Tranziție Justă: Istoric, Principii și Exemple

Tranziția justă este un cadru care urmărește să asigure o trecere mai echitabilă către o economie regenerativă, cu emisii scăzute de carbon, prin incluziune socială și eradicarea sărăciei. Își propune să protejeze mediul, precum și drepturile și mijloacele de trai ale lucrătorilor, oferind sprijin de tranziție și recalificare profesională lucrătorilor, după cum este necesar. Pe scurt, afirmă că o economie sănătoasă și comunități sănătoase pot și ar trebui să meargă mână în mână cu un mediu sănătos.

Conceptul a izvorât din eforturile mișcărilor sindicale și pentru justiție de mediu de a se asigura că trecerea către o economie cu emisii scăzute de carbon beneficiază pe toată lumea, în loc să se presupună că înrăutățirea și îmbunătățirea situației unor grupuri sunt inevitabile într-o transformare atât de dramatică. Acesta pune accent pe comunități sănătoase și pe locuri de muncă bune, sustenabile.

Istoricul și evoluția cadrului

Conceptul de tranziție justă în Statele Unite a apărut din mișcarea sindicală în anii 1970 ca răspuns la reglementarea crescută a industriilor poluatoare în baza statutelor de mediu precum Legea Națională a Politicii de Mediu și Legea Comprehensivă a Răspunsului, Compensării și Răspunderii pentru Mediu (Superfund). Angajații din industria petrolieră, chimică și nucleară care lucrau în situri contaminate s-au confruntat cu pierderi de locuri de muncă și au pledat pentru recalificarea profesională a lucrătorilor, sprijin pentru comunitățile afectate și metode de producție mai prietenoase cu mediul. Organizațiile sindicale au început să formeze alianțe cu grupurile pentru justiție de mediu în anii 1990; de-a lungul timpului, aceste alianțe au inclus colaborare pe dezvoltare durabilă și locuri de muncă verzi.

Două organizații au jucat roluri deosebit de proeminente în modelarea mișcării pentru tranziție justă pe termen mediu și lung. Prima este Just Transition Alliance, o coaliție de grupuri pentru justiție de mediu și sindicale fondată în 1997. Activitatea grupului se extinde la reglementarea chimică în producție, siguranța și protecția lucrătorilor la locul de muncă, creșterea sustenabilă a locurilor de muncă, sănătatea publică și sprijin pentru comunitățile impactate atunci când industriile poluatoare se închid. Cealaltă este Climate Justice Alliance, o coaliție de organizații de bază pentru justiție de mediu fondată în 2012. CJA se axează pe justiția socială, cunoașterea ecologică tradițională și desființarea inegalităților structurale.

La sfârșitul anilor 1990, Uniunea Europeană a început să ia în considerare principiile tranziției juste în propriile politici. Unele țări europene, precum Spania, precum și unele orașe europene, au integrat de atunci principiile în planurile lor respective de tranziție. În ultimul deceniu, organizațiile internaționale de muncă, Organizația Națiunilor Unite și alte entități internaționale au încorporat, de asemenea, limbajul și strategiile de tranziție justă în platformele de politici și planurile de acțiune. Atât Acordul Climatic de la Paris din 2015, cât și Green New Deal propus de legislatorii democrați din Statele Unite integrează principiile și limbajul tranziției juste.

Principii

Deși nu există un singur cadru universal, majoritatea principiilor tranziției juste se încadrează în teme clare. Acestea includ accentul pe bunăstarea comunității; procese democratice, participative în dezvoltarea soluțiilor; angajare sustenabilă și sprijin pentru lucrătorii care trec la noi industrii; practici economice sociale și prietenoase cu mediul; distribuția echitabilă a resurselor; respectul pentru cultură și cunoașterea tradițională; și construirea solidarității pentru a contesta procesele extractive dăunătoare. Climate Justice Alliance a consolidat principii larg acceptate în următoarele opt puncte.

Buen Vivir

Această frază spaniolă înseamnă „a trăi bine”, iar în acest context implică a face acest lucru fără a compromite natura sau drepturile de bază ale altora, inclusiv dreptul la aer curat, apă și pământ, hrană adecvată, educație și adăpost. Aceasta include grupuri precum lucrători, femei, popoare indigene și comunități care au fost istoric marginalizate, exploatate sau discriminate.

