Legea privind Apa Potabilă Sigură (SDWA) este o lege care protejează calitatea apei potabile în Statele Unite. Adoptată de Congres în 1974 și modificată în 1986 și 1996, SDWA se aplică fiecărui sistem public de apă din țară, precum și surselor acestora din râuri, lacuri, rezervoare, izvoare și puțuri de apă subterană (indiferent dacă sunt deținute public sau privat).
Agenția pentru Protecția Mediului din Statele Unite (EPA) colaborează cu guvernele statelor individuale pentru a se asigura că standardele sunt respectate în cadrul sistemelor locale de apă, protejând comunitățile de contaminanții naturali și cei creați de om. Potrivit EPA, „92% din populația SUA care primește apă prin sisteme comunitare are acces la apă potabilă care îndeplinește toate standardele de sănătate pe tot parcursul anului.”
Agenția pentru Protecția Mediului din Statele UnitePotrivit EPA
Originile legii privind apa potabilă sigură
La sfârșitul anilor 1960, rapoartele din mass-media despre poluarea apei și focarele de boli transmise prin apă au determinat guvernul să efectueze mai multe studii de cercetare pentru a identifica problemele legate de aprovizionarea cu apă a țării.
În special, un studiu realizat de Serviciul de Sănătate Publică în 1970 a descoperit că 41% din cele 969 de sisteme publice de apă investigate furnizaseră apă inferioară sau potențial periculoasă cetățenilor.
Având în vedere că proiectul a examinat doar 5% din totalul național, era clar că țara trebuia să-și regândească serios tehnologiile, cunoștințele și politicile în domeniul apei. Aceste constatări, printre altele, au inspirat Congresul să adopte Legea privind Apa Potabilă Sigură.
SDWA a stabilit standarde minime pentru a proteja apa de la robinet a țării și a solicitat proprietarilor și operatorilor de sisteme publice de apă să respecte aceste standarde. În timp ce SDWA inițial s-a concentrat în principal pe tratarea apei, amendamentele din 1996 au recunoscut importanța protejării apei de la sursă, oferind instruire operatorilor, finanțare pentru îmbunătățiri și informații publice accesibile despre sursa apei. Amendamentele din 1996 au solicitat, de asemenea, EPA să ia în considerare cea mai bună știință revizuită de colegi în deciziile sale privind SDWA.
Rezumatul legii
SDWA nu numai că protejează sursa de apă, ci și tratarea și distribuirea acesteia.
Sistemele de apă sunt responsabile de tratarea și testarea apei pentru a se asigura că contaminanții din apă de la robinet nu depășesc standardele SDWA, raportând rezultatele la departamentul de stat. Dacă un sistem de apă nu respectă standardele, furnizorul de apă este obligat să-și anunțe clienții, precum și EPA.
Unele sisteme de apă pregătesc, de asemenea, rapoarte anuale pentru clienți și se bazează pe comitetele consultative ale cetățenilor și liderii civici pentru a proteja resursele.
EPA utilizează, în general, un proces în trei etape pentru a-și stabili standardele de apă:
- În primul rând, identifică contaminanții care prezintă un risc pentru sănătatea publică și îi supune studiilor suplimentare.
- În al doilea rând, EPA determină un obiectiv maxim al nivelului de contaminanți (MCLG). MCLG este nivelul de concentrație al unui poluant specific sub orice risc cunoscut sau previzibil pentru sănătate.
- În cele din urmă, agenția specifică oficial nivelul maxim admisibil pentru fiecare contaminant.
Obiectivele nivelului maxim de contaminanți
Sursele de contaminare a apei pot include substanțe chimice și minerale naturale (cum ar fi arsenul), practicile de utilizare a terenurilor (cum ar fi îngrășămintele sau pesticidele), deșeurile industriale și deversările de canalizare.
Obiectivul nivelului maxim de contaminanți (MCLG) se referă la nivelul unui contaminant din apă sub care nu există în prezent niciun risc cunoscut sau previzibil pentru sănătatea umană. Acesta oferă o marjă de siguranță pentru obiectivele de sănătate publică, dar nu este obligatoriu.
Niveluri maxime de contaminanți
EPA a stabilit limite și programe de testare a apei pentru peste 90 de contaminanți pentru a proteja sănătatea umană. Statele individuale au responsabilitatea de a stabili și a aplica propriile standarde de apă potabilă, atâta timp cât aceste standarde sunt egale sau depășesc standardele naționale ale EPA. Dacă nu există o metodă fiabilă sau „economică” de detectare a contaminanților, EPA specifică în schimb o „tehnică de tratare” care descrie modul de tratare a apei pentru a elimina contaminanții.
