispersanți chimici. Există îngrijorări cu privire la faptul că dispersanții împing petrolul în coloana de apă, unde poate dăuna altor organisme, deci nu este o soluție perfectă, dar poate ajuta la menținerea petrolului departe de animalele de la suprafața apei.

Prima rundă de dispersant chimic Corexit 95271 a fost aplicată dintr-un elicopter și a ratat cea mai mare parte a zonei țintă. Încă șase aplicări ale dispersantului au fost făcute între 24 și 28 martie, iar alte trei au fost încercate în aprilie, dar testele de monitorizare au arătat „niciun beneficiu semnificativ” de la utilizarea dispersantului. Un total de aproximativ 170.000 de litri de dispersant a fost pulverizat.

O parte din petrol a fost arsă, și aceasta s-a dovedit a fi o metodă mai reușită de eliminare a petrolului decât dispersanții. Primul test a ars aproximativ 57.000 de litri de țiței deversat, și s-au făcut planuri pentru a utiliza tehnica în alte zone, dar un sistem de furtună pe 27 martie a răspândit pata de petrol — care fusese o masă mare și conectată de petrol plutitor — pe scară largă, astfel încât arderea nu mai era o opțiune viabilă.

Pe măsură ce orele și zilele treceau, petrolul a devenit mai dificil de curățat decât ar fi fost dacă ar fi fost izolat rapid după scurgere. Pe parcursul lunilor care au urmat scurgerii, furtunile, vântul și curenții oceanici au distribuit petrolul deversat pe 2.092 de kilometri de coastă, de la reciful din Prince William Sound până la Golful Alaska.

Impactul asupra mediului

Scurgerea a avut atât impacturi acute, pe termen scurt, asupra faunei sălbatice și a sănătății mediului, cât și efecte pe termen lung care persistă până în prezent.

Impact pe termen scurt

O varietate de animale sălbatice din Prince William Sound și cele care trăiau sau foloseau țărmurile intertidale stâncoase au fost parțial sau în întregime acoperite cu țiței toxic în zilele care au urmat scurgerii de petrol. Conform raportului NOAA, estimările pierderilor de animale sălbatice includ „250.000 de păsări marine, 2.800 de vidre de mare, 300 de foci comune, 250 de vulturi pleșuvi, până la 22 de balene ucigașe și miliarde de ouă de somon și hering.” Cu toate acestea, este dificil să se cunoască numărul exact al animalelor ucise de scurgere, deoarece majoritatea corpurilor moarte din apă s-au scufundat.

Deși experții în mamifere marine au crezut că balenele și orci (balene ucigașe) se vor ține departe de o scurgere de petrol, ceea ce le-ar reduce expunerea la toxinele din apă, orci au fost văzute în petrol, lângă petrolier și aproape de operațiunile de colectare a petrolului.

Moștenirea ecologică a scurgerii de petrol

În ciuda eforturilor a 10.000 de lucrători, 1.000 de vase, 100 de aeronave și patru ani de muncă, doar aproximativ 14% din petrolul deversat a fost curățat prin acțiunile umane.

Potrivit Exxon Valdez Oil Spill Trustee Council, un grup de administratori de stat și federali responsabili cu colaborarea cu publicul și oamenii de știință pentru a supraveghea cheltuirea celor 900 de milioane de dolari pe care Exxon a fost forțată să îi plătească pentru costurile de curățare, petrolul a persistat mult mai mult decât era de așteptat. După un proces de curățare de doi ani, s-a crezut că procesele naturale vor elimina restul petrolului din mediu. Acest lucru nu s-a întâmplat, iar petrolul de-a lungul coastelor persistă și astăzi, inclusiv o parte care „și-a păstrat toxicitatea inițială”.

Raportul administratorilor afirmă: „Oamenii de știință care au studiat soarta petrolului au estimat că 20% s-a evaporat, 50% s-a biodegradat, 14% a fost curățat, 13% a rămas în sedimentele subtidale, 2% a rămas pe coaste și mai puțin de 1% a rămas în apă.”

Impact pe termen lung asupra faunei sălbatice

Impacturile pe termen lung ale scurgerii de petrol sunt încă studiate și înțelese, dar păsările marine, vidrele de mare, balenele ucigașe și animalele din comunitățile subtidale au fost toate afectate. Studiile finanțate de Trustee Council au constatat că daunele pe termen lung cauzate acestor animale „pot egala sau depăși vătămarea acută din momentul scurgerii.”