Muncă cu sens

Munca cu sens este definită ca muncă „care afirmă viața”, ajutând oamenii să învețe și să se dezvolte la potențialul lor maxim, să-și urmeze interesele și să servească drept lideri cu abilitatea de a se transforma pe ei înșiși și comunitatea lor în moduri pozitive.

Autodeterminare

Oamenii au dreptul de a participa la deciziile care îi afectează pe ei și comunitățile lor prin procese democratice, inclusiv la locul de muncă. Acest principiu pune un accent special pe drepturile comunităților din prima linie și cele de la graniță – cele mai afectate de extracția resurselor – de a participa la decizii care realizează soluții juste și echitabile.

Redistribuirea echitabilă a resurselor și a puterii

O tranziție cu adevărat justă necesită eforturi pentru a corecta inechitățile sociale bazate pe rasă, gen, clasă, statut de imigrant și alte forme de opresiune. În acest proces, implică crearea de noi sisteme care funcționează pentru toată lumea – nu doar pentru cei bogați sau puternici. Aceasta sugerează reinvestirea resurselor în părți ale economiei unde aceste disparități sunt cele mai pronunțate.

Economie ecologică regenerativă

O tranziție cu adevărat justă trebuie să realizeze un sistem economic sustenabil care să susțină reziliența ecologică. Acesta denunță în mod specific capitalismul pentru subminarea acestor eforturi și lucrează către sisteme de producție și consum locale, la scară mică, în locul sistemelor globale care irosesc resurse și exploatează oamenii și mediul.

Cultură și tradiție

Toate tradițiile și culturile trebuie valorificate și respectate ca fiind esențiale pentru o economie sănătoasă și sustenabilă. O tranziție justă înseamnă reparații pentru pământurile furate și distruse de capitalism, colonialism, patriarhat, genocid și sclavie.

Solidaritate

Soluțiile la extracția resurselor și degradarea mediului necesită solidaritate locală, regională, națională și globală care contestă imperialismul și militarismul.

Construiește ce avem nevoie acum

Soluțiile pot începe mici și crește, dar practicile extractive trebuie eliminate, iar acțiunea nu poate fi amânată până la un moment mai convenabil.

Exemple moderne de tranziție justă

Astăzi și în ultimii ani, susținătorii tranziției juste au ajutat la direcționarea resurselor către programe noi și existente care stimulează dezvoltarea economică folosind principiile sustenabilității, echității și soluțiilor bazate pe comunitate. Iată câteva exemple de acțiuni recente întreprinse pentru atingerea acestor obiective.

Dincolo de cărbune în Appalachia

După o lungă perioadă de declin, scăderea industriei cărbunelui s-a accelerat acum un deceniu, când gazul natural ieftin a redus semnificativ cererea de cărbune. Declinul a lovit puternic regiuni precum Appalachia, unde economia se bazează pe mineritul cărbunelui și lucrătorii au suferit pierderi masive de locuri de muncă pe măsură ce companiile de cărbune s-au închis. Dar comunitățile și liderii politici din Appalachia au elaborat planuri inovatoare pentru a diversifica economia locală, incluzând alternative la cărbune mai prietenoase cu mediul.

Un astfel de efort, inițiat de întreprinderea socială Refresh Appalachia și partenerul său Reclaiming Appalachia Coalition, readuce oamenii la muncă curățând terenurile minelor de cărbune și transformând aceste situri în terenuri agricole și întreprinderi forestiere. Acest efort este finanțat parțial de fondul federal Abandoned Mine Land Fund.

Reclaiming Appalachia urmărește, de asemenea, dezvoltarea industriei turismului și a recreerii în aer liber în întreaga regiune, reconstruind vechi linii de cale ferată într-o rețea de trasee în West Virginia și îmbunătățind accesul public la râuri cu trasee naturale, rampe pentru caiace, un spațiu de spectacol pe malul râului și un centru pentru arte și media digitală în Kentucky. Alte proiecte includ recalificarea profesională și oportunități educaționale, astfel încât lucrătorii în tranziție să se poată pregăti pentru locuri de muncă în noi industrii, inclusiv un sector emergent de energie regenerabilă în Appalachia.

