Speciile de arbori și denumirile lor sunt rezultatul unui sistem de denumire a plantelor în două părți, introdus și promovat de Carolus Linnaeus în 1753. Marea realizare a lui Linnaeus a fost dezvoltarea a ceea ce se numește astăzi „nomenclatură binomială” – un sistem formal de denumire a speciilor de ființe vii, inclusiv arbori, oferind fiecărui arbore un nume compus din două părți numite genul și specia. Aceste nume se bazează pe cuvinte latine care nu se vor schimba niciodată. Așadar, termenii latini, atunci când sunt descompuși în genul și specia arborelui respectiv, sunt numiți numele științific al arborelui. Folosind acest nume special, un arbore poate fi identificat de botaniști și silvicultori din întreaga lume și în orice limbă.
Problema înainte de utilizarea acestui sistem taxonomic de clasificare a arborilor linneeni a fost confuzia în jurul utilizării sau utilizării greșite a numelor comune. Utilizarea numelor comune ale arborilor ca singur descriptor al arborilor prezintă încă probleme astăzi, deoarece numele comune diferă foarte mult de la o locație la alta. Numele comune ale arborilor nu sunt la fel de utilizate pe scară largă cum s-ar putea crede atunci când călătoriți prin arealul natural al arborelui.
Să luăm ca exemplu arborele de ambră dulce. Ambra dulce este foarte comună în estul Statelor Unite, atât ca arbore sălbatic, nativ, cât și ca arbore plantat în peisaj. Ambra dulce poate avea un singur nume științific, Liquidambar styraciflua, dar are mai multe nume comune, inclusiv redgum, sapgum, starleaf-gum, gum maple, alligator-wood și bilsted.
Un arbore și clasificarea sa de specie
Ce înseamnă „specie” de arbore? O specie de arbore este un tip individual de arbore care împarte părți comune la cel mai scăzut nivel taxonomic. Arborii aceleiași specii au aceleași caracteristici de scoarță, frunze, flori și semințe și prezintă aceeași aparență generală. Cuvântul specie este atât la singular, cât și la plural.
scoarță, frunze, flori și semințe
Există aproape 1200 de specii de arbori care cresc în mod natural în Statele Unite. Fiecare specie de arbore tinde să crească împreună în ceea ce silvicultorii numesc areale de arbori și tipuri de cherestea, care sunt limitate la zone geografice cu condiții climatice și pedologice similare. Mulți alții au fost introduși din afara Americii de Nord și sunt considerați exotici naturalizați. Acești arbori se dezvoltă foarte bine atunci când sunt cultivați în condiții similare cu cele în care erau nativi. Este interesant faptul că speciile de arbori din Statele Unite depășesc cu mult speciile native din Europa.
Un arbore și clasificarea sa de gen
Ce înseamnă „gen” de arbore? Genul se referă la cea mai joasă clasificare a unui arbore înainte de a determina specia înrudită. Arborii aceluiași gen au aceeași structură de bază a florii și pot semăna cu alți membri ai genului în aparență exterioară. Membrii arborilor dintr-un gen pot varia în continuare semnificativ în ceea ce privește forma frunzelor, stilul fructului, culoarea scoarței și forma arborelui. Pluralul de gen este genuri.
Spre deosebire de numele comune ale arborilor, unde specia este adesea menționată prima; de exemplu, stejar roșu, molid albastru și arțar argintiu – numele științific al genului este întotdeauna menționat primul; de exemplu, Quercus rubra, Picea pungens și Acer saccharinum.
Arborele de păducel, genul Crataegus, conduce genurile de arbori cu cea mai lungă listă de specii – 165. Crataegus este, de asemenea, cel mai complicat arbore de identificat până la nivelul speciei. Stejarul sau genul Quercus este cel mai comun arbore forestier cu cel mai mare număr de specii. Stejarii au aproximativ 60 de specii înrudite și sunt nativi în aproape fiecare stat sau provincie din America de Nord.
Pădurea bogată în specii din Estul Americii de Nord
Estul Americii de Nord și, în mod special, munții Apalași de sud revendică titlul de a avea cele mai multe specii native de arbori din orice zonă a Americii de Nord. Se pare că această zonă a fost un sanctuar natural unde condițiile au permis arborilor să supraviețuiască și să se înmulțească după Epoca de Gheață.
Interesant este că Florida și California se pot lăuda cu numărul total de specii de arbori care au fost și sunt transportați în aceste state din întreaga lume. S-ar putea strâmba cineva atunci când cineva îl roagă să identifice un arbore din aceste două state. Ei știu imediat că va fi o căutare de cuvinte într-o listă abundentă de arbori tropicali. Acești imigranți exotici nu sunt doar o problemă de identificare, ci și o problemă invazivă, cu schimbări negative viitoare ale habitatului.
