Dintre cele cinci specii de rinoceri care există astăzi, trei dintre ele — rinocerul negru, rinocerul javanez și rinocerul de Sumatra — sunt listate ca fiind periclitate critic. Rinocerul alb este considerat aproape amenințat, cu populații în scădere, iar rinocerul indian cu un corn (numit uneori rinocer indian) este desemnat ca vulnerabil, cu populații în creștere.
În cazul rinocerului alb, majoritatea (peste 99%) se găsește în doar cinci țări: Africa de Sud, Namibia, Kenya, Botswana și Zimbabwe. Se estimează că există 10.080 de rinoceri albi adulți maturi în viață (din ianuarie 2020). Deși au mai rămas 2.100–2.200 de rinoceri indieni cu un corn, populațiile sunt în creștere datorită eforturilor stricte de conservare și gestionării habitatului în India și Nepal.
Deși au mai rămas doar 3.142 de rinoceri negri (din ianuarie 2020), vestea bună este că numărul populației este în creștere, conform Listei Roșii a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (UICN). Rinocerul negru a fost cea mai numeroasă specie de rinocer din lume pe parcursul majorității secolului al XX-lea, înainte ca o creștere a vânătorii și a defrișărilor să-i reducă semnificativ numărul. Între 1960 și 1995, braconajul a cauzat o reducere dezastruoasă de 98% a populației.
Rinocerul javanez și rinocerul de Sumatra, ambele periclitate critic, se confruntă cu o perspectivă sumbră, cu doar 18, respectiv 30 de indivizi maturi rămași. Rinocerii javanezi sunt listați ca pe cale de dispariție din 1986 și periclitați critic din 1996. Se estimează că 68 de rinoceri javanezi trăiesc în Parcul Național Ujung Kulon, la extremitatea vestică a insulei Java, dar doar 33% dintre ei au capacitatea de a se reproduce. În prezent, nu există niciunul în captivitate.
Populația totală de rinoceri de Sumatra este estimată la mai puțin de 80, scăzând cu peste 80% în ultimii 30 de ani. Există nouă dintre aceste animale în captivitate, opt în Indonezia și unul în Malaezia (o femelă care este, din păcate, nereproductivă), cu doi pui născuți în Parcul Național Way Kambas în 2012 și 2016.
Amenințări
Toate speciile de rinoceri sunt extrem de amenințate de braconaj și pierderea habitatului, primul fiind determinat în principal de comerțul ilegal cu specii sălbatice în Vietnam și China pentru coarne și alte părți ale corpului. Părțile de rinocer sunt considerate un cadou de mare valoare, iar anumite culturi cred că au proprietăți medicinale, ceea ce a dus la o supra-vânătoare extremă în ultimele câteva secole.
Braconajul
Chiar dacă Convenția privind Comerțul Internațional cu Specii Periclitate de Faună și Floră Sălbatică (CITES) a interzis comerțul internațional cu corn de rinocer în 1977, braconajul continuă să reprezinte cea mai mare amenințare pentru rinoceri. Multe coarne își găsesc în continuare drumul spre piața ilegală, în special în Vietnam, unde aplicarea slabă a legii facilitează rețelelor criminale vaste să le macine și să le vândă pentru medicamente tradiționale, conform World Wildlife Fund. Cornul este folosit pentru o gamă largă de aplicații, inclusiv droguri recreaționale, suplimente de sănătate, remediu pentru mahmureală și chiar remediu pentru cancer. În China, cornul de rinocer poate intra pe piața de consum sub formă de antichități de înaltă clasă sau ca investiții, fiind adesea sculptat în boluri și brățări scumpe. Nivelurile de braconaj al rinocerilor au atins cote record în 2015, cu cel puțin 1.300 de animale măcelărite în Africa; acest număr a scăzut la 691 în 2017 și la 508 în 2018.
