Speciile de animale invazive au o reputație proastă—de la insecte care ucid copacii la porci sălbatici furioși, acestea deseori sufocă fauna nativă și modifică mediul în care invadează. Totuși, nu este vina lor — ele sunt aproape întotdeauna introduse în noi zone de către oameni.
Ce este o specie invazivă?
Specii invazive sunt plante și animale care au fost mutate, de obicei pe distanțe mari, în afara habitatului lor nativ și într-o nouă regiune, afectând celelalte specii care trăiesc acolo. „Invaziv” nu se referă la o specie în ansamblu, ci mai degrabă la populații particulare ale acelei specii în funcție de locație.
Deseori, speciile invazive proliferează rapid deoarece le lipsesc prădătorii naturali care le-ar ține populația sub control. Ele variază de la insecte minuscule care poartă boli noi la prădători de vârf care pot răsturna un întreg lanț trofic.
Aflați mai multe despre 10 specii invazive care au ajuns să domine noi peisaje și au schimbat mediul pentru totdeauna.
Râma
Râmele sunt considerate una dintre speciile invazive originale. Având în vedere ubicuitatea râmelor, pare firesc că acestea au existat subteran în întreaga lume de milioane de ani. Însă în America de Nord, râmele native au fost în mare parte eradicate de ghețarii în expansiune în timpul erei glaciare din Pleistocen. Majoritatea râmelor din Statele Unite, în special în statele nordice, descind de fapt din specii care au ajuns în America odată cu primii coloniști europeni.
Deși grădinarii apreciază să vadă râmele în sol, râmele au avut un efect mixt în pădurile din America de Nord. Studiile au arătat că râmele invazive pot reduce acoperirea solului, permițând plantelor invazive să prospere și reducând populațiile de păsări cuibăritoare la sol (ovenbirds).
Broasca de trestie
Broaștele de trestie sunt una dintre cele mai numeroase specii invazive găsite în Australia. Au fost eliberate în 1935 pentru a combate dăunătorii precum gândacii de trestie care afectau culturile de trestie de zahăr. Cu toate acestea, fără prădători naturali, broaștele au proliferat rapid și au devenit în curând o amenințare pentru speciile native.
Broaștele de trestie prădează multe animale native mai mici, iar potențialii prădători nu sunt adaptați să reziste toxinelor lor. În unele cazuri, populațiile de șopârle și șerpi nativi au scăzut cu 80 până la 100% după apariția broaștelor de trestie. Broaștele de trestie apar acum în majoritatea zonelor din nordul și vestul Australiei și se răspândesc pe continent cu o rată de aproximativ 48 km pe an.
Scoica zebră
Scoicile zebră și-au făcut apariția în America de Nord în 1988, după ce au fost introduse de navele care călătoreau din Rusia natală. De atunci s-au răspândit în Marile Lacuri, în râul Mississippi și afluenții săi, și au fost găsite în Colorado, Texas, Utah, Nevada și California. Scoicile pot părea una dintre cele mai puțin amenințătoare creaturi din ocean, dar răspândirea scoicilor zebră a avut repercusiuni ample. Ele concurează scoicile native, înfundă valvele de admisie industriale și acumulează toxine care pot afecta păsările de apă care le prădează.
Șobolanul brun
Șobolanii au o istorie lungă și devastatoare ca specie invazivă. Au fost prima specie invazivă care a ajuns pe insula Macquarie nelocuită din Australia, la scurt timp după ce insula a fost descoperită în Oceanul Pacific de Sud în 1810. Șobolanii, împreună cu iepurii și pisicile introduse, au distrus vegetația naturală a insulei și au cauzat extincția a două specii de păsări native—papagalul de Macquarie și șoimul de Macquarie.
În 2007, guvernul australian a alocat 24,6 milioane de dolari pentru eradicarea speciilor invazive din ecosistem prin capcane, vânătoare și monitorizare. În 2014, au anunțat că proiectul a fost un succes.
