Schimbările climatice accelerate pot fi deosebit de dure pentru animalele specializate, a căror concentrare pe anumite alimente se poate întoarce împotriva lor pe măsură ce anotimpurile se schimbă. Unele păsări migratoare, de exemplu, apar acum prea târziu sau prea devreme pentru festinurile lor obișnuite de primăvară.
Aceasta este o problemă mai mică pentru generaliști precum urșii grizzly, care au învățat să exploateze o gamă mai largă de plante și prăzi. Dar ce se întâmplă dacă, în loc să rateze o sursă sezonieră de hrană, trebuie să aleagă între două care apar în mod normal în momente diferite?
Urșii Kodiak din Alaska — o subspecie masivă de urs brun, cunoscuți și sub numele de grizzlies — au renunțat recent la faimoasele lor vânători de somon din cauza schimbărilor climatice, potrivit unui nou studiu, dar nu pentru că somonul este rar. Vremea mai caldă a dus la suprapunerea unei surse diferite de hrană cu migrația anuală a somonului, punând urșii în fața unei alegeri neobișnuite între două dintre alimentele lor preferate în același timp.
Și deși iubesc somonul, acești omnivori par să dorească cealaltă hrană chiar mai mult. Când aceasta și-a făcut debutul timpuriu, au părăsit pâraiele cu somon — unde de obicei ucid între 25 și 75 la sută din somon — și s-au mutat pe dealurile din apropiere.
Ce i-ar putea ademeni pe urșii grizzly departe de atâta pește? Fructele de soc, se pare.
Respect pentru soc
Publicat săptămâna aceasta în Proceedings of the National Academy of Sciences, studiul a analizat de ce urșii au abandonat vânătorile de somon în arhipelagul Kodiak din Alaska în vara anului 2014. În lunile iulie și august ale acelui an, pâraiele cu apă dulce ale insulelor s-au umplut ca de obicei cu migrația anuală a somonului. Această abundență este în mod normal prădată de urși, dar, după cum explică Ed Yong în The Atlantic, acest lucru nu s-a întâmplat în 2014.
Alți prădători abia dacă au avut un impact, spune co-autorul studiului, Jonathan Armstrong, pentru Yong. „Ar fi fost grămezi de somon mort, pur și simplu mucegăind,” spune Armstrong, ecologist la Universitatea de Stat din Oregon (OSU). „Bacteriile îi mâncau în locul urșilor.”
Datele de la zgărzile de urmărire au arătat că urșii se aflau pe dealurile din apropiere în loc să pescuiască în pâraie. Dealurile cu soc roșu păreau cele mai populare, iar o analiză a excrementelor locale de urs a relevat multe coji de fructe de soc și puține semne de somon.
Urșii Kodiak sunt deja mari fani ai fructelor de soc, dar acestea se coc de obicei la sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie — la sfârșitul sezonului de somon. Urșii sunt obișnuiți să mănânce aceste alimente în ordine, trecând la fructele de soc după ce somonul a dispărut. Dar, folosind date istorice de temperatură, autorii studiului au descoperit că temperaturile în creștere au ajutat fructele de soc din Kodiak să își devanseze programul.
În anii cu vreme de primăvară deosebit de caldă, precum 2014, socul roșu „a rodit cu câteva săptămâni mai devreme,” scriu cercetătorii, „și a devenit disponibil în perioada în care somonul depunea icrele în pâraiele tributare.” După cum co-autorul William Deacy declară pentru Phil McKenna de la InsideClimate News, acest lucru i-a forțat pe urși să ia o decizie.
„Este, în esență, ca și cum micul dejun și prânzul ar fi servite în același timp, iar apoi nu mai este nimic de mâncat până la cină,” spune Deacy, biolog la OSU. „Trebuie să alegi între micul dejun și prânz pentru că nu poți mânca decât o anumită cantitate odată.”
Urșii au ales fructele de pădure, o decizie aparent proastă, deoarece somonul oferă o densitate energetică dublă. Dar cercetările au arătat că fructele de soc au un profil nutritiv mai bun pentru a ajuta urșii bruni să câștige masă rapid — o parte cheie a pregătirilor lor pentru iarnă. Fructele lor conțin 13 până la 14 la sută proteine, aproape de cele 17 la sută identificate ca optime pentru urșii bruni într-un studiu din 2014. Somonul care depune icre conține aproximativ 85 la sută proteine, notează McKenna, și necesită mai multă energie pentru a fi descompus.
Strictul necesar al urșilor
Urșii Kodiak s-ar putea adapta bine la această schimbare, spun cercetătorii, având în vedere habitatele lor bogate și dietele diverse. Totuși, există locuri în America de Nord unde urșii grizzly se bucură de mult mai puțină securitate alimentară, așa că ar putea fi mai vulnerabili la o schimbare în fenologie, sau sincronizarea evenimentelor biologice precum migrația, înflorirea și reproducerea.
Și această schimbare ar putea totuși crea probleme și pentru ecosistemul Kodiak. Deoarece urșii ucid în mod normal atât de mult somon — până la 75 la sută, inclusiv mulți înainte ca aceștia să depună icrele — aceasta este o schimbare mare pentru fauna sălbatică a insulelor. Poate fi o veste bună pentru somon, dar, așa cum subliniază cercetătorii, multe alte animale terestre obțin în mod normal nutrienți valoroși din tot somonul lăsat pe uscat de festinurile urșilor.
„Urșii au trecut de la consumul de somon la cel de fructe de soc, perturbând o legătură ecologică ce fertilizează în mod tipic ecosistemele terestre și generează rate ridicate de mortalitate pentru somon,” scriu ei. „Aceste rezultate demonstrează un mecanism subapreciat prin care fenologiile modificate de climă pot altera rețelele trofice.”
