Imaginează-ți cum ar fi dacă natura sau circumstanțele mediului tău te-ar forța să te adaptezi într-un mod dramatic. Ce-ar fi, de exemplu, dacă ar trebui să înveți să sari mai sus pentru a ajunge la hrană sau să-ți ajustezi temperatura corporală pentru a supraviețui la temperaturi mai scăzute?
Animalele prezentate aici au realizat fapte similare doar pentru a supraviețui, dezvoltând abilități asemănătoare superputerilor care par imposibile. Dar nu te înșela: Aceste creaturi — și abilitățile lor surprinzătoare — sunt complet reale.
Gândaci rezistenți la îngheț
Locuitorii orașului New York își pot aminti titlurile din 2013 despre un gândac asiatic găsit pe High Line — un parc suspendat pe partea de vest a Manhattanului — care poate rezista la temperaturi scăzute și la zăpadă. A fost descoperit pentru prima dată de un deratizator care a observat că arăta diferit de gândacii găsiți de obicei în New York.
Biologii entomologi de la Rutgers, Jessica Ware și Dominic Evangelista, au identificat specia ca fiind Periplaneta japonica, care este nativă în Japonia și este capabilă să trăiască în climate mai reci. Această descoperire a marcat prima dată când gândacul asiatic a fost găsit în Statele Unite; oamenii de știință cred că insecta a ajuns de peste mări împreună cu unele plante ornamentale folosite pentru decorarea parcului.
Într-o declarație, Ware și Evangelista au descris experiența lor anterioară cu specia, notând că, având în vedere că a prosperat în climate reci după invadarea Coreei și Chinei, este „foarte plauzibil că ar putea trăi în exterior pe timpul iernii în New York”.
Dar nu-ți face griji: Nu vei găsi roiuri de gândaci rezistenți la îngheț în jurul Marelui Măr. Ware și Evangelista se așteaptă ca, deoarece Periplaneta japonica este similară cu speciile de gândaci comune în New York, acestea vor concura între ele. Ware a adăugat chiar că, pe măsură ce concurează, „numărul lor combinat în interiorul clădirilor ar putea chiar să scadă, deoarece mai mult timp și energie petrecute concurând înseamnă mai puțin timp și energie dedicate reproducerii”.
‘Super șobolani’ imuni la otravă
În 2014, Liverpool, Anglia, a fost forțat să facă față unei „plăgi” de șobolani șocant de mari. Prinzătorii de șobolani de acolo au declarat pentru Daily Mail că numărul apelurilor privind infestările cu șobolani a crescut cu 15 procente pe parcursul anului și că șobolanii capturați erau uneori la fel de mari ca pisicile.
Dar acești rozătoare nu erau doar masive, erau și imune la otravă.
Experții în controlul dăunătorilor au declarat că rozătoarele nu au fost afectate de otrăvurile tradiționale; de fapt, s-au îndopat cu ele. Utilizarea a ceva mai puternic ar necesita legislație, iar experții au cerut Uniunii Europene să aprobe un rodenticid mai eficient.
Studiile au arătat că mutațiile genetice au produs un nou tip de „super șobolan” care este imun la otrăvurile convenționale și că această variație reprezintă până la 75 la sută din populația de șobolani din unele zone ale Angliei.
Furnici electrice
Super șobolanii nu au fost prima adaptare animală extraordinară care a grațiat Anglia. În 2009, cadavrele a peste 35.000 de furnici invazive de grădină (Lasius neglectus) au fost găsite într-o cutie electrică din Gloucestershire. Descoperirea acestor insecte, cunoscute și sub numele de super furnici asiatice și furnici de foc, a fost un motiv de alarmă — în special, o alarmă de incendiu.
Aceste furnici au o atracție puternică față de electricitate, mai puternică decât nevoia lor de hrană sau băutură, care le determină să se îndrepte către cabluri, surse de alimentare și prize, unde își fac sălaș. În cele din urmă, acest lucru creează un pericol de incendiu din cauza potențialului de scântei.
Super furnicile asiatice sunt o specie invazivă din cauza creării supercoloniilor, care conțin mai multe cuiburi și mai multe regine. Acest lucru, combinat cu obiceiurile lor reproductive prolifice, înseamnă că o singură infestare ar putea conține sute de milioane de indivizi.
Albine ucigașe
Albina africanizată — cunoscută colocvial sub numele de albină „ucigașă” — a apărut printr-o combinație de eroare și oportunitate. A ajuns pentru prima dată în Americi în 1956, când un număr de colonii au fost importate în Brazilia. Scopul a fost ca acestea să se încrucișeze cu populația locală pentru a crește producția de miere. Cu toate acestea, ani mai târziu, multiple roiuri și 26 de regine au scăpat și au format populații hibride cu albinele europene.
Albinele s-au răspândit spre nord, prin America de Sud și Centrală, cu o rată de 160 până la 320 de kilometri pe an și se găsesc acum până în sudul Statelor Unite.