Graurul european
Graurul european este originar din Europa, Asia și Africa de Nord, dar a fost introdus în majoritatea habitatelor lumii, cu excepția pădurilor tropicale umede. În Statele Unite, graurii au fost introduși ca parte a unui plan de a popula peisajul american cu toate speciile menționate în operele lui Shakespeare. Graurii există acum în stoluri masive care concurează speciile native, fură cuiburi de la alte păsări și distrug recoltele.
Șarpele brun de copac
Șarpele brun de copac a decimat populațiile de păsări native din Guam după ce a fost introdus pe insula din Pacific în anii 1950, probabil prin nave de marfă sau aeronave. Șerpii s-au răspândit rapid pe întreaga insulă, iar prin anii 1990, unele rapoarte estimau aproximativ 11.600 de șerpi pe kilometru pătrat. Au redus drastic populațiile de animale native și au cauzat pene de curent prin cățărarea pe fire electrice.
Dintre cele 11 specii de păsări native din Guam, nouă specii au dispărut din cauza sosirii șarpelui brun de copac. Populațiile de șerpi sunt în scădere acum datorită măsurilor de control și lipsei speciilor de pradă, dar șerpii sunt încă departe de a fi eradicați.
Gândacul de scoarță de pin
Gândacii de scoarță de pin au doar aproximativ 0,6 cm lungime, dar acești dăunători invazivi au avut un impact enorm asupra pădurilor de pin. Ei sapă sub scoarța unui copac, depunând ouă și un fung care ucide copacul. În vestul Statelor Unite și Canadei, o epidemie de 20 de ani care a început în 1995 a distrus milioane de hectare de pădure. Epidemia a fost deosebit de gravă în Columbia Britanică, unde gândacii de pin au ucis aproape 30% din toate pădurile. Oamenii de știință cred că această epidemie a fost deosebit de extinsă deoarece iernile mai blânde datorate schimbărilor climatice permit gândacilor să-și extindă arealul.
Steaua de mare din Pacificul de Nord
Steaua de mare din Pacificul de Nord este o specie invazivă în Australia. Este un prădător vorace care se hrănește cu moluște, crabi, pești morți și alte stele de mare. Femelele pot produce 10 până la 25 de milioane de ouă pe an, ducând la o creștere rapidă a populației.
În Australia, a contribuit la declinul peștelui cu mâini pătat, un pește unic care „merge” pe fundul mării folosind aripioare foarte adaptate. Peștele cu mâini pătat este acum considerat critic periclitat și se găsește doar în estuarul râului Derwent din Tasmania.
Porcul sălbatic
Porcii sălbatici sunt una dintre cele mai răspândite specii invazive din America de Nord. Au fost aduși în Americi în anii 1500 ca animale domestice. Porcii scăpați s-au transformat în curând în turme sălbatice care trăiesc în natură. În 2018, populația din Statele Unite era estimată la 6 milioane și în creștere, cu porci sălbatici găsiți în 35 de state.
Controlul populației de porci sălbatici se face în mare parte prin vânătoare, ceea ce este o sarcină monumentală. Un studiu în Texas a constatat că pentru a preveni creșterea populației, vânătorii ar trebui să vâneze 66% din populația de porci în fiecare an din cauza ratei lor ridicate de reproducere.
Pitonul birmanez
Pitonii birmanezi au înlocuit aligatorii ca prădător de vârf dominant în Florida, inclusiv în ecosistemul protejat al Everglades. Au fost introduși în zonă prin comerțul cu animale exotice și și-au găsit drumul în sălbăticie prin evadare sau fiind eliberați intenționat de proprietari.
Pitonii sunt vânători agresivi și capabili de multe specii native. Un studiu din 2012 a constatat că pitonii au fost responsabili pentru scăderi masive ale populațiilor de mamifere native din Florida de Sud, inclusiv pierderea a 98,9% din oposumi și 87,5% din pisicile sălbatice (bobcats).
