Între zgârie-nori îmbrăcați în sticlă, turnuri de antenă susținute de cabluri și stadioane NFL dezorientante, mediul construit nu este tocmai ospitalier pentru păsările migratoare.
Și în New Jersey Meadowlands — o importantă oprire pentru păsări de-a lungul Culoarului Atlantic — păsările întâlnesc și un alt obstacol formidabil în călătoria lor epică de la nord la sud și înapoi: o flacără invizibilă a morții provenind de la depozitul de deșeuri.
Un ecosistem extins de zone umede situat în partea de nord-est dens industrializată a statului New Jersey, New Jersey Meadowlands este poate motivul pentru care atât indivizii, cât și corporațiile au supranumit întreg statul „Grădină” cu porecla neflatantă de „Subrațul Americii”. Și ca să fim corecți, anumite părți din Meadowlands pot fi într-adevăr puțin subraț-y: umede, mlăștinoase și istoric puțin pișcătoare din cauza multitudinii de rafinării de petrol care și-au stabilit de mult timp sediul în zona înconjurătoare.
Cu toate acestea, în ciuda reputației vechi a Meadowlands ca fiind un deșert industrial sumbru, devenit loc de aruncare pentru deșeuri obișnuite, poluanți nereglementați și victime ale asasinatelor mafiote, o mare parte din zonă a suferit recent o transformare dramatică, fiind restaurată cu grijă și readusă la starea sa naturală pitorească prin intervenția umană atât de necesară sub formă de remediere și conservare a mediului.
Situat pe malul vestic al râului Hackensack, la sud de MetLife Stadium, Parcul Richard W. DeKorte servește drept epicentru al renașterii ecologice impresionante a Meadowlands. Un tărâm minunat întins de suprafețe de noroi și mlaștini sărate, parcul plin de poteci și cele peste 40 de hectare de zone umede protejate reprezintă un adevărat paradis pentru observatorii de păsări, găzduind un număr uimitor de locuitori înaripați, unii dintre ei sezonieri, inclusiv egrete, șoimi pescari, stârci, prundei, vânturei americani, șoimi călători și o mulțime de rațe. În total, peste 280 de specii de păsări au fost observate în Meadowlands, inclusiv peste 30 de specii considerate pe cale de dispariție, amenințate sau de interes special în New Jersey.
Totuși, pentru că vorbim de New Jersey, această porțiune anume din Meadowlands și relația sa cu păsările migratoare este, ei bine, puțin complicată.
Un eden aviar cu o singură excepție crudă
Nu cu mult timp în urmă, Parcul DeKorte și o mare parte din zonele umede înconjurătoare care sunt acum deținute de Autoritatea Sportivă și de Expoziții din New Jersey (NJSEA) erau un depozit de deșeuri — de fapt, multiple depozite de deșeuri care odată cuprindeau sute de hectare. De fapt, NJSEA notează că, conform unui studiu din 1969, 5.000 de tone de deșeuri erau aruncate în Meadowlands șase zile pe săptămână, 300 de zile pe an, din 118 municipalități diferite din New Jersey. Astăzi, doar un singur depozit de deșeuri activ rămâne în această „bijuterie ecologică”.
Viața anterioară a Meadowlands ca o groapă masivă de gunoi este uneori o surpriză pentru vizitatorii parcului estuarin și a rețelei sale glorioase de poteci și a renumitului centru de educație ecologică. Nu ar trebui să fie, totuși, deoarece Parcul DeKorte este mărginit de Disposal Road (Drumul Deșeurilor), un nume de stradă care spune totul.
În aval de zona principală a parcului se află vechiul Depozit Kingsland, care a fost închis în 1988 și a suferit o remediere extinsă pe parcursul anilor 1990. Depozitul acoperit de 60 de hectare funcționează acum ca spațiu deschis pasiv, în timp ce șase hectare din sit se află în interiorul limitelor Parcului DeKorte. Traversată de o potecă de 400 de metri care oferă priveliști uimitoare de pe dealurile sale artificiale, această secțiune a parcului, Kingsland Overlook, a fost una dintre primele conversii depozit de deșeuri-parc din țară. Este, de asemenea, un loc extrem de primitor pentru păsările migratoare care caută o oprire rapidă pentru o gustare.
Cu toate acestea, există o rămășiță a vechiului depozit de deșeuri care nu a dispărut încă; o relicvă deosebit de crudă având în vedere popularitatea zonei printre păsări: o flacără aproape invizibilă, incredibil de fierbinte, care arde continuu gazul metan creat de deșeurile organice în descompunere îngropate adânc sub movilele de gunoi remediate ale sitului.
Tocmai această flacără eternă de gunoi, cred atât observatorii amatori de păsări, cât și activiștii pentru protecția vieții sălbatice, arde, uneori fatal, păsările migratoare. Dacă nu sunt incinerate instantaneu, păsările care intră în contact cu flacăra înaltă de aproape 6 metri sunt grav arse. Cel mai adesea, ele nu se recuperează niciodată după răni și, la rândul lor, nu se pot descurca singure sau nu își pot finaliza călătoriile.
„Îți ții respirația când stai aici”, a declarat recent pentru New York Times Don Torino, președintele Societății Audubon din comitatul Bergen.