UICN estimează că 95% din coarnele de rinocer negru destinate piețelor ilegale din Asia de Sud-Est provin din braconaj în Africa. Pe lângă medicina tradițională chineză, coarnele de rinocer negru au fost folosite în trecut și pentru a produce mânere sculptate pentru pumnale ceremoniale în Yemen și Orientul Mijlociu. Cel mai recent, piața medicinală a început să radă bucăți de corn de pe sculpturi ornamentale vechi pentru a suplimenta cererea pe măsură ce braconajul scade.
Pierderea habitatului
Schimbările climatice, exploatarea forestieră și agricultura cauzează pierderea habitatului și modificări în compoziția pășunilor. Drept urmare, populațiile fragmentate sunt adesea predispuse la consangvinizare, deoarece amestecul genetic sănătos este mai dificil în grupurile mai mici. Pe măsură ce populațiile umane cresc, spațiile disponibile pentru ca rinocerii să prospere se micșorează, crescând în același timp probabilitatea unui conflict periculos între om și rinocer.
Competiția pentru hrană
În cazul rinocerului javanez, periclitat critic, studiile au arătat că habitatul existent este limitat atât de invazia umană, cât și de predominanța unei specii invazive de palmier numită arenga. Cunoscut local sub numele de Langkap, palmierul crește necontrolat în coronamentul pădurii, inhibând creșterea plantelor pe care le mănâncă rinocerii. Parcul Național Ujung Kulon, singura zonă în care se găsesc rinoceri javanezi, găzduiește, de asemenea, aproape o mie de vite sălbatice banteng. Când iarba este insuficientă, bantengii concurează cu rinocerii pentru hrană, contribuind și mai mult la scăderea istorică a numărului de rinoceri javanezi.
Efectul Allee
Efectul Allee apare atunci când o populație este limitată la o singură zonă mică protejată, ducând la o lipsă de resurse și la o creștere a bolilor care duc în cele din urmă la extincție. Aceasta este una dintre cele mai mari amenințări cu care se confruntă rinocerul de Sumatra, periclitat critic, găsit doar pe insulele indoneziene Sumatra și Borneo.
Ce Putem Face
Rinocerii au un loc unic și important în ecosisteme, fiind una dintre puținele megaerbivore (animale erbivore care cântăresc peste 900 de kilograme) rămase pe planetă. Ei ajută la menținerea habitatelor de pășune și pădure pe care le împart cu nenumărate alte specii și, ca parte a „Big Five” din Africa (leu, leopard, bivol, rinocer și elefant), contribuie imens la creșterea economică și durabilă a industriilor locale de turism și safari.
Majoritatea rinocerilor nu pot supraviețui în afara parcurilor naționale și a rezervațiilor naturale din cauza braconajului și a pierderii habitatului, așa că este imperios necesar ca aceste locuri să rămână protejate. Nu există îndoială că conservarea extremă a rinocerilor funcționează atunci când este executată corect, așa cum o demonstrează îmbunătățirea statutului rinocerului indian cu un corn, care a trecut de la periclitat la începutul secolului la vulnerabil în 2008 datorită protecției și gestionării habitatului în India și Nepal. Oamenii din întreaga lume pot contribui adoptând simbolic un rinocer sau semnând petiții ale World Wildlife Fund instituite pentru a opri infracțiunile împotriva vieții sălbatice.
Cercetarea și monitorizarea în zonele de conservare a rinocerilor furnizează informații pentru a ghida reproducerea și creșterea populației. Există chiar organizații care angajează Unități de Protecție a Rinocerilor pentru a lupta împotriva braconajului în locuri precum Sumatra. În Indonezia, unde se estimează că 60% din teritoriul rinocerului javanez este acoperit cu palmier invaziv arenga, lăsând puțin spațiu de creștere pentru plantele prietenoase cu rinocerii, Zona de Conservare și Studiu a Rinocerului Javanez a lucrat la curățarea a 150 de hectare între 2010 și 2018. Spațiul este acum frecventat de 10 rinoceri, ceea ce reprezintă mai mult de jumătate din populația totală.