Monitorizarea populațiilor de orci a relevat „dovezi circumstanțiale, dar convingătoare, pentru efecte profunde care pot duce la extincție într-o subpopulație de orci.” Populațiile de vidre de mare au fost afectate negativ timp de cel puțin 10 ani după scurgere, deoarece expunerea la petrol a dus la leziuni pulmonare, hepatice și renale pentru acele animale pe care nu le-a ucis imediat. În plus, furtunurile de apă de înaltă presiune folosite pentru a muta petrolul de pe plaje au distrus straturile complexe de nisip și sediment care susțin bivalvele pe care le mănâncă vidrele.

Impacturi mai puțin evidente au inclus expunerea peștilor la hidrocarburi în timpul stadiilor incipiente ale vieții. Populația de somon roz și-a revenit în mare parte, dar nivelurile de hering încă nu și-au revenit. Păsările marine care depindeau de anumite tipuri de pești care au fost uciși sau ale căror populații au scăzut au suferit propriile scăderi ale populației din cauza lipsei de hrană.

Persistența petrolului în mediu a încetinit, conform raportului Trustee Council, recuperarea anumitor specii sălbatice.

Alte impacturi pe termen lung

Impacturile asupra mediului și faunei sălbatice nu sunt singurele consecințe de lungă durată ale scurgerii de petrol Exxon Valdez.

Impact economic

Cuvântul „devastator” este adesea folosit cu referire la impactul pe care scurgerea de petrol l-a avut asupra pescăriilor și industriei turismului din Alaska.

Pescăriile de somon și hering au pierdut venituri nu doar în 1989, dar au fost cel mai grav afectate în 1993, când ouăle care fuseseră depuse — și distruse de scurgere — ar fi ajuns la maturitate. O estimare plasează costul la 300 de milioane de dolari daune economice pentru peste 32.000 de persoane a căror muncă depinde de pescării.

Potrivit popoarelor indigene din regiune, mijloacele lor de trai și modul lor de viață au fost alterate pentru totdeauna.

Este greu să se cuantifice valoarea miilor de animale care au fost ucise de scurgere, dar au fost făcute unele estimări pentru costul de înlocuire per unitate al păsărilor marine, mamiferelor și vulturilor: acea valoare a fost de 2,8 miliarde de dolari.

Cheltuielile din turism au scăzut cu 35% în sud-vestul Alaskăi în anul următor scurgerii, iar cheltuielile vizitatorilor au dus la o pierdere de 19 milioane de dolari pentru economia din Alaska.

La doi ani după scurgerea Exxon Valdez, pierderile economice pentru pescuitul recreativ au fost estimate la 31 de milioane de dolari.

Costuri pentru Exxon

Exxon a cheltuit peste 3,8 miliarde de dolari pentru a curăța scurgerea de petrol, sumă care a acoperit plata directă a oamenilor pentru sarcini precum spălarea animalelor sălbatice și pulverizarea plajelor acoperite cu petrol, dar a compensat și 11.000 de locuitori locali pentru pierderea de venit. Această sumă a inclus și amenzi.

Cu toate acestea, în 1994, un juriu din Anchorage a constatat că neglijența Exxon ar trebui recunoscută și a acordat victimelor scurgerii 5 miliarde de dolari daune. Exxon a făcut apel la decizie, care a fost redusă la jumătate de o curte de apel. Au continuat să facă apel, petrecând 15 ani în instanță, până când cazul a ajuns la Curtea Supremă a SUA în 2006. Curtea Supremă a redus daunele punitive acordate la 507 milioane de dolari — echivalentul veniturilor companiei pe aproximativ 12 ore.

Legislație

În 1990, Congresul SUA a adoptat Oil Pollution Act (OPA), care a impus eliminarea treptată a petrolierelor cu o singură cocă. Ideea a fost că o cocă dublă ar putea păstra conținutul de petrol dacă coca exterioară ar fi avariată.

OPA a înființat și un fond de încredere finanțat printr-o taxă pe petrol. Acesta este disponibil „pentru a curăța scurgerile atunci când partea responsabilă este incapabilă sau reticentă să o facă.”

Practici industriale

În plus, OPA cere petrolierelor și altor locații de depozitare a petrolului să creeze planuri detaliate despre ce vor face ca răspuns la scurgeri mari de petrol. Ar trebui să existe și planuri de urgență zonale pentru a se pregăti pentru scurgerile de petrol la scară regională.

Garda de Coastă a publicat reglementări specifice pentru petroliere și are un sistem de urmărire prin satelit pentru a monitoriza navele din zonă. Există și remorchere specifice care ghidează petrolierele în și dinspre Valdez către Oceanul Pacific.