La fel ca mulți alții care au observat impactul flăcării asupra păsărilor migratoare, Torino crede că trebuie făcut ceva — cu cât mai repede, cu atât mai bine. Pe lângă mortalitatea păsărilor, prezența unei flăcări perpetue de gaz este o pată pe o zonă care a beneficiat altfel de îmbunătățiri dramatice în ultimii ani. „Era subiect de glume”, spune Torino pentru Times. „Puține lucruri din natură în New Jersey se îmbunătățesc. Acesta este unul dintre locurile despre care am putea spune că s-a îmbunătățit.”
El adaugă: „Din păcate, ai un ucigaș de păsări în mijlocul lui.”
Îmblânzirea flăcării
După cum a raportat Times, NJSEA, care își are sediul la Parcul DeKorte și supraveghează planificarea și zonarea în districtul Meadowlands de peste 80 de kilometri pătrați, operând în același timp și Complexul Sportiv MetLife, lucrează de mai mulți ani pentru a găsi o soluție eficientă, apelând chiar la Serviciul American pentru Pescuit și Faună Sălbatică pentru a oferi îndrumare. „Sănătatea păsărilor și a faunei sălbatice este primordială pentru noi”, spune purtătorul de cuvânt al NJSEA, Brian Aberback. „Cu toții căutăm să facem același lucru și să remediem această situație.”
Flăcările de gaz precum cea care arde păsările la vechiul Depozit Kingsland nu sunt neobișnuite la depozitele dezafectate. Totuși, un număr tot mai mare de situri de depozite au optat să capteze metanul în loc să ardă gazul cu efect de seră. Din păcate, așa cum explică Aberback pentru Times, colectarea metanului „nu este momentan o opțiune viabilă pentru flacăra de la Depozitul Kingsland.”
Oprirea completă a eliberării de metan nu este o opțiune fezabilă în această destinație de ecoturism recent creată, dar au fost explorate sau realizate alte tactici pentru a reduce cazurile de ardere a păsărilor.
Deși nu este clar exact câte păsări au fost direct afectate de flacără, oficialii pentru viața sălbatică cred că situația este destul de gravă. În martie, Torino a explicat pentru The Record că flacăra prezintă cel mai mare pericol în timpul vârfului sezonului de migrație, când păsările mai mici își stabilesc reședința în iarba fostului depozit de deșeuri. Spre deosebire de păsările de pradă mai mari care ar putea avea o șansă de a fi salvate și reabilitate după ce intră în contact cu flacăra, păsările mici sunt în general victime instantanee.
Urmând sugestiile USFWS, oficialii NSJEA au îndepărtat locurile de odihnă prietenoase cu rapitoarele, cum ar fi copacii aflați în imediata apropiere a flăcării. De asemenea, explorează posibilitatea instalării de echipamente de descurajare a păsărilor pe însăși coșul de flacără, care se prezintă ca un loc ideal pentru păsările de pradă pentru a scana peisajul în căutarea potențialelor mese.
Între timp, o companie electrică plănuiește să îndepărteze sau să modernizeze liniile electrice care trec prin zonă pentru a oferi păsărilor migratoare mai puține opțiuni de odihnă. Totuși, așa cum îi spune Torino celor de la The Record, „sunt atât de mulți stâlpi, posturi și linii electrice în acea zonă încât tăierea copacilor este doar un pansament.”
Hartă parțială a New Jersey Meadowlands. Orașele Lyndhurst, Rutherford, North Arlington și Kearny se află la vest de I-95, în timp ce Secaucus, Weehawken și Hoboken sunt situate la est. (Captură de ecran: Google Maps)
Oficialii analizează, de asemenea, utilizarea unui aditiv care face flacăra însăși mai vizibilă, în speranța că păsările vor naviga în jurul ei, în loc să treacă prin sau direct peste ea. Unii experți cred că o flacără care arde intermitent, în loc de una continuă, ar prezenta, de asemenea, un pericol mai mic pentru păsări.
Indiferent de situație, nu se poate inversa statutul actual al vechiului depozit de deșeuri ca un veritabil bufet pentru păsări, abundând în diverse delicatese pentru vizitatorii înaripați: insecte, șerpi, șoareci și alte creaturi care își numesc casă acest peisaj ondulat, acoperit de iarbă și flori sălbatice. „Puteți vedea lanțul trofic la lucru”, spune Gabrielle Bennett-Meany, specialist în resurse naturale la NJSEA, pentru Times. „Aveți un ecosistem destul de dinamic pe un depozit de deșeuri.”
Torino, personal, nu blamează NJSEA pentru flacăra care mutilază păsările și pentru efortul prelungit de a o face mai puțin mortală. Mai degrabă, el acuză lipsa unui standard național privind modul de protejare a păsărilor de flăcările de metan din depozitele de deșeuri.
„Este pur și simplu trist. Mă frustrează la culme”, se lamentează el pentru The Record. „Nimeni nu dă răspunsuri autorității sportive. Nu e ca și cum nu încearcă. Aceasta este o problemă națională la care ar trebui să se lucreze la nivel național. Să lași autoritatea să se descurce singură pentru a rezolva asta este o nebunie.”
