Probabil ați auzit o pasăre cântătoare azi dimineață — poate un sturz roșu viu colorat sau o rândunică purpurie chemând din curte.
Dar simfonia sezonieră nu mai este ceea ce era odată. Cântăreții părăsesc scena în număr mare.
„După unele estimări, am putea fi pierdut aproape jumătate din păsările cântătoare care umpleau cerul cu aproape 40 de ani în urmă”, a declarat ornitologul Bridget Stutchbury pentru CBC.
Știm că poluarea fonică este un factor semnificativ. Un studiu publicat la începutul acestui an a sugerat că zgomotul constant de la operațiunile petroliere și gazele naturale și sunetele puternice ale orașelor stresează păsările cântătoare — în cele din urmă atenuându-le instinctul de cuibărit.
Acesta este în plus față de cauzele obișnuite: restrângerea habitatului, dezvoltarea agriculturii și toate pesticidele care o însoțesc. Nu e de mirare că păsările de azi cântă o melodie tristă, tristă.
Numai rândunica purpurie, potrivit Studiului de reproducere a păsărilor din America de Nord, și-a pierdut aproximativ 78% din populație din 1970.
Acest declin uimitor este un motiv important pentru care cercetătorii se grăbesc să urmărească modelele de migrație a păsărilor cântătoare. Problema este că păsările cântătoare, atât de dramatice în a se anunța lumii, au tendința ciudată de a se strecura liniștit la sfârșitul spectacolului.
Cum putem afla mai multe
Până de curând, oamenii de știință au putut doar să realizeze hărți generale ale interludiilor lor de iarnă.
Dar anul trecut, o echipă condusă de Stutchbury a echipat 20 de rândunici purpurii cu dispozitive minuscule care detectează lumina ambientală pentru a calcula latitudinea și longitudinea precisă a unei păsări. Deoarece nu transmit date, geolocatorii ultra-ușori trebuie colectați atunci când pasărea se întoarce.
Din fericire, unele dintre aceste păsări s-au întors — și pictează o imagine bogată a vieții secrete a păsărilor cântătoare.
„Am văzut păsări care au călătorit din Pennsylvania pe Coasta Golfului în doar două zile”, spune Stutchbury pentru CBC. Asta este mai mult de 1287 kilometri. Și mai departe și mai repede decât își dăduseră seama vreodată cercetătorii.
Datele de la geolocatori indică, de asemenea, o amenințare mult mai largă. „Schimbările climatice reprezintă o nouă amenințare pentru păsările cântătoare”, notează Stutchbury.
În timp ce rândunelele purpurii, ca și alte păsări cântătoare, își petrec iernile în zonele sudice, ele se întorc în locurile lor de cuibărit primăvara. Problema este că s-ar putea să nu se adapteze la faptul că primăvara sosește mai devreme în fiecare an. Drept urmare, ele apar târziu și ratează recolta de primăvară.
Unde se duc?
Păsările cântătoare, totuși, se țin încă strâns de o piesă crucială a puzzle-ului. Nu știm unde merg să moară. Păsările etichetate care nu se întorc din migrația de iarnă își iau secretele în mormânt.
„Dacă nu putem afla unde mor, atunci nu putem afla de ce mor și nu putem implementa strategii de conservare pentru a opri aceste declinuri”, a declarat Pete Marra de la Centrul pentru păsări migratoare al Institutului Smithsonian.
Până, cel puțin, ICARUS va intra online. Prescurtare pentru Cooperarea Internațională pentru Cercetarea Animalelor Utilizând Spațiul, inițiativa implică montarea unei antene pe Stația Spațială Internațională. Păsările etichetate cu dispozitive minuscule alimentate cu energie solară își vor petrece întreaga viață sub privirea neclintită a ICARUS. La rândul său, sistemul le va oferi oamenilor de știință date valoroase nu numai despre fiecare bătaie de aripă a păsării cântătoare — ci și unde și cum a murit acea pasăre.
Dar ICARUS, care este programat să fie lansat în august, are ambiții și mai mari. Tehnologia nu numai că va urmări întreaga viață a păsărilor, dar va cerceta și viața animalelor la fel de mici ca albinele.
Pentru oameni, ICARUS ar putea, de asemenea, să supravegheze lanțul alimentar, chiar ajutând la urmărirea răspândirii epidemiilor precum Ebola și gripa aviară. Urmărind viața sălbatică, am putea obține, de asemenea, perspective valoroase asupra dezastrelor naturale.
„Există date științifice bune care arată că animalele pot anticipa cutremurele, erupțiile vulcanice și tsunami-urile”, a declarat liderul proiectului Martin Wikelski pentru IEE Spectrum.
Proiectul este salutată ca fiind „internetul animalelor”. Sau, în funcție de modul în care te uiți la el, supraveghere de masă pentru fauna sălbatică. Dar în cazul păsării cântătoare care dispare rapid — atât de vitală pentru viața plantelor și ecosistemele de pe această planetă — ar putea fi într-adevăr muzică pentru urechile noastre.
Puteți afla mai multe despre proiectul Icarus în videoclipul de mai jos:
