V-ați uitat vreodată în jur la masă când „bucătarul aspirant” din familia voastră își dezlănțuie cea mai recentă creație culinară? Toată lumea pare să aștepte ca altcineva să ia acea primă mușcătură decisivă.
Va fi dezgustător? Nu chiar atât de dezgustător? Sau moarte într-un burrito?
Se pare că și păsările se bazează pe reacția prietenilor pentru a evalua factorul de „dezgustabilitate” al alimentelor noi și ciudate.
În special, pițigoii albaștri și pițigoii mari — păsări cu o gamă largă de preocupări culinare care tind, de asemenea, să se hrănească împreună.
Un studiu, publicat săptămâna aceasta în Journal of Animal Ecology, sugerează că ele știu ce este bun de mâncat lăsând un alt pițigoi mai curajos să facă testul gustului. De fapt, așa cum arată studiul, chiar și vizionarea unui videoclip cu aceste reacții le ajută să determine ce mese să claseze la categoria „Asta este dezgustător”.
Pentru studiu, cercetătorii de la Universitatea Cambridge au pregătit o masă pentru două grupuri de păsări, 12 pițigoi albaștri și 12 pițigoi mari. Și, înmuiând mâncarea într-o soluție amară, s-au asigurat că avea un gust îngrozitor. Apoi au marcat biscuiții răi cu un mic pătrat negru.
Cum anume face o pasăre cunoscut faptul că un anumit fel de mâncare a eșuat lamentabil? Nu-și poate încreți ciocul sau spune minciuni voalate despre cât de „interesant” este gustul.
Dar păsările au reușit să-și exprime clar sentimentele despre ospăț. Și-au scuturat capetele și și-au șters ciocurile. Nu, mulțumesc.
Destul de corect. Dar adevărata surpriză a venit când cercetătorii de la Cambridge au arătat un videoclip al testului de gust unui alt grup, compus de asemenea din 12 pițigoi albaștri și 12 pițigoi mari. Se pare că au fost atenți — pentru că, atunci când le-au fost oferite aceleași bucăți neplăcute cu mici pătrate negre pe ele, au gustat mult mai puține.
Interesant, cercetătorii au observat, de asemenea, că pițigoii albaștri au învățat cel mai mult urmărind alți pițigoi albaștri. Pițigoii mari, pasărea mult mai mare, puteau însă prelua cu ușurință indicii vizuale de la ambele specii.
Acest lucru s-ar putea datora staturii mici a pițigoiului albastru, ceea ce ar putea impune linii directoare dietetice mai stricte.
„Cele două specii diferă ca mărime și este posibil ca pițigoii mari să facă față mai bine apărărilor chimice deoarece sunt mai mari decât pițigoii albaștri”, a declarat coautoarea studiului, Liisa Hämäläinen, ecologist la Universitatea Cambridge, pentru New Scientist. „Costurile de a consuma alimente potențial toxice ar putea fi, prin urmare, mai mari pentru pițigoii albaștri.”
Știm că animalele din specii diferite se pot baza unele pe altele pentru a aduna informații esențiale despre mediul lor. Veverițele, de exemplu, determină dacă este sigur să iasă afară ascultând conversațiile dintre păsări.
Dar, așa cum notează New Scientist, aceasta este doar a doua oară când păsările au fost observate preluând indicii culinare de la o altă specie. Anterior, doar mierlele cu aripi roșii și grackles-ii comuni au împărtășit note despre hrană.
