Cu puțin mai mult de 30 de ani în urmă, un adolescent pe nume Jadav „Molai” Payeng a început să îngroape semințe de-a lungul unui banc de nisip arid lângă locul său de naștere din regiunea Assam din nordul Indiei, pentru a crea un refugiu pentru animalele sălbatice. Nu mult după aceea, a decis să-și dedice viața acestui efort, așa că s-a mutat în zonă pentru a putea lucra cu normă întreagă la crearea unui nou ecosistem forestier luxuriant. În mod incredibil, locul găzduiește astăzi o vastă junglă de 551 de hectare pe care Payeng a plantat-o — singur.
The Times of India l-a contactat pe Payeng la cabana sa izolată din pădure pentru a afla mai multe despre cum a reușit să lase o amprentă atât de indelebilă asupra peisajului.
A început cu salvarea șerpilor
Totul a început în 1979, când inundațiile au adus un număr mare de șerpi pe bancul de nisip. Într-o zi, după ce apele s-au retras, Payeng, pe atunci doar de 16 ani, a găsit locul plin de reptile moarte. Acesta a fost punctul de cotitură al vieții sale.
„Șerpii au murit din cauza căldurii, fără nicio acoperire de copaci. M-am așezat și am plâns peste trupurile lor neînsuflețite. A fost un măcel. Am alertat departamentul silvic și i-am întrebat dacă pot planta copaci acolo. Au spus că nimic nu va crește acolo. În schimb, mi-au cerut să încerc să cresc bambus. A fost dureros, dar am făcut-o. Nu a fost nimeni să mă ajute. Nimeni nu era interesat”, spune Payeng, acum de 47 de ani.
Proiectul lui Payeng este remarcat
Deși a durat ani de zile pentru ca dedicația remarcabilă a lui Payeng pentru plantare să primească o recunoaștere binemeritată la nivel internațional, nu a durat mult până când fauna sălbatică din regiune a beneficiat de pădurea creată. Demonstrând o înțelegere profundă a echilibrului ecologic, Payeng a transplantat chiar și furnici în ecosistemul său înfloritor pentru a-i spori armonia naturală. Curând, bancul de nisip lipsit de umbră s-a transformat într-un mediu auto-funcțional unde o mulțime de creaturi puteau locui. Pădurea, numită pădurea Molai, servește acum ca un refugiu sigur pentru numeroase păsări, căprioare, rinoceri, tigri și elefanți — specii din ce în ce mai periclitate de pierderea habitatului.
În ciuda vizibilității proiectului lui Payeng, oficialii silvici din regiune au aflat pentru prima dată despre această nouă pădure în 2008 — și de atunci au ajuns să-i recunoască eforturile ca fiind cu adevărat remarcabile, dar poate nu suficient.
„Suntem uimiți de Payeng”, spune Gunin Saikia, asistent conservator al pădurilor. „Lucrează la asta de 30 de ani. Dacă ar fi fost în orice altă țară, ar fi fost considerat un erou.”
