„A existat un „înainte de Rachel” și un „după Rachel” în modul în care ne gândim la ceea ce contează în protejarea mediului. Nu sunt mulți oameni despre care să spui „această persoană a generat o schimbare de paradigmă” – dar ea a făcut-o”, spune unul dintre experții din documentarul despre Rachel Carson.
Aceasta este o afirmație destul de puternică despre orice figură din istoria americană, dar Carson – biologul marin a cărei scrieri au schimbat modul în care privim natura – merită acest lucru.
Pentru cei care nu au trăit în acea perioadă, poate fi greu de înțeles impactul pe care l-a avut a patra și ultima carte a lui Carson asupra lumii. A avut ramificații profunde și de lungă durată – de fapt, companiile chimice încă luptă împotriva mesajului său. Acest mesaj nu este, apropo, că toate pesticidele sunt rele și ar trebui interzise. Este pur și simplu un apel la moderație, că atunci când vine vorba de substanțe chimice noi, ar trebui să știm mai multe despre efectele pe care le au – atât pe termen lung, cât și asupra tuturor formelor de viață – înainte de a le folosi.
Pentru această sugestie moderată, Carson a fost criticată atunci când a publicat „Primavara Tăcută”. Monsanto a publicat chiar o parodie în stilul Onion a cărții, iar ea a fost numită „histerică”, un cuvânt folosit de-a lungul istoriei pentru a discredita femeile care au contestat status quo-ul.
De fapt, ceea ce reiese din scrierile private, declarațiile publice și înregistrările audio și video prezentate în acest documentar creat de „American Experience” al PBS este natura echilibrată și intelectuală a argumentelor lui Carson.
Această citare din „Primavara Tăcută”, opera ei cea mai cunoscută, este un exemplu al modului în care argumentele ei au fost rezonabile:
La urma urmei, așa cum înțelegem din prima jumătate a documentarului, ea era o introvertită din fire, mai interesată să petreacă timp în bazinele de maree de-a lungul țărmurilor locului ei preferat, Insula Southport, Maine, decât în lumina reflectoarelor. Puteți afla mai multe despre documentar în segmentul de mai jos. Documentarul complet este disponibil în aplicația PBS, prin difuzare, și online.
Un instigator neașteptat
Într-adevăr, istoria timpurie și de la mijlocul vieții a lui Carson este cea a unui scriitor și om de știință hotărât să comunice frumusețea lumii naturale în primele ei trei cărți, o trilogie a mării. Privirea documentarului asupra copilăriei lui Carson evidențiază modul în care mama ei petrecea timp în pădure cu ea după-amiezi, ca parte a unei idei educaționale care se concentra pe învățarea din natură. Carson a spus că mama ei, care aprecia educația, a învățat-o, de asemenea, „să fie riguroasă în observațiile sale” asupra lumii naturale, ceea ce a ajutat-o enorm în anii următori ca biolog marin. Carson era genul de copil care saluta păsările și citea cărți în loc să socializeze în orașul ei mic din Pennsylvania.
Carson și-a îndeplinit visul mamei sale și a mers la facultate, unde a fost amintită ca o studentă puternică, mai întâi la engleză, apoi la biologie. A continuat să se concentreze pe biologia marină la Laboratorul de Biologie Marină Woods Hole din Massachusetts și apoi a trecut la studii postuniversitare la Johns Hopkins. Dar, din cauza Marii Depresiuni, familia ei a trebuit să vină să locuiască cu ea la Baltimore în timp ce își termina doctoratul. Apoi tatăl ei a murit și o soră a decedat, lăsându-i pe Carson să își întrețină mama și cele două surori rămase.
Și-a găsit un loc de muncă la guvern, la Biroul pentru Pescuit (mai târziu Serviciul pentru Pescuit și Faună Salbatică al SUA) pentru a-și întreține familia. Acolo a scris ghiduri pentru parcurile naționale și a efectuat analize ale populațiilor de pești. Dorința ei arzătoare de a scrie și de a studia a fost diminuată, dar nu stinsă. Când în cele din urmă a reușit să-și scrie prima carte, „Sub mare”, o narațiune despre plimbarea pe fundul mării, a fost ignorată – atacul asupra Pearl Harbor a avut loc la doar câteva zile după publicare. Nu a renunțat și, cu sprijinul New Yorker-ului pentru a doua ei carte, Carson a devenit o scriitoare literară cunoscută despre mare. În cele din urmă, a putut să se dedice scrierii cu normă întreagă.
Dar a simțit o compulsie profundă, interioară, de a scrie despre ceea ce știa despre pericolele DDT-ului, care fusese numit o „substanță miraculoasă” de revista Time în 1944 pentru capacitatea sa de a ucide insectele. Încercase să scrie despre efectele cunoscute ale pesticidului asupra faunei sălbatice când a aflat pentru prima dată despre el în timpul petrecut la Serviciul pentru Pescuit și Faună Salbatică, dar a fost respins. Până la începutul anilor ’60, fuseseră efectuate mai multe studii și, așa cum arată documentarul, publicul era gata să audă despre partea întunecată a miracolelor chimice care îi înconjurau, mai ales pe măsură ce era dezvăluită amploarea deplină a problemelor de sănătate, cum ar fi otrăvirea cu radiații. Carson a început să scrie ceea ce avea să devină „Primavara Tăcută”.
Începutul unei revoluții
Știind ce știm acum despre DDT, este șocant să vedem filmările din 1943 cu locuitorii din Napoli, Italia, stropiți cu substanța (fără niciun fel de protecție a feței) pentru a ucide păduchii care transmiteau tifos; sau modul în care a fost pulverizat pe întinderi vaste de teren; sau să știm că, la acea vreme, puteai cumpăra o cartușă de DDT pentru a o atașa la mașina de tuns iarba, astfel încât să poți ucide toți țânțarii înainte ca oaspeții să vină la grătar.
„Este după „Primavara Tăcută” când începi să vezi o reglementare reală a mediului într-un mod în care nu se întâmplase înainte”, explică documentarul. Și, deși cartea lui Carson nu a fost singurul motiv, a fost un catalizator care i-a încurajat pe mulți americani obișnuiți să pună la îndoială pleiada de substanțe chimice care le erau vândute și care erau folosite la alimentele lor. Cartea best-seller a stimulat legislația privind substanțele chimice și a condus la o conștientizare publică cu privire la cântărirea riscurilor și beneficiilor pesticidelor.
Rachel Carson a început o conversație pe care nu am avut-o înainte de 1963 și care a continuat de zeci de ani de atunci.
După cum subliniază unul dintre comentatorii experți din documentar, Carson i-a încurajat pe cititori să privească lumea dintr-un nou punct de vedere:
„Carson a spus: „Să încercăm să privim viața din cealaltă parte; să privim lumea naturală ca și cum am face parte din ea”. Acesta este un mod diferit de a înțelege lucrurile decât oricine a sugerat vreodată înainte. Ea a spus: „Ești om, dar nu ești separat de această lume vie”. ”