Antreprenori Navajo urmăresc justiția energetică

Pe cuprinsul țării, Națiunea Navajo, o altă regiune afectată de declinul industriei cărbunelui și de moștenirea dăunătoare a mineritului de uraniu, construiește un sector de energie regenerabilă care sprijină, de asemenea, securitatea energetică locală.

În Page, Arizona, Centrala Navajo Generating Station – cea mai mare centrală electrică pe cărbune din vestul Statelor Unite – s-a închis în 2019. Locuitorii din apropiere suferiseră de mult timp din cauza poluării aerului și a apei cauzate de centrala pe cărbune, dar închiderea a avut consecințe economice semnificative: Sute de lucrători au fost concediați într-o regiune cu șomaj ridicat și o lipsă de locuri de muncă bine plătite. Dar Națiunea Navajo își propune să devină un lider în energie regenerabilă, oferind noi surse de venit pentru trib și construind capacitatea sa de a furniza energie nu clienților din orașe îndepărtate, ci pe propriile sale pământuri, unde mai mult de un sfert din gospodării nu au electricitate.

Antreprenori Navajo și lideri pentru justiție de mediu au profitat de noi oportunități pentru dezvoltarea economică locală care construiește, de asemenea, infrastructura comunitară necesară. Aceasta include întreprinderi de energie regenerabilă precum Native Power, o companie de beneficiu public care urmărește să „maximizeze beneficiile economice ale energiei curate pentru comunitățile tribale și afectate”, și Kayenta Solar Project, prima centrală solară la scară mare a Națiunii Navajo. Aceste proiecte și altele de energie regenerabilă fac parte dintr-o inițiativă mai amplă de dezvoltare economică condusă de Navajo pentru a sprijini antreprenorii locali în înființarea de afaceri care creează locuri de muncă locale și reflectă valorile culturale.

Drumul imperfect al Californiei spre justiția climatică

Când California a adoptat legea emblematică Global Warming Solutions Act (AB 32) în 2006, au apărut rapid tensiuni din cauza lipsei de reprezentare din partea comunităților cel mai afectate de poluarea aerului legată de industria combustibililor fosili. Printre alte puncte litigioase, AB 32 prevedea abordări bazate pe piață – anume plafonare și comercializare (cap-and-trade) – pentru atenuarea schimbărilor climatice. Dar adesea, aceasta însemna că companiile poluatoare puteau pur și simplu să cumpere credite de carbon generate de companii mai puțin poluatoare și, astfel, să continue să dăuneze comunităților cu venituri mici și comunităților de culoare.

AB 617, semnată în 2017, a fost menită să abordeze acele inechități și să asigure o protecție mai mare a comunităților cele mai afectate de poluarea cauzată de combustibilii fosili. A stabilit programe de monitorizare a aerului în peste o duzină de comunități din stat, desemnate ca zone fierbinți de poluare, și a impus consiliilor locale de aer să abordeze reducerile de emisii cu aportul comunității.

Deși legea a fost considerată un potențial model național pentru realizarea unei tranziții juste prin consolidarea incluziunii comunităților afectate disproporționat în procesul decizional, mai multe organizații de vârf pentru justiție de mediu din California au emis recent un raport criticând AB 617. O implementare lentă, finanțare inadecvată și putere limitată de aplicare nu vor satisface nevoile comunităților care suferă de multiple probleme de poluare, concluzionează raportul.

Comunitățile din prima linie solicită din ce în ce mai mult o reprezentare mai echitabilă în soluțiile climatice pe măsură ce California elimină treptat fracturarea hidraulică până în 2024 și se îndreaptă către obiectivul său de 100% surse de energie regenerabilă și fără carbon până în 2045. În ciuda defectelor sale, AB 617 a avansat discuția despre cum să se realizeze cel mai bine o tranziție justă, și există o mulțime de lecții de învățat atât din intențiile sale, cât și din neajunsurile sale.