Nivelul maxim de contaminanți (MCL) este cel mai înalt nivel de contaminant permis în apa potabilă, care este de obicei stabilit aproape de MCLG. Cu toate acestea, spre deosebire de MCLG-uri, MCL-urile sunt obligatorii de către EPA.
Contaminanții sunt clasificați în unul dintre cele șase grupe: microorganisme, dezinfectanți, subproduși de dezinfectare, substanțe chimice anorganice, substanțe chimice organice și radionuclizi.
Standarde secundare și recomandări de sănătate
Pe lângă nivelurile maxime de contaminanți, EPA stabilește, de asemenea, reglementări naționale secundare neobligatorii pentru apa potabilă pentru 15 contaminanți.
Aceste reglementări secundare sunt recomandate pentru a gestiona calitățile mai estetice ale apei potabile, cum ar fi gustul, culoarea sau mirosul. Deși nu sunt obligatorii, EPA solicită o notificare specială atunci când anumite elemente, cum ar fi fluorul (care poate provoca decolorarea dinților), depășesc anumite niveluri.
De ce să includeți acești contaminanți dacă nu prezintă riscuri pentru sănătate? EPA consideră că atunci când sunt prezenți peste nivelurile standard, contaminanții pot determina oamenii să înceteze să mai utilizeze apa din sistemul public de apă, chiar dacă este sigură pentru băut.
Încălcări
Amendamentul din 1996 prevede că publicul trebuie să primească un raport anual național de conformitate care să rezume încălcările sistemelor publice de apă. Ca răspuns, EPA și agențiile principale inițiază acțiuni de aplicare a legii în jurisdicțiile lor. În 2016, au existat 51.573 de sisteme publice de apă în Statele Unite care au avut cel puțin o încălcare.
51.573 de sisteme publice de apă
Surse de apă subterană
Apa subterană, sau sursele de apă subterană, se găsesc în crăpăturile și spațiile din sol, nisip și rocă. Apa subterană apare atunci când ploaia se infiltrează în pământ, mai degrabă decât să cadă pe o suprafață de apă sau să se scurgă într-o suprafață de apă din apropiere. În cele din urmă, apa subterană reapare atunci când este extrasă dintr-un puț sau un izvor, se scurge dintr-o excavație a pământului sau se intersectează cu un corp de apă din apropiere.
Apa subterană poate uneori să fie contaminată prin activități naturale sau umane, de exemplu, prin deversări accidentale de deșeuri industriale, sisteme septice, puțuri de injecție sau apă de irigații contaminată. Deoarece apa subterană poate fi deosebit de dificilă sau costisitoare de curățat dacă este contaminată, EPA a implementat o Regulă a Apelor Subterane în 2006 pentru a proteja sistemele publice de apă de microorganismele care provoacă boli.
De ce contează legea privind apa potabilă sigură
1 din 3 persoane din întreaga lume nu au acces la apă potabilă sigură la nivel global. Potrivit UNICEF și Organizației Mondiale a Sănătății, există aproximativ 2,2 miliarde de persoane care nu au servicii de apă potabilă gestionate în siguranță și un total de 144 de milioane de persoane care beau apă de suprafață netratată.
În 2014, o schimbare a alimentării cu apă a orașului în Flint, Michigan, a provocat o criză majoră de sănătate publică și ulterior o stare de urgență federală. Imediat după ce orașul a început să-și ia apa din râul Flint (se pare ca o măsură de economisire a banilor), locuitorii au început să se plângă de o serie de probleme, de la erupții cutanate și căderea părului până la gustul și mirosul apei. O serie de rapoarte, inclusiv câteva realizate de Comisia pentru Drepturile Civile din Michigan, au susținut că rasismul sistemic și inechitatea de mediu au contribuit la criză; rapoartele au fost susținute de faptul că aproape 39% din locuitorii din Flint trăiesc sub pragul sărăciei și 54% din locuitori sunt de culoare neagră.
Comisia pentru Drepturile Civile din Michigan
Au existat și alte studii care arată că încălcările Legii privind Apa Potabilă Sigură sunt mai mari în comunitățile cu venituri mici cu populații mai mari de minorități. Un studiu din 2017 realizat de American Water Works Association a constatat că trecerea de la o comunitate cu 0% populație hispanică la o comunitate cu 80% populație hispanică și 40% sărăcie a crescut numărul estimat de încălcări de la 0,09 la 0,17 pe an; numărul mediu anual de încălcări ale sănătății în Statele Unite în general este de 0,19.
EPA continuă să colaboreze cu partenerii federali, de stat și privați de reglementare pentru a se asigura că comunitatea reglementată respectă legile care protejează sănătatea umană și mediul înconjurător, cu programul de monitorizare a conformității cu Legea privind Apa Curată.
programul de monitorizare a conformității cu Legea privind Apa Curată
