Reflexiile lucioase găsite în aceste câmpuri de orez sunt mai mult decât o scenă peisagistică frumoasă — ele reprezintă o moștenire agricolă antică, responsabilă acum pentru producerea unuia dintre cele mai importante alimente de bază ale lumii: orezul.
Acest simplu bob de cereală este una dintre cele mai mari mărfuri agricole, imediat după zahăr și porumb. Se regăsește cel mai constant în dietele asiatice, ceea ce nu este surprinzător având în vedere istoria sa.
Se crede că agricultura pe terase de orez a luat naștere în China, unde cel mai vechi câmp de orez cunoscut datează de mai bine de 9.400 de ani, conform unui nou studiu. Arheologii chinezi care lucrează la un sit numit Shangshan au găsit fragmente microscopice de orez, care au arătat că această cultură de bază a fost esențială pentru dieta noastră cu mii de ani mai devreme în istoria umană decât credeam.
Secole mai târziu, această tehnică agricolă este încă utilizată în toată Asia și a apărut și în Europa și America.
Cultivarea orezului s-a dezvoltat de-a lungul multor secole într-o operațiune agricolă intensivă în forță de muncă, care necesită o cantitate vastă de apă, cel mai frecvent provenind din irigații, dar care poate fi alimentată și de ploi sau prin locație, cum ar fi zonele umede de coastă sau locurile care experimentează musoni tropicali.
Deși orezul poate fi cultivat în sol uscat, cultivarea orezului în medii semi-acvatice sau cu apă adâncă este în general considerată mai practică, deoarece ajută la descurajarea dăunătorilor, bolilor și creșterii buruienilor.
Dar există un preț pentru aceste metode de amenajare peisagistică; industria orezului reprezintă o treime din consumul anual de apă dulce al planetei. Din fericire, există o nouă metodă de cultivare în ascensiune care ar putea ajuta la schimbarea acestei statistici. Procesul, cunoscut sub numele de Sistemul de Intensificare a Orezului, permite fermierilor să producă cu 50 la sută mai mult orez utilizând semnificativ mai puțină apă.
Când priviți aceste câmpuri de orez, s-ar putea să vă simțiți înfiorați de cantitatea incredibilă de apă utilizată. Chiar și așa, este greu de negat frumusețea acestor desene rafinate săpate în pământ ca o hartă topografică.