Datorită caracterului lor defensiv și a temperamentului generally agresiv, această albină ucigașă și-a câștigat numele. Sunt rapide la atac și înțeapă de până la 10 ori mai mult decât albina europeană. Sunt și perseverente, capabile (și dispuse) să urmărească pe cineva pe o distanță de aproximativ 400 de metri. Până la 1.000 de oameni au murit din cauza atacurilor lor.
Termite scumpe
Toate termitele cauzează daune, dar termitele Formosan (Coptotermes formosanus) se ridică deasupra celorlalte datorită apetitului lor vorace de miliarde de dolari.
Termitele Formosan provin din Asia de Est și ocupă acum aproximativ o duzină de state din sudul SUA, unde costă aproximativ 1 miliard de dolari pe an în daune materiale, reparații și măsuri de control, conform Departamentului Agriculturii al Statelor Unite (USDA).
Motivul pentru care aceste termite sunt atât de catastrofale este o combinație între numărul lor și raza lor de căutare a hranei. O colonie poate conține câteva milioane de indivizi și nu se opresc la infestarea unei singure clădiri; vor diviza și cuceri o întreagă proprietate, inclusiv copaci și structuri adiacente. Prin urmare, protejarea unei singure entități de termite nu este o strategie eficientă.
În Florida și Louisiana, de exemplu, experții în controlul dăunătorilor adoptă o abordare multi-prag pentru controlul infestărilor. Aceasta include substanțe chimice, capcane cu momeală și studierea insectei pentru a „exploata slăbiciunile din biologia, creșterea, comunicarea chimică și comportamentul dăunătorului”, spune USDA. Deoarece capcana cu momeală tratată nu ucide imediat, termita duce otrava înapoi la colonie cu potențialul de a afecta alți membri.
Somn vânător de porumbei
De-a lungul râului Tarn din Franța, somnii au dezvoltat, la fel ca și rudele lor feline cu același nume, o predilecție pentru păsări — mai precis, pentru porumbei. Dar cum poate un pește să vâneze o pasăre?
Acești somni (Silurus glanis) stau la pândă în ape puțin adânci până când un porumbel vine să se curețe sau să facă baie. Apoi, somnii se avântă din apă, se blochează pentru un moment pe mal pentru a încerca o captură și se zvârcolesc înapoi în râu. Cercetătorii de la Universitatea din Toulouse, Franța, au studiat acest comportament și au descoperit că somnii au avut o rată de succes de 28 la sută în capturarea păsărilor.
Deși particulară somnilor din această locație, tehnica de vânătoare nu este nemaiauzită. Orcile fac același lucru pentru a captura lei de mare, iar delfinii cu bot gros sunt cunoscuți că folosesc această metodă pentru a prinde pești.
Broaște înghețate
Gândacul asiatic poate fi rezistent la frig, dar broasca de lemn (Lithobates sylvaticus) chiar îngheață ca tehnică de supraviețuire. Găsită în principal în Statele Unite și Canada, broasca de lemn poate supraviețui la temperaturi de până la aproximativ -14 grade Celsius datorită capacității sale de a se plasa într-un fel de animație suspendată de luni de zile.
Trucul broaștei constă în stocarea unor cantități mari de urină în sângele său. Când vremea se răcește și sângele începe să înghețe, ficatul eliberează glucoză care se combină cu urina pentru a produce un fel de antigel care limitează cât de multă gheață se formează în corpul broaștei. Din această cauză, broasca poate supraviețui luni de zile cu două treimi din corp complet înghețat, chiar dacă organele sale — inclusiv plămânii — se opresc din funcționare și inima îi încetează să bată.
Atâta timp cât broasca nu pierde mai mult de 60 la sută din apă pe parcursul acestei perioade, se va dezgheța ușor și va reveni la viața normală atunci când vremea devine din nou caldă.
Bacterii rezistente la medicamente
Ca una dintre cele mai importante descoperiri ale secolului al XX-lea, antibioticele au salvat milioane de vieți de infecții bacteriene periculoase. Dar acum, conform Institutului Național pentru Alergii și Boli Infecțioase, există bacterii rezistente la aceste medicamente, făcând din infecții o amenințare din nou.
De ce au apărut? Un scriitor pentru revista Pharmacy and Therapeutics a explicat că, în mod ironic, suprautilizarea antibioticelor este de vină: „Studiile epidemiologice au demonstrat o relație directă între consumul de antibiotice și apariția și diseminarea tulpinilor de bacterii rezistente”. Cu alte cuvinte, bacteriile au evoluat pentru a combate antibioticele.
Conform Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), două milioane de oameni sunt infectați anual cu bacterii rezistente la antibiotice și aproximativ 23.000 de oameni mor din cauza acestora, făcând din această „superputere” cea mai periculoasă de pe lista noastră.
